Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 476/ Dosar nr-
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 254/CA/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 254/CA/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Municipiul B; s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA FISCALĂ și CONSILIUL LOCAL B; s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată față de faptul că actele administrativ fiscale ce formează obiectul acțiunii au fost emise de intimata Direcția Fiscală B, autoritate administrativ cu personalitate juridică înființată prin Hotărârea consiliului Local al Municipiului
Pe cale de consecință, prima instanță a admis excepția și a respins acțiunea formulată împotriva Municipiului B ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
După comunicarea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere emise de intimată la data de 30 mai 2008 reclamantul formulează la data de 9 iulie 2008 contestație înregistrată sub nr.-.
Prin Dispoziția nr. 119/15 august 2008 emisă de intimată este respinsă contestația.
Reclamantul formulat la data de 15 septembrie 2008 contestație împotriva acestei dispoziții înregistrată sub nr. -, iar intimata prin Dispoziția nr. 133/30 octombrie 2008 respinge contestația ca inadmisibilă pe considerentul ca potrivit art. 210 alin.2 din G nr. 92/2003 "decizia sau dispoziție emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac".
Soluția dată de intimata Direcția Fiscală B este legală având în vedere și prevederile art. 218 alin.2 Cod procedură fiscală potrivit cărora " Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".
Față de aceste prevederi legale, reclamantul avea obligația să atace în instanță Dispoziția nr. 119/15 august 2008 prin acțiunea în contencios administrativ, neputându-se reține în aceste condiții vreo obligație în acest sens în sarcina intimatei.
Mai mult, actele administrativ fiscale respectiv raportul de inspecție fiscală nr. 17/30 mai 2008 și decizia de impunere nr.87520/30 mai 2008 au fost anulate din oficiu de către intimată urmare a erorilor de calcul contestate, astfel că la data de 21 noiembrie 2008 s-au emis nr. 56/184.324 și Decizia de impunere nr.184.335.
În aceste condiții, acțiunea pendinte a rămas fără obiect, reclamantul având deschisă calea contestației administrative și a acțiunii în contencios administrativ împotriva actelor administrativ fiscale emise la data de 21 noiembrie 2008.
Văzând prevederile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, nereținând culpa procesuală a intimatei tribunalul nu a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către reclamant,
În acest sens, s-a reținut că Dispoziția nr. 133/30 octombrie 2008 este legală, iar actele administrativ fiscale emise la data de 30 mai 2008 au fost anulate din oficiu de intimată la data de 21 noiembrie 2008,anterior primei zile de înfățișare din 18 februarie 2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod procedură civilă și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că: 1. în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului B față de faptul că toate sumele încasate merg la bugetul local; 2. s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății instanța trebuia să analizeze actele fiscale decizia 87520/30.05.2008 și raportul privind inspecția fiscală 17 /30.05.2008 în raport de data introducerii acțiunii și nu la o dată ulterioară, prima instanță nu face nici o referire la Decizia 119/2008 contestată de asemenea; decizia 133/2008 trebuia anulată dacă nu era competentă trebuia să trimită cererea spre competentă soluționare instanței de judecată nu s-o respingă; 3. În mod greșit s-a apreciat acțiunea că a rămas lipsită de obiect, chiar dacă intimata și-a desființat actele acestea trebuiau analizate la data formulării acțiunii iar dispozițiile 119 și 133 sunt în vigoare; 4. culpa intimatei în proces trebuia reținută și obligată la plata cheltuielilor de judecată, dacă pârâta nu ar fi greșit nu s-ar fi ajuns la proces. Solicită obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată pricinuite de această cauză estimate prin concluziile scrise la suma de 8504 lei.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este parțial fondat.
Starea de fapt dedusă judecății este corect reținută de prima instanță.
1. Toate actele administrativ fiscale ce formează obiectul acțiunii deduse judecății au fost emise de intimata Direcția Fiscală B deci pentru analiza legalității și temeiniciei acestora nu se impune citarea și a Municipiului Corect s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Chiar dacă banii încasați din taxe ajung la bugetul local Municipiul B nu este parte în raportul de drept fiscal născut între reclamant și Direcția Fiscală B prin emiterea actelor administrative contestate.
2. Actele administrativ fiscale, respectiv raportul de inspecție fiscală nr. 17/30 mai 2008 și decizia de impunere nr.87520/30 mai 2008 au fost anulate din oficiu de către intimată urmare a erorilor de calcul contestate. În data de 21 noiembrie 2008 Direcția Fiscală Bae mis nr. 56/184.324 și Decizia de impunere nr.184.335. Reclamantul a solicitat anularea celor două acte administrativ fiscale. Acest petit a rămas fără obiect ca urmare a anulării lor de către emitent. Cererea reclamantului nu a fost respinsă în ceea ce privește cele două acte ca fiind fără obiect ci ca rămase fără obiect pe parcursul desfășurării procesului. Pretenția concretă dedusă judecății consta în anularea raportului de inspecție fiscală nr. 17/30 mai 2008 și deciziei de impunere nr.87520/30 mai 2008. Prin anularea lor de către pârâtă acestea nu mai există, nu pot produce efecte, deci corect a apreciat prima instanță că nu se impune verificarea lor din punct de vedere al temeiniciei și legalității.
3. Prima instanță nu a observat însă că a rămas în vigoare decizia prin care Direcția Fiscală Bas oluționat contestația la actele fiscale anulate, respectiv Dispoziția 119/15.08.2008. Acesta este un act subsecvent celor două acte administrativ fiscale anulate. Se impune deci și anularea acestei dispoziții.
4. Cererea de anulare a Dispoziției 133/30.10.2008 nu este însă întemeiată. Conform art. 218 alin.2 Cod procedură fiscală " Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii" Corect s-a reținut că nu este posibilă o nouă contestație la organul fiscal împotriva deciziei de soluționare a contestației formulate inițial.
Potrivit art. 210 din Ordonanța de Guvern 92/2003 " (1) În soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz.(2) Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac." Prin pronunțarea acestei dispoziții nu i s-a încălcat nici un drept reclamantului. De menționat și un alt aspect, acesta a avut avocat care se prezumă că cunoaște prevederile legale.
5. Referitor la solicitarea de cheltuieli de judecată, Curtea reține că și acest motiv este parțial fondat. Conform art. 274 "Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
Articolul citat se coroborează și cu prevederile art. 275 și 276 Cod procedură civilă
Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În speță pretențiile reclamantului au fost recunoscute în parte, pârâta și-a anulat actele, dar după ce s-a formulat cererea de chemare în judecată, iar reclamantul pretinte obligarea la toate cheltuielile efectuate atât în fața instanței cât și pentru celelalte demersuri efectuate anterior.
Față de situația concretă, de fapt prezentată, apreciind și că suma pretinsă pentru onorariu de avocat este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de acesta, Curtea va acorda cu titlu de cheltuieli de judecată la fond suma de 504,30 lei constând în taxe timbru și timbru judiciar integral și parțial onorariu de avocat.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod procedură civilă și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită în parte recursul declarat și să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va admite în parte acțiunea și va dispune anularea Dispoziției nr. 119/15.08.2008 emisă de Direcția Fiscală a mun. B; va respinge ca rămasă fără obiect cererea privind anularea Deciziei de impunere nr. 87.520/30.05.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 17/30.05.2008 emise de Direcția Fiscală a mun. B; va respinge cererea reclamantului de anularea Dispoziția nr. 133/30.10.2008 emisă de aceeași pârâtă și va obliga pârâta Direcția Fiscală a mun. B să plătească reclamantului suma de 504, 30 lei cheltuieli de judecată parțiale. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate., respectiv soluția față de pârâtul Municipiul
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 254/CA/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală și în consecință:
Anulează Dispoziția nr. 119/15.08.2008 emisă de Direcția Fiscală a mun.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea privind anularea Deciziei de impunere nr. 87.520/30.05.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 17/30.05.2008 emise de Direcția Fiscală a mun.
Respinge cererea reclamantului de anularea Dispoziția nr. 133/30.10.2008 emisă de aceeași pârâtă.
Obligă pârâta Direcția Fiscală a mun. B să plătească reclamantului suma de 504, 30 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 302,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - - -
Grefier,
Red.MC 24.06.2009/dact.VP 26.06.2009/2 ex
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Mirena Radu, Maria Ioniche
