Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 484/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 484
Ședința publică de la 04 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 27 noiembrie 2009, privind acțiunea formulată de reclamanta - DOMENIUL S SRL în contradictoriu cu pârâții ANAF - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ ȘI AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 27 noiembrie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 04 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea adresată acestei instanțe la dat de 15.06.2009 reclamanta - DOMENIUL S SRL, a solicitat anularea deciziei nr. 061/12.02.2009 emisă de ANAF B COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATOPJLOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Decizia 061/12.02.2009 a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. RO-/24.12.2003 a reclamantei, fiind invocat ca temei legal art. 185alin. (2) lit. c și art. 183 alin. (1), lit. l din Codul fiscal.
Prin adresa nr. 15343/16.03.2009 reclamanta a solicitat ANAF B-COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE, revocarea deciziei, dar nu a primit nici un răspuns, procedura prealabilă fiind astfel îndeplinită.
Raportat la această stare de fapt s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 121alin. (l) din Normele de aplicare ale Codului fiscal aprobate prin HG 44/2004, măsura revocării se dispune de către Comisia instituită în cadrul autorității fiscale centrale in baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au consemnat încălcări ale prevederilor legale care atrag aplicarea acestor masuri.
Astfel, pentru a se dispune revocarea este obligatorie întocmirea unui act de control, act care se supune regimului prevăzut de Codul d e procedură fiscală în special sub aspectul întocmirii și comunicării sale, a contestării. etc.
Mai mult, s-a susținut că potrivit art. 121, alin. (5) din aceiași act normativ: comunicarea actului de control este obligatorie și există și posibilitatea remedierii deficientelor în termen de 10 zile de la comunicare cu consecința neluării măsurii de revocare.
Reclamanta nu a primit acest acte de control și a fost lipsită de posibilitatea înlăturării eventualelor deficiente.
Comunicarea se impunea cu atât mai mult cu cât temeiul legal invocat respectiv art. 183, alin. 1, lit. l, din Codul fiscal nu circumscrie cu precizie fapta ci conține o normă de trimitere cu caracter general, astfel că cerințele trebuiau cunoscute în concret de societate pentru a le putea remedia.
Lipsa procesului verbal de control și a dovezii de comunicare a acestuia atrage nulitatea deciziei.
S-a invocat și faptul că reclamanta, pentru produsele obținute și comercializate are acciza zero, ca urmare, deficiențele nu au consecințe fiscale și deci, putea beneficia de prevederile legale mai sus citate.
Din informațiile furnizate reclamantei de Direcția regională pentru accize și operațiuni valutare măsura revocării autorizației a fost luată pentru lipsa codurilor tarifare vamale la o serie de produse finite (vin).
În raport de această susținere reclamanta a arătat că a efectuat demersurile necesare obținerii acestor coduri adresându-se laboratorului central pentru controlul calității și igienei vinului:, așa cum rezultă din adresa 152/02.03.2009.pentru efectuarea analizelor la sortimentele de vinuri produse, și a obținut aceste coduri.
Cu adresa nr. 476/26.03,2009, rezultatele au fost transmise pârâtei pentru a fi anexate documentației ce însoțea contestația administrativă.
De asemenea, întreaga documentație la care se face referire în motivarea revocării autorizației a fost depusă în susținerea contestației administrative și anume: lista tipurilor de produse finite realizate în antrepozitul fiscal, specificația tehnică privind aceste produse și procesul tehnologic de fabricație a produsului.
În consecință, deficiențele fiind remediate în totalitate se impunea anularea deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal aparținând reclamantei.
S-au adus și următoarele argumente: societatea are un comportament fiscal corect achitându-și toate obligațiile fiscale către bugetul de stat; este angrenată în proiecte de replantare și modernizare tehnologică, prevăzute în contractele încheiate cu concedentul Agenția Domeniilor Statului B, proiecte care necesită resurse financiare iar măsura revocării autorizației afectează finalizarea acestora prin lipsa de venituri din vânzarea vinului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1, 8, 14 și 18 din /2004; fiscal și pr.fiscală.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosarul cauzei: decizia 061/12,02.2009, adresa 15343/16.03.2009 buletinele de analiză; lista tipurilor de produse finite; specificația tehnică; adresa nr. 52/02.03.2009.
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 07.07.2009 Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în nume propriu în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care s-a învederat că, în cauză se impune conceptarea, în calitate de pârâți, a următoarelor organe ale administrației centrale: Ministerul Economiei și Finanțelor; Agenția Națională de Administrare Fiscală; Autoritatea Națională a Vămilor.
Temeiul solicitării s-a susținut că îl constituie prevederile Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 1269/2008 privind aprobarea componenței Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și a Regulamentului de organizare și funcționare a acesteia, anexa nr. 1, pct. 1 în conformitate cu care din Comisie fac parte: Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care coordonează activitatea de administrare - președinte, Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care coordonează activitatea de inspecție fiscala - vicepreședinte, Directorul general al Direcției generale juridice din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor - membru; Directorul Direcției de legislație în domeniul accizelor din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor - membru; Directorul general al Direcției generale de planificare strategică și monitorizare a realizării creanțelor bugetare din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - membru; Directorul general al Direcției generale juridice din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - membru; Directorul Direcției tehnice de și vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor - membru.
În consecință, având în vedere faptul că în prezenta cauză, au fost atacate acte administrative emise de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate iar aceasta este o structură interdepartamentală care își desfășoară activitatea în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală formată din reprezentanți ai Ministerului Economiei și Finanțelor, ai Agenției Naționale pentru Administrare Fiscală și ai Autorității Naționale s-a apreciat că se impune conceptarea acestor instituții și deoarece membrii comisiei nu sunt funcționari publici în cadrul Autorității Naționale a Vămilor
Ca urmare a acestei cereri în speță au fost conceptați și citați Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, pentru a li se da posibilitatea să formuleze concluzii asupra cererii formulate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Potrivit solicitării instanței la data de 13.07.2009 pârâta a depus la dosarul cauzei actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate respectiv Nota nr. 7270/09.02.2009 a Direcției Tehnici de și Vamal și extras din lista anexă la aceasta.
La data de 11.09.2009 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând și anularea Deciziei 224/20.08.2008 prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei 061/12.02.2009.
În motivarea precizării la acțiune s-a arătat că prin adresa nr. 15343/16.03.2009 a solicitat ANAF - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE, revocarea deciziei nr. 061/12.02.2009.
Prin decizia 224/20.08.2009 contestația a fost respinsă, reținându-se că temeiul de drept invocat în contestație, respectiv art. 121alin. (1) nu își au aplicabilitate în speța, întrucât este vorba de o decădere de plin drept din drepturi, la îndeplinirea termenului prevăzut de lege.
În raport de motivarea mai sus arătată, pentru argumente similare celor prezentate în acțiune, s-a susținut incidența în speță a art. 121alin. (1) din Normele de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG 44/2004.
S-a susținut și că în rezolvarea contestației pe cale administrativă se ignoră apărarea reclamantei prin invocarea art. 121alin. (5) din același ac normativ.
Cu privire la acciză s-a arătat că se retine în rezolvarea contestației că societatea produce și băutură pe baza de alcool, inclusiv Ť. și rachiuri din fructe, care sunt produse accizabile.
Afirmația este inexactă, deoarece reclamanta produce și comercializează numai vin, produs care are acciza zero. Dacă s-ar fi întocmit un act de control aceste discuții ar fi de prisos.
S-a anexat decizia 224/20.08.2009.
La data de 30 0ctombrie 2009 Direcția Regională Vamală C în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin Decizia nr. 061/12.02.2009 a fost revocată Autorizația de antrepozit fiscal nr. RO-/24.12.2003 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate emisă reclamantei pentru producție de vinuri liniștite, băuturi spirtoase, Ť. și rachiuri din fructe, ca urmare a constatării nerespectării prevederilor punctului 67 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, cu modificările și completăriile ulterioare, aferente Titlului VII - Accize și alte taxe speciale, constând în aceea că până la data de 31 ianuarie 2009, inclusiv, nu a depus la Autoritatea Națională a Vămilor, documentația necesară în vederea obținerii clasificării tarifare.
În acest sens s-a arătat că potrivit dispozițiilor punctului 67 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, aferente Titlului VII - Accize și alte taxe speciale, antrepozitarii autorizați pentru producția de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169-173 din Codul Fiscal, care dețin autorizații valabile, eliberate înainte de 1 ianuarie 2008 și care nu s-au încadrat în prevederile pct. 66, au obligația de a depune la Autoritatea Națională a Vămilor, până la data de 31 ianuarie 2009 inclusiv, în vederea obținerii clasificării tarifare, următoarele documente: lista tipurilor de produse finite realizate în antrepozit fiscal; specificația tehnică sau alte documente certificate pentru conformitate, din care să rezulte compoziția cantitativă pentru orice produs, lista cantitativă completă a materiilor prime utilizate, natura și compoziția fiecărei materii prime, procesul tehnologic de fabricarea produsului; certificatele de analiză emise conform prevederilor legale în vigoare, care să conțină determinările necesare stabilirii clasificării tarifare sau, până la obținerea acestor certificate de analiză, dovada solicitării analizelor de laborator asupra probelor de produse.
autorizați au obligația de a depune rezultatele analizelor de laborator la Autoritatea Națională a Vămilor, în termen de 15 zile de la data primirii acestora.
autorizați care nu respectă termenele prevăzute la alin. 1 și 2 se sancționează cu revocarea autorizației, în conformitate cu prevederile art. 183 alin. 1 lit. l și ale art. 185 alin. 2 lit. c din Codul Fiscal.
În speță, s-a constatat faptul că deținătoarea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO-/24.12.2003, respectiv reclamanta nu a depus până la data limită reglementată prin dispozițiile legale imperative citate mai sus, certificatele de analiză care să conțină determinările necesare stabilirii clasificării tarifare, în concret listele care să conțină codurile tarifare pentru produsele obținute: vinuri liniștite, băuturi spirtoase, Ť. și rachiuri din fructe.
Norma de drept în baza căreia s-a dispus revocarea autorizației are caracter imperativ.
Astfel, susținerea reclamantei în sensul constatării aplicabilității în cauză a prevederilor art. 121alin. 1, este eronată. Aceste dispoziții nu au aplicabilitate, situațiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la edictarea acestora fiind cu totul altele decât cele constatate în prezenta cauză, textul invocat de autoritatea competentă în susținerea măsurii revocării statuând o decădere de plin drept din drepturi, la împlinirea termenului prevăzut de lege.
Deoarece reclamanta avea obligația de a depune documentele menționate la autoritatea vamală, în cadrul termenului limită, pentru constatarea încălcării acestei obligații, deci a nerespectării dispozițiilor legale imperative, era suficientă consultarea bazei de date proprii și emiterea deciziei de revocare.
Reclamanta a mai beneficiat de o "perioadă de grație" după expirarea termenului limită, astfel că măsura revocării autorizației de antrepozit fiscal a fost dispusă la 12.02.2009, deci mult mai târziu decât la data de 31.01.2009.
Susținerea reclamantei în senul că produsele obținute în antrepozitul fiscal și comercializate de aceasta au acciza 0, este, întrucât, autorizația de antrepozit fiscal este emisă nu numai pentru vinuri liniștite, dar și pentru băuturi spirtoase, Ť. și rachiuri de fructe, care au acciza la valoarea de 750 Euro/hl de alcool pur.
De asemenea, textul de lege în baza căruia s-a revocat autorizația de antrepozit fiscal a reclamantei nu distinge cu privire la ce fel de produse nu s-a depus documentația stipulată în art. 67, statuând că sancțiunea revocării autorizației de antrepozit fiscal se va dispune la nedepunerea actele menționate în cuprinsul său, până la termenul limită, deci fără distinge între produsele la care acciza este 0 sau nu, și având în vedere principiul consacrat în dreptul românesc.
S-a reiterat cererea privind introducerea în cauză în calitate de pârâți, a următoarelor organe ale administrației centrale: Ministerul Economiei și Finanțelor; Agenția Națională de Administrare Fiscală; Autoritatea Națională a Vămilor.
La data de 25.11.2009 Direcția Regională Vamală C în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a adus precizări întâmpinării formulate inițial susținând că argumentul reclamantei în sensul constatării aplicabilității în cauză a prevederilor art. 121alin. 1 din nr.HG 44/2004, este eronată, textul de lege invocat, fiind o normă generală, ce are însă o normă specială derogatorie care are aplicabilitate în speță.
În acest sens s-au invocat dispozițiile art. 5 alin. 2 din anexa 2 Ordinului nr. 1269/2008 privind aprobarea Comisiei pentru Autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, din care rezultă că obiectul verificării și al aplicării - eventual - al măsurilor sancționării de către comisia indicată mai sus, în virtutea prerogativelor atribuie de lege, îl constituie sesizările primite de la organele cu atribuții de control referitoare la activitatea solicitantului sau a antrepozitarilor autorizați ori sesizări din partea operatorilor economici și, deci, nu acte de control ale organelor fiscale cu atribuții în acest sens.
În același sens s-au invocat și art. 6 și 7 al actului normativ mai sus indicat, care statuează că direcția de specialitate analizează aceste documente, sub aspectul legalității, realității și sub aspectul conținutului legal obligatoriu al dosarului, înaintând comisiei note de prezentare care conțin propuneri motivate, în vederea aprobării, note care vor fi analizate și, ulterior, se vor dispune, prin decizie, măsurile corespunzătoare.
În consecință, la emiterea actului administrativ atacat și la stabilirea măsurilor sancționatorii dispuse prin aceasta, au fost respectate întocmai prevederile actului normativ mai sus indicat (în vigoare, la data emiterii).
În ceea ce privește conținutul actului administrativ atacat au fost respectate întocmai prevederile art. 10 alin. 2 din Ordinul nr. 1269/2008, fiind indicate toate
În conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa unui reprezentant al autorității vamale.
Analizându-se cu prioritate cererea formulată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în nume propriu în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, privind introducerea în cauză în calitate de pârâți a Ministerului Economiei și Finanțelor, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Autorității Naționale a Vămilor se reține în primul rând că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 13 din legea 554/2004, calitate procesuală pasivă în litigiile în contencios administrativ are autoritatea publică emitentă a actului administrativ a cărui anulare se solicită.
Sub acest aspect calitatea procesuală pasivă în prezentul litigiu aparține Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate ce funcționează în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Este lipsit de importanță faptul că pârâta este o structură interdepartamentală care își desfășoară activitatea în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală formată din reprezentanți ai Ministerului Economiei și Finanțelor, ai Agenției Naționale pentru Administrare Fiscală și ai Autorității Naționale a Vămilor, deoarece așa cum s-a subliniat în mod constant în doctrină, în litigiile de contencios administrativ pentru ca o autoritate publică să dobândească calitate procesuală pasivă este necesar și suficient să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență, în temeiul căreia emite actul administrativ ce este suspus controlului judecătoresc.
Prin urmare, nu este relevant dacă autoritatea publică emitentă are sau nu personalitate juridică în sensul dreptului comun, iar în situația în care aceasta nu are personalitate juridică nu se impune citarea în calitate de pârâți a autorităților publice cu personalitate juridică a căror funcționari publici fac parte din componența autorității emitente a actului contestat.
Din acest punct de vedere, cererea formulată în cauză de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în nume propriu în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor de introducere în cauză în calitate de pârâți a Ministerului Economiei și Finanțelor, Agenției Naționale pentru Administrare Fiscală și Autorității Naționale a Vămilor, ce nu poate fi caracterizată prin prisma argumentelor aduse în susținerea sa decât ca o cerere de intervenție forțată prin care se tinde la atragerea în litigiu și a altor persoane care să aibă calitate procesuală pasivă apare ca fiind neîntemeiată.
În concordanță însă cu principiul potrivit căruia actul de procedură, ca de altfel actul juridic în genere, trebuie interpretat în sensul în care este să producă efecte juridice iar nu în sensul în care acesta nu ar produce nici un efect, cererea formulată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în nume propriu în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, inclusiv întâmpinarea și precizarea acesteia, vor fi reținute ca având caracterul unei intervenții accesorii în susținerea apărării pârâtei și din acest punct de vedere apărările formulate prin actele de procedură mai sus precizate vor fi analizate pe fondul cauzei.
Referitor la fondul cauzei se reține că:
Prin decizia nr. 061/12.02.2009 ANAF - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate a revocat autorizația de antrepozit fiscal emisă anterior reclamantei reținându-se în sarcina acesteia nerespectarea art. 67 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Prin decizia nr. 224/20.08.2009 contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei mai sus precizate a fost respinsă reținându-se că:
"Temeiurile invocate în contestație nu pot fi luate în considerare, întrucât obligația de depunere a clasificării tarifare a avut un prim termen la data de 30 aprilie 2008, potrivit punctului 66 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, aferente Titlului VII - Accize și alte taxe speciale, iar textul punctului 67 din Norme are caracter imperativ.
Ținând cont de caracterul imperativ al normei de drept în baza căreia s-a dispus revocarea autorizației, prevederile punctului 121alin. (1) nu-și mai au aplicabilitatea în acest caz, fiind vorba de o decădere de plin drept din drepturi, la împlinirea termenului prevăzut de lege.
Conformarea societății normelor legale era obligatorie, nicidecum lăsată la dispoziția sa ori a autorităților fiscale.
În ceea ce privește remedierea deficientelor care nu au consecințe fiscale în termen de 10 zile, așa cum se prevede la punctul 121alin. (5) din Norme, acest lucru este valabil în cazul acelor nereguli constatate cu ocazia controalelor efectuate, ci nu în cazul unei dispoziții imperative a legii.
Referitor la afirmația petentului că produsele obținute în antrepozitul fiscal și comercializate au acciza 0 (zero), aceasta nu este reală, întrucât autorizația nr. RO-/24. 12. 2003 este emisă nu numai pentru producție de vinuri liniștite, dar și pentru băuturi spirtoase, Ť. și rachiuri de fructe, care au acciza la valoarea de 750 Euro hl de alcool pur."
Aspectele mai sus reținute rezultă din nota nr. 15343/SA/BI/17.04.2009 ce a stat la baza deciziei prin care s-a soluționat plângerea prealabilă a reclamantei (filele 98 - 99).
Raportat la această stare de fapt Curtea reține că în speță sunt incidente următoarele dispoziții legale:
Art. 66 din Normele de aplicare ale Codului fiscal potrivit cărora: " autorizați pentru producția de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169 - 173 din Codul fiscal, care la data de 1 ianuarie 2008 dețin autorizații valabile, au obligația de a îndeplini cerințele prevăzute la alin. (61) și (63) ale pct. 8, în ceea ce privește obținerea încadrării pe poziții și coduri tarifare a produselor finite efectuate de Autoritatea Națională a Vămilor, până la 30 aprilie 2008."
Art. 67. alin (1) - (3) din aceleași norme potrivit cărora: " autorizați pentru producția de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169 - 173 din Codul fiscal, care dețin autorizații valabile, eliberate înainte de 1 ianuarie 2008, și care nu s-au încadrat în prevederile pct. 66, au obligația de a depune la Autoritatea Națională a Vămilor, până la data de 31 ianuarie 2009 inclusiv, în vederea obținerii clasificării tarifare, următoarele documente:
a) lista tipurilor de produse finite realizate în antrepozitul fiscal;
b) specificația tehnică sau alte documente certificate pentru conformitate, din care să rezulte compoziția cantitativă pentru fiecare produs, lista cantitativă completă a materiilor prime utilizate, natura și compoziția fiecărei materii prime, procesul tehnologic de fabricație a produsului;
c) certificate de analiză emise conform prevederilor legale în vigoare, care să conțină determinările necesare stabilirii clasificării tarifare, sau, până la obținerea acestor certificate de analiză, dovada solicitării analizelor de laborator asupra probelor de produse.
autorizați au obligația de a depune rezultatele analizelor de laborator la Autoritatea Națională a Vămilor, în termen de 15 zile de la data primirii acestora.
autorizați care nu respectă termenele prevăzute la alin. (1) și (2) se sancționează cu revocarea autorizației, în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. l) și art. 185 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal."
Art. 183 alin. (1) lit. l) și art. 185 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, la care dispozițiile din Normele de aplicare ale Codului fiscal mai sus citate fac trimitere arată că autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizația pentru un antrepozit fiscal când antrepozitarul autorizat nu se conformează cerințe impuse prin norme.
Însă aceste dispoziții nu pot fi aplicate cu nerespectarea Normelor de aplicare ale lor care la art. 121alin. (1) arată că: "Măsura suspendării cu excepția cazului de la alin. (4), a revocării sau a anulării autorizațiilor se va dispune de către Comisia instituită în cadrul autorității fiscale centrale, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au consemnat încălcări ale prevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri."
Dispoziția legală mai sus citată, așa cum se observă din cuprinsul său, prevede în mod expres situația de excepție în care nu este aplicabilă, prin urmare, în celelalte situații este aplicabilă.
Astfel, din aceasta rezultă că, nu se poate dispune revocarea autorizației de antrepozit fiscal fără ca în prealabil să existe un control al organelor de specialitate ce să se finalizeze printr-un act de control prin care să se consemneze încălcările prevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri.
Actul de control prevăzut de dispozițiile legale mai sus citate nu este o simplă formalitate deoarece, potrivit alin. (5) al art. 121din Norme, urmare a acestuia, se dă posibilitatea persoanei autorizate ca antrepozit fiscal, ca atunci când deficiențele care atrag măsura revocării nu au consecințe fiscale, să le remedieze în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia, cu consecința de a nu se mai dispune măsura de revocare.
Or, este evident că acest text de lege, edictat în favoarea persoanei autorizate ca antrepozit fiscal, rămâne fără aplicabilitate în absența actului de control prin care să se constate încălcarea prevederilor legale săvârșită de aceasta, precum și dacă această încălcare are sau nu consecințe fiscale.
În speță, așa cum rezultă din probatoriul administrat, dar și din susținerile părților, actul de control prevăzut de art. 121alin. 1 din norme nu a fost întocmit, reținându-se că dispozițiile art. 67 din Norme au un caracter imperativ, și prevăd o decădere de plin drept din drepturi a persoanei autorizate ca antrepozit fiscal, astfel că acesta nu este necesar.
Pentru cele mai sus arătate această argumentare nu poate fi reținută ca întemeiată.
Mai mult, dacă s-ar accepta această argumentare, s-ar putea ajunge la concluzia că dispozițiile art. 121din Norme, edictate tocmai în aplicarea dispozițiilor art. 185 din Codul fiscal ar deveni inaplicabile, dat fiind caracterul imperativ al tuturor normelor a căror nerespectare atrage revocarea autorizației de antrepozit fiscal.
Nu poate fi primită nici argumentarea în sensul că art. 5 alin. 2 din anexa 2 a Ordinului nr. 1269/2008 privind aprobarea Comisiei pentru Autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate ar constitui o normă specială, derogatorie de la dispozițiile Normelor de aplicare a Codului fiscal în materia analizată, deoarece, în primul rând dat, fiind ierarhizarea actelor administrative cu caracter normativ nu poate fi concepută existența unei norme derogatorii de la o dispoziție a unui act normativ cu forță juridică superioară (în speță hotărâre de guvern prin care au fost adoptate Normele de aplicare ale Codului fiscal) cuprinse într-un act normativ cu forță juridică inferioară (în speță ordin al ministrului).
Mai mult din analiza dispozițiilor art. 5 alin. 2 din anexa 2 a Ordinului nr. 1269/2008, rezultă că acesta nu derogă de la dispozițiile cu forță juridică superioară cuprinse în Norme, ci dimpotrivă fac vorbire chiar în cuprinsul lor de "sesizări primite de la organele cu atribuții de control", ipoteză care presupune existența uni control prealabil.
Ca urmare, interpretarea care se impune a se da dispozițiilor art. 5 alin. 2 din anexa 2 a Ordinului nr. 1269/2008 coroborat cu art. 121din Normele de aplicare ale Codului fiscal, este aceea că notele în baza cărora se emit deciziile de revocare ale autorizațiilor de antrepozit fiscal nu înlătură obligativitatea controlului prealabil prevăzut de art. 121din Norme ci, dimpotrivă impun existența unui control pe care să îl aibă ca temei.
În consecință, constatându-se nerespectarea de către autoritatea publică emitentă a actului administrativ a cărui anulare se solicită în cauză, a dispozițiilor art. 121din Normele de aplicare ale codului fiscal, potrivit art. 18 din Legea 554/2004 se va admite acțiunea formulată de reclamantă așa cum a fost ulterior precizată și se vor anula deciziile 224/20.08.2009 și nr. 061/12.02.2009 emise de ANAF - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta - DOMENIUL S SRL în contradictoriu cu pârâta ANAF - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE.
Anulează deciziile 224/20.08.2009 și nr. 061/12.02.2009 emise de ANAF - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE.
Respinge cererea de introducere în cauză în calitate de pârâte a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ ȘI AUTORITĂȚII NAȚIONALĂ A VĂMILOR.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 decembrie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red, jud,
5 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
