Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR 481/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Mirena Radu, Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș împotriva sentinței civile nr. 357/CA/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării, în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că;
La data de 13 februarie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș solicitând anularea chitanței nr. -/16.07.2007, restituirea sumei de 6.287 lei, dobânda legală și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În cauză prima instanță pe baza probatoriului administrat la dosar a pronunțat sentința civilă nr. 357/CA prin care a dispus următoarele:
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului, cu privire la petitul 1 al acțiunii.
S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul, sub aspectul petitului 2, in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, și, in consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4.192 lei, dobânda legală aferentă începând cu data de 16.07.2007 și până la data plății efective și suma de 125,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata diferenței de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
În luna martie 2007, reclamantul a cumpărat in Germania un autoturism marca WV, in baza unui contract de vânzare-cumpărare.
Pentru a înmatricula autoturismul achiziționat in maniera descrisă mai sus, reclamantul a achitat, la data de -, taxa specială de primă înmatriculare, conform chitanței Seria - nr. -, conform dispozițiilor art. art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003.
Ulterior, după apariția OUG 50/2008, care a intrat in vigoare la data de - și care a abrogat dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, introducând o nouă taxă, cea de poluare, reclamantul a solicitat restituirea diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, aprobându-i-se această cerere prin Decizia de restituire nr. 76933/08.01.2009.
Practica judiciară a stabilit că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, față de art. 90 par. 1 din TCE și față de principiile preeminenței și supremației dreptului comunitar, încalcă dispozițiile comunitare, întrucât taxa in discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de împrejurarea că, în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire laincidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 prima instanțăa reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr.686/2008.
Instanța de fond a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoareanterior datei de 1 iulie2008și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituieintegraltaxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. In plus, fiind vorba de un autoturism achiziționat anterior intrării in vigoare a OUG 50/2008, a considera că reclamantul trebuie să achite taxa de poluare înseamnă a admite că efectele acestei ordonanțe sunt retroactive, contrar p0rincipiului neretroactivității, consacrat de dispozițiile art. 15 al. 2 din Constituția României.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Prima instanță a mai reținut că, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1-214 ind. 3 Cod fiscal și art. 11 din OUG 50/2008 care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța de fond a admis cererea privind plata de către pârâte a sumei reprezentând diferența între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
A fost admisă și cererea reclamantului privind plata dobânzii legale, acordarea dobânzii legale fiind de natură să acopere folosul nerealizat de reclamant iar în intervalul scurs de la data achitării taxei și până la restituirea integrală. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâte, instanța de fond a reținut că in cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, întrucât, după cum am arătat anterior, dispozițiile legale in baza cărora a fost încasată taxa de primă înmatriculare nu sunt conforme cu dispozițiile comunitare, așa încât se aplică reglementările generale ( și nu cele speciale prevăzute de OG 92/2003) in materie de dobândă, ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin plata unor taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei, și nu doar de la data la care s-a solicitat restituirea acesteia. De altfel, neexistând nicio notificare efectuată prin executor judecătoresc, nu există nici un argument legal in baza căruia să se acorde dobânda de la data la care s-a solicitat restituirea taxelor.
In temeiul dispozițiilor art. 246 Cod Procedură Civilă, a luat act de renunțarea la judecată a petitului 1 al acțiunii.
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, a fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată constând in taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, cheltuieli de transport. A fost respinsă cererea privind acordarea onorariului de avocat având in vedere că factura depusă la fila 45 nu face dovada achitării onorariului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal atât reclamantul cât și pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș solicitând fiecare în parte admiterea recursului pentru motivele invocate în recursurile declarate.
În recursul declarat de reclamantul se arată că sentința civilă atacată este nelegală doar în ceea ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată întrucât la data de 0.03.2009 a făcut dovada onorariului de avocat cu chitanța nr. 1/5.01.2009 și că aceste cheltuieli nu i-au fost acordate, deși au fost dovedite de reclamant.
Ca atare, a solicitat admiterea recursului formulat acordarea cheltuielilor de judecată în totalitate și modificarea sentinței atacate, în sensul arătat cu cheltuieli de judecată.
În recurs reclamantul a depus înscrisuri la filele 3-5 din dosar, respectiv dovada angajării apărătorului convențional, chitanța, taxa de timbru și dovada facturi în cuantum de 1000 lei onorariu de avocat.
- la rândul său pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 357/CA/30.03.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ criticând sentința sub aspectul temeiniciei și legalității acesteia susținând că instanta de fond in mod eronat si printr-o interpretare greșita a legii a admis acțiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F, obligând parata la restituirea către reclamant a taxei de prima inmatriculare in cuantum de 4.192 lei, cu dobânda legala aferenta, incepand cu data de 16.07.2007 si pana la data achitării sumei. Instanța de fond, in mod greșit are in vedere prioritatea dreptului comunitar in acest caz prin raportare la obiectul acțiunii, exercitandu-si controlul judecătoresc asupra petitului privind restituirea sumei solicitate.
Aceasta prevedere legala a fost introdusa in Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007, fiind respectata de către reclamant la data inmatricularii autoturismului in România.
Apreciază ca solicitarea ulterioara de restituire a acestei taxe adresata de către reclamant Administrației Finanțelor Publice a Municipiului F nu este intemeiata si nu are un suport legal, intrucat, pe de o parte, aceasta nu este concretizata printr-un act administrativ fiscal in intelesul art. 41 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, iar pe de alta parte, legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Instanța de fond, analizând art. 214 indice 1 trebuia sa retina faptul ca plata acestei taxe are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât in condițiile stabilite de către legiuitor, respectiv potrivit art. 214 indice 3, text de lege in care reclamantul nu se incadreaza.
de conținutul textelor de lege enunțate mai sus se observa faptul ca legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei speciale de prima înmatriculare, organul fiscal neputand deroga de la aceste prevederi in cazul de, sens in care cererea reclamantului nu este intemeiata.
Având in vedere faptul ca taxa de prima înmatriculare a fost stabilita in mod expres de către legiuitor, organul fiscal a pus in mod corect si legal in practica dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia. Consideram ca nu se poate critica atitudinea organului fiscal de a incasa aceasta taxa, intrucat aceasta activitate face parte din atribuțiile stabilite de către actele normative de organizare si funcționare a acestuia.
Invocarea prevederilor art. 148 alin.2 din Constituția României si ale art. 90 din Tratatul de aderare a României la CE nu au relevanta in cauza de având in vedere faptul ca taxa de prima înmatriculare a fost reglementata pe baza unui act normativ cu caracter special.
Astfel, opinia formulata de Comisia Europeana de taxa speciala auto nu a fost in sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe baza de alte principii, respectiv pe baza principiului "poluatorul plătește".
Raportat la cele menționate mai sus consideram ca instanța de judecata in soluționarea cauzei va trebui sa se raporteze si la prevederile OG nr. 50/2008 art. 11 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ care reglementează si situațiile anterioare intrării in vigoare a acesteia.
Pe baza noului act normativ se va face practic o compensare intre cuantumul taxei achitate in prezent si taxa pe poluare ce va trebui achitata, restituindu-se diferența daca este cazul, sens in care interesul reclamantului de a se soluționa favorabil aceasta acțiune devine parțial.
Practic prin apariția noului act normativ se realizează un regim de egalitate intre cei care au plătit taxa de prima înmatriculare si cei care vor fi obligați sa plătească taxa pe poluare, sens in care in momentul de nu se mai justifica solicitarea de restituire.
Raționamentul pentru care a învederat instanței de judecata prevederile noului act normativ rezida in faptul ca vrem sa demonstram ca aceasta taxa de înmatriculare nu a fost eliminata de către Comisia Europeana potrivit prevederilor dreptului comunitar, ci a fost însusita, solicitând României stabilirea altei modalități de calcul a acesteia. Pe cale de consecința, apreciem ca aceasta taxa este datorata, fiind înlocuita după data de 01.07.2008 de către taxa pe poluare, obligatorie pentru cei care înmatriculează autoturisme in România, obligație care ii incumba si reclamantului.
Consideră ca instanța de recurs in soluționarea cererii urmează sa se raporteze si la aceste considerente expuse mai sus, prin care se reglementează regimul juridic al taxei prin raportare atât la dreptul intern cat si la cel comunitar, înlăturându-se astfel discriminarea la care face referire instanța de fond.
In opinia sa, acțiunea introductiva nu este întemeiata nici in ceea ce privește solicitarea la plata dobânzilor aferente sumei plătite cu titlu de taxa de prima înmatriculare, care nu sunt datorate de către organul fiscal reclamantului.
Astfel, instanța de fond in mod greșit a apreciat ca reclamantul a fost prejudiciat prin achitarea unei taxe nelegale, întrucât aceasta a fost stabilita printr-un act normativ cu aplicare de la 01.01.2007 si a reprezentat o condiție pentru prima înmatriculare a unui autoturism in România, acesta efectuând plata in mod benevol.
In baza argumentelor de mai sus, solicitam instanței admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 357/CA din 30.03.2009 ca fiind nelegala si netemeinica si pe cale de consecința respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 si ale art. 304 indice 1 din Codul d e procedura civila, coroborate cu prevederile art. 214 indice 1-214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicata.
În cauză recurentul reclamant a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș solicitând respingerea acesteia și menținerea sentinței și cu acordarea cheltuielilor de judecată în totalitate. Pentru pronunțare a depus la dosar note de ședință și a făcut dovada cheltuielilor de deplasare.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului sentința civilă nr. 357/CA/30.03.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate de cele două părți în recursurile declarate și în raportat la prevederile legale aplicabile în cauză constată că:
Recursul declarat de reclamantul este fondat în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată ca fiind dovedite în sumă de 1225 lei, adică onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru, plus deplasări conform chitanței de la dosar, fila 3 dosar, chitanța nr. 1/5.01.2009 plus 20,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în recurs.
Așa încât sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 și 274 Cod procedură civilă urmând a admite recursul pentru motivele arătate și a modifica în parte sentința atacată, sub aspectul cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
-. În ceea ce privește cel de-al doilea recurs al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Făgăraș se constată ca fiind în parte fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a soluționat instanța de fond chestiunea restituirii taxei speciale auto achitată de reclamant, ca fiind nedatorată., conform prevederilor legale aplicabile doar în mod greșit a acordat dobânda legală începând cu data de 16.07.2007 ( data achitării ci trebuia să acorde dobânda legală doar de la data notificării pârâtei, adică de la data cererii de restituire, formulată la 20.01.2009 conform înscrisurilor de la dosar, aflate la filele 11 dosar fond - adresa nr. 1430/20.01.2009, a reclamantului către Făgăraș.
Ca atare pentru restul criticilor formulate în recurs se vor respinge apărările recurentei Administrația Finanțelor Publice Făgăraș ca neîntemeiate și nelegale pentru următoarele considerente:
Prin introducerea art. 2141- 2143intre dispozițiile Codului Fiscal, s-a instituit perceperea unei taxe de prima inmatriculare pentru autoturismelor de ocazie înmatriculate in al stat membru al UE, aduse in România in vederea reinmatricularii lor pe teritoriul tarii noastre.
Prin aplicarea acestei taxe cu caracter fiscal se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru automobilele aduse din statele membre ale UE in scopul reinmatricularii in România, de situația in care automobilele deja inmatriculate in România nu mai sunt supuse altor taxe in cazul revanzarii si reinmatricularii lor pe teritoriul României sau pe teritoriul altui stat membru UE.
In acest sens se are in vedere încălcarea flagranta si directa a art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene si a art. 33 al celei de a șasea directiva 77/388/CEE din 1997, care prevăd in mod imperativ si expres ca nici un stat membru nu va aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. Cum România este stat membru al UE de la 1 ianuarie 2007, aceste prevederi precum si întreaga legislație europeana, trebuiau sa se aplice cu prioritate de dreptul intern / al României.
Această taxă are astfel un caracter profund discriminatoriu - fiind percepută doar în cazul înmatriculării în România, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare, iar în aceste împrejurări, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește"și nici nu se respectă prevederile art. 90 din tratatul instituind Comunitatea Europeană.
De altfel aceste chestiuni au fost ridicate de pârâtă și la fondul cauzei, iar instanța de fond le-a analizat prin prisma prevederilor legale ale art. 2141Cod procedură civilă, ale art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și ale art. 148 al. 2 și 4 din Constituție cât și prin prisma art. 11 din OUG nr. 50/2008 respingând în mod corect susținerile pârâtei.
Cum aceste aspecte reprezintă și critici de recurs evident că toate aceste critici se vor înlătura ca neîntemeiate, fiind în parte justificate doare pentru perioada de calcul a dobânzii legale, la suma restituită prin hotărâre judecătorească.
În concluzie în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Făgăraș în sensul că se va modifica în parte sentința, doar cu privire la dobândă cu începere cu data de 20.01.2009 - în loc de 16.07.2007 solicitate de reclamantă și acordate greșit de instanța de fond prin hotărârea dată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și împotriva sentinței civile nr. 357/CA/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească dobânda legală începând cu data de 20.01.2009.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Obligă recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Făgăraș să plătească recurentului reclamant suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - - -
Grefier
Red. / 23.06.2009
Dact. /26.07.2009
3.ex.
Jud. fond.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Mirena Radu, Maria Ioniche
