Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 49/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 49/ Dosar Nr-
Sedința publică din 19 ianuarie 2010
de judecată format din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - JUDECĂTOR 3: Marcela
- - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr.802/CA din 6.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei pârâte Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, a intimatului reclamant și a intimatei pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, constată că recursurile formulate de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, sunt declarate în termen legal și scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr.802/CA/06.10.2009, a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele:
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 6.682,00 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobândă legală aferentă, începând cu data de 29.07.2008 și până la data plății efective; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 439,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, și în consecință:
A obligat chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice B suma de 6.682,00 lei și dobândă legală aferentă și a respins acțiunea formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și cererea de chemare în garanție formulată de aceasta.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul s-a solicitat obligarea pârâtei Agenția de Administrație Fiscală - Administrația Finanțelor Publice B la restituirea taxei de poluare încasată nelegal pentru un autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculat în România.
Conform dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 part. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementării comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, înainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Instanța constată că în România taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din nr.OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țară de provenință, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 par. 1 din Tratat, prevederi față de care instanța apreciază că dispozițiile art. 4 din nr.OUG 50/2008 sunt contrare, taxă achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătire, cererea care nu i-a fost soluționată, Suntem astfel în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar susindicat.
Împrejurarea că reclamantul a achitat voluntar taxa este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului este condiționată de efectuarea acestei plăți, în caz contrat, reclamanta neputând folosi un bun pe în proprietate personală.
Într-un astfel de caz, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrar normelor comunitare.
In astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea de actualizare a sumei plătite cu titlu de taxă de poluare, actualizare ce se va face cu dobânda legală ( și nu cu rata inflației, așa cum solicită reclamantul, dat fiind dispozițiile art. 1088 cod civil care prevăd că la obligațiile în bani daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală). Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât se aplică reglementările generale în materie de dobândă ( și nu cele speciale prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală), ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantă, prin plata unei taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei.
Cererea de chemare în garanței formulată de pârâta Agenția de Administrație Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Baf ost admisă, fiind obligată Administrația Fondului pentru mediu să plătească pârâtei suma la care a fost obligată, plus dobânda legală, având în vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxă de poluare este chemată în garanței, așa cum se prevede în dispozițiile art. 1 din nr.OUG 50/2008.
Acțiunea față de pârâta și cererea de chemare în garanție formulată de această pârâtă au fost respinse, taxa de poluare fiind încasată de pârâta B, iar beneficiara acestei taxe este Administrația Fondului pentru Mediu.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamantă, constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B, recurentele apreciind că această sentință este netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6682 lei reprezentând taxa pe poluare pentru autoturismul second-hand importat de intimatul reclamant, taxă achitată după data de 1 iulie 2008.
În mod greșit prin sentința civilă recurată Tribunalul Brașova admis cererea formulată de reclamant și a obligat Administrația Finanțelor Publice B să restituie reclamantului suma achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă începând cu data de 29.07.2008 și până la data plății efective, recurenta B pretinzând că nu poate proceda la restituirea sumei câtă vreme instanța nu a dispus și anularea actului administrativ fiscal, anume Decizia nr.470/26.07.2008.
În opinia recurentelor, sentința pronunțată la fond este netemeinică și nelegală, instanța de judecată aplicând greșit legea, în speță incidența art. 90 par.1 din Tratatul Comunității Europene. Se învederează instanței de recurs că pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat, reclamantul avea obligația achitării taxei pe poluare în România, potrivit dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare la data înmatriculării și care nu a fost declarat neconstituțional și a fost acceptat de către instituțiile abilitate ale Comunității Europene. OUG nr. 50/2008 a înlocuit prevederile din Codul d e procedură fiscală cu referire la taxa de primă înmatriculare, prevederile acestui act normativ fiind respectate de către reclamant la data înmatriculării autoturismului în România. Solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe adresată organului fiscal nu este întemeiată și nu are suport legal, legiuitorul nereglementând posibilitatea restituirii acesteia. Plata acestei taxe are un caracter imperativ și nu poate fi restituită decât în anumite situații expres și limitativ prevăzute de lege. În acest sens, instanța de judecată urmează a constata că această taxă se poate restitui numai în condițiile art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală. De asemenea, recurenta B mai arată că OUG nr.50/2008 prin care s-a instituit taxa de poluare este în vigoare, nefiind criticată de autoritățile Comunității Europene în cadrul negocierilor cu autoritățile române. Față de conținutul textelor de lege enumerate recurenta susține că legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei de poluare, organele fiscale neputând deroga de la aceste prevederi, sens în care cererea reclamantului nu este întemeiată.
Având în vedere faptul că taxa pe poluare este stabilită în mod expres de către legiuitor, organele fiscale au pus în mod corect în practică dispozițiile OUG nr. 50/2008, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia. Recurenta pârâtă consideră că nu se poate critica atitudinea organelor fiscale de a încasa această taxă, întrucât această activitate face parte din atribuțiile stabilite de către actele normative de organizare și funcționare a acestora. Potrivit atribuțiilor ce le revin, organele fiscale au obligația de a respecta prevederile din legislația internă, care în cauza de față reglementează încasarea taxei pe poluare în condițiile OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule precum și a normelor legale privind soluționarea pe cale administrativă a solicitării de restituire. În aprecierea recurentei pârâte, reclamantul nu a fost lipsit în mod nelegal de sumele de bani achitate cu titlu de taxă de poluare, întrucât aceasta este stabilită printr-un act normativ și reprezintă o condiție pentru prima înmatriculare a unui autoturism în România, reclamantul efectuând plata în mod benevol.
Se pune în vedere instanței că nu au fost declanșate nici un fel de proceduri împotriva României privitor la taxa pe poluare, iar formula de calcul a acestei taxe instituită prin OUG nr. 50/2008 a fost acceptată de către Comisia Europeană. Formula de calcul a taxei pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 care a intrat în vigoare din luna iulie 2008 fost acceptată de către Comisia Europeană aspect față de care este evident că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, instanța reținând că taxa a fost încasată cu încălcarea art. 90 par. 1 din Tratatul Comunității Europene. Acesta este considerentul pentru care instanța de judecată a admis acțiunea, considerent care este infirmat de către Comisia Europeană, care nu consideră taxa pe poluare nedatorată, această taxă fiind aplicată în 16 state ale UE. Recurenta pârâtă a solicitat instanței de recurs să aibă în vedere că taxa pe poluare este o taxă legală care se practică într-o serie de state ale Uniunii Europene, discuții existând numai asupra modului de calcul al acesteia, Uniunea Europeană nedeclanșând nici un fel de proceduri împotriva României. Având în vedere regimul juridic instituit de legiuitor față de această taxă însușită și de către Comisia Europeană, este evident că obligația ei subzistă în cazul reclamantului, întrucât această taxă, în noua sa formă, nu contravine Tratatului Comunității Europene și nici Constituției României.
Pentru aceste considerente se solicită instanței de judecată admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință modificarea în tot a Sentinței civile nr. 885/CA/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În recursul declarat în cauză, Administrația Fondului pentru Mediu (), această recurentă consideră hotărârea pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive de recurs: Hotărârea ar fi fost dată cu încălcarea legii și fără temei legal. Instanța de fond o omis să pronunțe excepția inadmisibilității acțiunii invocată de subscrisa recurentă. În mod eronat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de reținând că chiar dacă nu este indicat un act administrativ a cărui anulare să se solicite, la dosar există o decizie de calcul a taxei de poluare, iar potrivit art. 177 Cod procedură fiscală refuzul poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.
În ceea ce îl privește pe intimatul reclamant, a fost emis un titlu de creanță reprezentat de Decizia de calcul al taxei pe poluare, invocată și de instanța de fond, acest act putând contestând condițiile speciale prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003, iar după finalizarea acestei proceduri, prin emiterea actului administrativ de soluționare a contestației, acesta din urmă putând fi contestat în fața instanței de judecată.
Or, intimatul reclamant nu a investit instanța cu o acțiune având ca obiect principal anularea actului administrativ de soluționare a contestației administrativ fiscale și nici măcar de constatare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri formulate de acesta, așa cum în mod eronat reține instanța de fond.
Întrucât cererea de restituire promovată de intimatul reclamant este accesorie celei de anulare, neputând fi formulată ca și capăt de cerere principal, consideră că în mod eronat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității invocată de subscrisa recurentă.
Astfel instanța de fond a apreciat că întrucât existența unui regim fiscal discriminatoriu între autovehiculele înmatriculate ori reînmatricularea în țara noastră, pe de o parte, și autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state și care sunt reînmatriculate în România.
apreciază că soluția de fond este nelegală și nefondată. Instanța fondului în mod eronat a reținut o distincție între proveniența autovehiculelor, în fapt legea nefăcând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei de poluare pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în România. Nici art. 3(2) și 9, care prevăd scutiri și excepții de la plata taxei, nu se prevede soluția de instanța fondului. Singura distincție este în funcție de gradul de poluare al autovehiculului, de vechimea acestuia și de cilindree. În funcție de aceste criterii se stabilește nivelul taxei de poluare, conform anexelor la OUG nr. 50/2008, și se datorează pentru toate autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de țara de producție.
În materia impozitării autovehiculelor second hand de import cu prilejul primei înmatriculări într-un stat membru, după ce fuseseră anterior înmatriculate în alt stat membru, impozit care se aplică o singură dată, la o primă înmatriculare într-un stat membru, pentru toate autovehiculele înmatriculate în acest stat, fie noi, fie second hand, fabricate pe teritoriul național sau importate din alte state membre, cum e și în cazul taxei de poluare instituită de OUG nr. 50/2008, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană de Justiție a considerat că prevederile art. 90 alin. 1 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import.
Curtea a statuat că există o încălcare a art. 90 alin. 1 CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după modele diferite, care conduc chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. Astfel, în temeiul acestei dispoziții comunitare, în concret, impozitele, în speță taxa auto, aplicate asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, fie noi, fie second hand, trebuie comparate efectele taxei de poluare asupra autovehiculelor second hand, uzate, importate din alt stat membru, înmatriculate deja în alt stat membru, cu cele ale taxei de poluare în cazul categoriilor de autovehicule aflate deja pe piața națională, de a fi supuse acestei taxe de poluare la prima lor înmatriculare în România.
În măsura în care valoare impozitului aplicat autoturismele second hand importate din alt stat membru, unde au și fost, de altfel, înmatriculate, nu depășește valoarea reziduală a aceluiași impozit încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare, înmatriculate anterior în statul membru care instituie impozitul, în cazul cărora a fost plătit acest impozit la prima lor înmatriculare în statul membru.
Este, potrivit jurisprudenței, compatibilă cu dreptul comunitar, în principiu, plata unui impozit cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism second hand importat într-un stat membru, chiar dacă autoturismele similare second hand, aflate pe piața internă, nu sunt supuse plății acestui impozit la o nouă reînmatriculare în același stat membru cu prilejul înstrăinării către alt proprietar, atâta timp cât autoturismele aflate pe piața internă, potrivit legislației interne care reglementează impozitul sunt supuse plății acestui tip de impozit cu prilejul primei lor înmatriculări în statul membru, iar valoarea impozitului aplicat autoturismului second hand importat nu e mai mare decât valoarea reziduală care se aplică autoturismelor aflate pe piața internă, noi ori second hand, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Concluzionând, nu e incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru al UE, cu prilejul primei înmatriculări în România, dacă acesta se percepe doar o singură dată, la data primei înmatriculări în România, pentru toate autovehiculele înmatriculate în România, fie ele noi ori second hand, fabricate pe teritoriul național ori importate din alte state membre dacă cuantumul acestui impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru, unde au și fost înmatriculate, are un cuantum aproximativ egal cu valoarea reziduală a impozitului, în speță a taxei de poluare, încorporat în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în România, supuse aceluiași tip de impozit la prima lor înmatriculare și, care potrivit reglementării interne se restituie la scoaterea autoturismului din parcul național, fie prin export, fie prin distrugere.
Taxa de poluare a fost instituită în legislația românească de prevederile OUG nr. 50/2008, tocmai drept urmare a incompatibilității taxei de primă înmatriculare reglementată de prevederile art. 214 alin. 1 din Codul fiscal cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE, datorită faptului că taxa de primă înmatriculare era aplicată doar autoturismelor importate, nu și a celor naționale similare, și se datorează cu ocazia înmatriculării în România de către toate autovehiculele înmatriculate în România pentru prima dată, indiferent de proveniența acestora, adică indiferent dacă acestea provin din producția internă sau din import din alte state membre ale Uniunii Europene ori din alte state nemembre, indiferent dacă sunt ori nu second hand.
Determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective și clasificarea din punct de vedere al poluării luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa nr. 4.
Atâta timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului cumpărat de recurent este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de recurent, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Comisia Europeană a apreciat OUG nr. 50/2008, aplicabilă raportului juridic dedus judecății, a fi conformă normelor dreptului comunitar, drept pentru care procedura de infringement declanșată împotriva României drept urmare a instituirii taxei de primă înmatriculare prin prevederile art. 214 din Codul Fiscal, a fost ridicată o dată cu adoptarea OUG nr. 50/2008.
Toate sumele reprezentând taxele pe poluare încasate în luna martie 2009, deci inclusiv cea achitată de reclamant și evidențiată în extrasul de cont din data de 09.12.2009, au fost virate de Trezoreria Municipiului Făgăraș către Administrația Fondului pentru Mediu.
La dosar, intimatul reclamant a depus nota de ședință prin care solicită respingerea recursurilor formulate împotriva sentinței civile nr. 885/CA/2009, ca netemeinice și nelegale deoarece motivarea recurentelor nu poate fi primită, aceasta neavând nici un suport legal și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Intimatul reclamant a achiziționat dintr-un stat membru al UE un autoturism second-hand, pe care ulterior l-a înmatriculat în România. În conformitate cu prevederile OUG nr. 50/2008, înmatricularea autoturismului a fost condiționată de plata unei taxe speciale de primă înmatriculare în valoare de 1.098 lei. În conformitate cu procedura prealabilă, intimatul reclamant s-a adresat Făgăraș prin cererea înregistrată sub nr. 23789/31.03.2009, însă această sumă nu i-a fost restituită. În susținerea cererii sale, intimatul reclamant arată următoarele: Prin aplicarea acestei taxe cu caracter fiscal se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru automobilele aduse din statele membre ale UE în scopul reînmatriculării în România, față de situația în care automobilele deja înmatriculate în România nu mai sunt supuse altor taxe în cazul revânzării și reînmatriculării lor pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat membru UE.
În acest sens se are în vedere încălcarea flagrantă și directă a art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și art. 33 al celei de a șasea directivă -, care prevăd în mod imperativ și expres că nici un stat membru nu va aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Cum România este stat membru UE de la 01.01.2007, aceste prevederi precum și întreaga legislație europeană, trebuiau să se aplice cu prioritate față de dreptul intern al României. Și alte state membre UE a căror legislație internă prevedea dispoziții asemănătoare, contrare legislației europene au fost obligate să aplice cu prioritate normele europene și să restituie sumele încasate în mod nedatorat - a se vedea cauzele și, și aflate pe rolul Curții de Justiție Europene.
De asemenea Curtea Europeană, în jurisprudența sa, a arătat că obligația de aplicare cu prioritate a legislației comunitare față de legislația autohtonă revine nu doar instanțelor naționale, ci si autorităților administrative. Pentru a îndeplini această obligație, autoritățile administrative naționale trebuie să se abțină de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autoritățile centrale, dacă acestea încalcă dreptul comunitar, în acest sens apar ca lipsite de orice suport real afirmațiile recurentei pârâte din recursul formulat.
În ceea ce privește susținerea conform căreia opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului poluatorul plătește, intimatul pârât consideră că aceasta este greșită întrucât aplicarea unor astfel de taxe în ceea ce privește autoturismele second hand importate care au fost anterior înmatriculate într-un stat membru UE sunt în total dezacord cu legislația europeană aplicabilă și România de la 01.01.2007 și reprezintă taxe care nu sunt datorate în mod legal. Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate în România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație mai avantajoasă. Această taxă are astfel un caracter profund discriminatoriu fiind percepută doar în cazul înmatriculării în România a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al UE decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare, iar în aceste împrejurări nu se aplică în mod uniform principiul poluatorul plătește și nici nu se respectă prevederile art. 80 din Tratatul instituit de Comunitatea Europeană. Intimatul reclamant susține că afirmațiile recurentelor sunt nefondate, România fiind din nou somată de către organismele europene tocmai pe motivul incompatibilității acestei taxe cu legislația europeană în vigoare. Recurenta mai arată că nefiind emis actul administrativ fiscal intitulat decizie de calcul, această recurentă nu poate fi obligată să plătească și nici nu are vreo culpă pentru calcularea dobânzilor.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304 indice 1 Cod pr.civ. instanța constată că recursurile declarate în cauză sunt în parte fondate, anume cu privire la data de la care se impune acordarea dobânzii legale, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de poluare la Administrația Finanțelor Publice B în data de 03.04.2009 (fila 8 dosar fond), iar această sumă nu i-a fost restituită. DGFP Bar espins contestația reclamantului înregistrată sub nr.21164/17.04.2009, prin decizia nr.208/13.05.2009.
Plata sumei de bani constând în taxa de poluare, în fapt tot o taxă de primă înmatriculare în România, este o operațiune prealabilă înmatriculării. În cauză s-a pus în discuție nelegalitatea taxei percepute.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Aceiași dispoziție s-a menținut și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. Conform art. 4 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;" Nu s-a pus în discuție înmatricularea unui autoturism nou ci a unuia ce fusese deja înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință (în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare/poluare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală prin raportare la prevederile dreptului comunitar și la dispozițiile art.148 din Constituția României, la fond în mod corect s-a dispus restituirea taxei ca fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar. Instanța de recurs, pentru același raționament, al preeminenței dreptului comunitar, normelor juridice comunitare asupra dreptului intern, nu poate reține critica recurentelor privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantului pentru că nu ar fi cerut anularea deciziei emise de DGFP B la contestația reclamantului privind modul de calcul al taxei de poluare, suprapozarea normelor comunitare față de normele juridice interne conducând, în speță, la ignorarea normelor juridice interne, inclusiv cele privind procedura contestării obligațiilor fiscale, pentru ca taxa de poluare, prin modalitatea în care este reglementată în dreptul intern (OUG nr.50/2008), contravine prevederilor comunitare conform motivării expuse mai sus, iar plata taxei de poluare ca atare nu este o plată datorată de reclamant, deci necuvenit a fost încasată de organele fiscale.
Referitor la acordarea dobânzii legale Curtea constată că soluția dată de instanța de fond este parțial neîntemeiată.
Prima instanță a dispus restituirea taxei achitate integral și cu dobânda legală calculată de la data plății acesteia.
Potrivit art. 1084 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi "pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit". În speță reclamantul are dreptul să i se restituie suma achitată ca taxă de poluare integral (taxă nelegală conform celor arătate anterior) și dobânda legală la aceasta, dar de la data la care a solicitat restituirea acesteia conform prevederilor art. 1088 Cod civil (03.04.2009 - cererea de restituire depusă la Administrația Finanțelor Publice B).
Conform art. 1088 Cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Deci reclamantul nu este ținut să justifice vreo pagubă, iar acordarea dobânzii legale nu echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză. Acestea pot fi acordate doar din momentul formulării cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare ( 03.04.2009). Aceasta este data de când pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, este pusă în întârziere. Și art. 117 din Ordonanța de Guvern 92/2003 prevede că sumele plătite ca urmare a unor aplicări eronate a prevederilor legale se restituie la cerere.
Se constată deci că numai petitul privind data de la care curge dobânda este întemeiat, toate celelalte motive de recurs sunt nefondate.
citate de recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu din jurisprudența vin să întărească cele arătate anterior. Această taxă, stabilită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este percepută doar în cazul înmatriculării în România a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Faptul că taxa ajunge la fondul de mediu, nu schimbă caracterul discriminatoriu al acesteia.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursurile declarate de Administrația Finanțelor Publice B și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și în consecință să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va acorda dobânda legală la suma ce s-a dispus a fi restituită doar începând cu data de 03.04.2009; va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva Sentinței civile nr.802/CA/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că dobânda legală va fi calculată începând cu data de 3 aprilie 2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./18.01.2010
Dact./24.02.2010/6 ex.
Jud.Fond.
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Marcela
