Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 482/ Dosar nr-
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 356/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2009, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 356/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul in contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B și, in consecință, s-a anulat Decizia nr. 432/15.05.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și o pârâtele au fost obligate să restituie reclamantului suma de 3.824 lei, actualizată cu rata inflației și dobânda legală începând cu data de - și până la data plății și suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Deși pârâta Administrația Finanțelor Publice Bai nvocat inadmisibilitatea acțiunii, instanța de fond a constatat că inadmisibilitatea nu este o excepție veritabilă, fiind o chestiune ce ține de fondul cauzei așa încât nu a fost analizată separat, conform dispozițiilor art. 137 Cod Procedură Civilă.
In fapt, s-a constatat că in luna iulie 2007, reclamantul a cumpărat de la numita - un autoturism marca FORD FOCUS, achiziționat de vânzătoare din Germania, in baza unui contract de vânzare-cumpărare pentru autovehicul rulat. După cum rezultă din acest ultim contract, autoturismul a fost prima dată înscris in circulație la data de -.
Pentru a înmatricula autoturismul achiziționat in maniera descrisă mai sus, reclamantul a achitat, la data de -, taxa specială de primă înmatriculare, conform chitanței Seria - nr. -, conform dispozițiilor art. art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003.
Ulterior, după apariția OUG 50/2008, care a intrat in vigoare la data de - și care a abrogat dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, introducând o nouă taxă, cea de poluare, reclamantul a solicitat restituirea diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, aprobându-i-se această cerere prin Decizia de restituire nr. 41097/17.10.2008. Reclamantul a contestat acest act fiscal, contestație care a fost respinsă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin Decizia nr. 432/15.01.2009.
Practica judiciară a stabilit că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, față de art. 90 par. 1 din TCE și față de principiile preeminenței și supremației dreptului comunitar, încalcă dispozițiile comunitare, întrucât taxa in discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de împrejurarea că, în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 s- reținut că potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr.686/2008.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie integral taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. In plus, fiind vorba de un autoturism achiziționat anterior intrării in vigoare a OUG 50/2008, a considera că reclamantul trebuie să achite taxa de poluare înseamnă a admite că efectele acestei ordonanțe sunt retroactive, contrar principiului neretroactivității, consacrat de dispozițiile art. 15 al. 2 din Constituția României.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1-214 ind. 3 Cod fiscal și art. 11 din OUG 50/2008 care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța a admis cererea privind plata de către pârâte a sumei reprezentând diferența între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare. In aceste condiții, soluția dată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B in soluționarea contestației reclamantului nu este corectă, a fost anulată Decizia Nr. 432/15.05.2009
A fost admisă și cererea reclamantului privind actualizarea sumei cu rata inflației și plata dobânzii legale, acordarea dobânzii legale fiind de natură să acopere folosul nerealizat de reclamant iar actualizarea urmează a acoperi devalorizarea care a intervenit între intervalul scurs de la data achitării taxei și până la restituirea integrală. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâte, s-a mai reținut că in cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, întrucât, dispozițiile legale in baza cărora a fost încasată taxa de primă înmatriculare nu sunt conforme cu dispozițiile comunitare, așa încât se aplică reglementările generale (și nu cele speciale prevăzute de OG 92/2003) in materie de dobândă, ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin plata unor taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei, și nu doar de la data la care s-a solicitat restituirea acesteia. De altfel, neexistând nicio notificare efectuată prin executor judecătoresc, nu există nici un argument legal in baza căruia să se acorde dobânda de la data la care s-a solicitat restituirea taxelor. In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, pârâtele au fost obligate și la plata cheltuielilor de judecată constând in taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtele au arătat că această cauză nu este speța clasică privind restituirea taxei de primă înmatriculare, reclamantului i s-a restituit diferența dintre taxa plătită și cea datorată ca taxă de poluare. Înmatricularea autovehiculelor se face conform prevederilor art. 19 OUG 195/2002 și art. 7 alin.1 din Ordinul MIRA nr. 1501/2006 în baza unor documente printre care și dovada achitării taxei de primă înmatriculare stabilită conform art. 214 din Legea 343/2006. Fără plata taxei autovehiculul nu poate fi înmatriculat.
Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, care avea caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Codului fiscal art. 214/1 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul " poluatorul plătește " este acceptat la nivelul Uniunea Europeană.
Armonizarea legislației interne cu legislația comunitară revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Nu există temei pentru restituirea taxei achitată benevol la recomandarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Taxa de primă înmatriculare era una din condițiile de înmatriculare autoturismelor. Codul fiscal nu are un caracter permisiv ci imperativ; doar deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și nici o instanță nu s-a pronunțat cu privire la nelegalitatea actului normativ emis.
Solicită ca instanța să aibă în vedere dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule precum și HG 686/2008 privind normele metodologice. Prin art. 11 s-a instituit temeiul pentru restituirea unei părți din suma achitată ca taxă de primă înmatriculare specială, iar reclamantul a uzat de această cale. S-a dispus și reactualizarea cu rata inflației și plata dobânzii legale fără a se indica temeiul de drept.
Aceleași sunt și susținerile Direcției Generale a Finanțelor Publice B care citează și dispozițiile art.117 din Ordonanța de Guvern 92/2003. Expertul DG a menționat că taxa de poluare este legală.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursurilor. A fost obligat să plătească taxa anterior Ordonanței de Guvern 50/2008.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt parțial fondate.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de primă înmatriculare la Administrația Finanțelor Publice B, iar această sumă i-a fost restituită doar parțial. Acesta a contestat această decizie solicitând restituirea sumei integral. Este o speță clasică de refuz de restituire a taxei de primă înmatriculare. Motivele de drept avute în vedere la soluționarea cererii sunt aceleași.
Plata sumei de bani constând în taxa de primă înmatriculare este o operațiune prealabilă înmatriculării. S-a pus în discuție nelegalitatea taxei percepute.
De asemenea, în mod corect, instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplica în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectau prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință ( în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
Faptul că a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare și nici restituirea în parte a sumelor plătite cu acest titlu. Nu este posibilă nici compensarea între cele două taxe pentru a se restitui doar diferența. Nu este stabilită o creanță a recurentei având ca obiect taxa de poluare față de reclamant.
Dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu pot retroactiva, iar prin compensație se sting două obligații reciproce până la concurența celei mai mici. În prezent doar creanța reclamantului este certă, lichidă și exigibilă, recurenta pârâtă nu a făcut dovada că deține o creanță față de acesta.
Nu s-a analizat legalitatea taxei de mediu instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și nici compatibilitatea acesteia cu dreptul comunitar.
Referitor la critica privind acordarea dobânzii legale Curtea constată că aceasta este parțial fondată.
Prima instanță a dispus restituirea taxei achitate integral, actualizată cu rata inflației și dobânda legală de la data de 15.08.2007.
Potrivit art. 1084 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi "pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit". În speță reclamantul are dreptul să i se restituie suma achitată ca taxă de primă înmatriculare integral (taxă nelegală conform celor arătate anterior) reactualizată cu rata inflației pentru a se menține valoarea reală a sumei achitate și dobânda legală la aceasta, dar de la data la care a solicitat restituirea acesteia conform prevederilor art. 1088 cod civil (13.11.2008 - cererea de restituire depusă la Administrația Finanțelor Publice B).
Conform art. 1088 Cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Deci reclamantul nu este ținut să justifice vreo pagubă, iar acordarea dobânzii legale nu echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză. Acestea pot fi acordate doar din momentul formulării cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare ( 13.11.2008). Aceasta este data de când pârâta Administrația Finanțelor Publice B, este pusă în întârziere. Și art. 117 din Ordonanța de Guvern 92/2003 prevede că sumele plătite ca urmare a unor aplicări eronate a prevederilor legale se restituie la cerere.
Se constată deci că doar petitul privind data de la care curge dobânda este întemeiat, toate celelalte motive de recurs sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 3041Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursurile declarate de Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice în consecință să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va acorda dobânzile legale la suma ce s-a dispus a fi restituită doar începând cu data de13.11.2008; va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice B și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 356/CA/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâtele să plătească dobânda legală începând cu data de 13.11.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - - -
Grefier,
Red. 25.06.2009/dact.VP 25.06.2009
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Mirena Radu, Maria Ioniche
