Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 493/CA/2009
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice P împotriva sentinței nr.3646/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Reclamantul intimat depune la dosar chitanța nr. - PJ din 15.04.2009 reprezentând plata taxei de timbru în sumă de 39 lei pentru acțiunea la instanța de fond, și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și actele vizând proveniența autoturismului în litigiu și data primei înmatriculări.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul intimat solicită respingerea ca nefundat a recursului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice P să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 6.271,00 achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare în România, obligarea pârâtelor la plata sumei reprezentând dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea sumei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a achiziționat în cursul anului 2005 un autoturism second hand marca, care a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă specială de primă înmatriculare în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal dar că prin aceasta se realizează discriminarea autovehiculelor importate din Comunitatea Europeană în cazul reînmatriculării în situația în care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe aceasta taxa la reînmatriculare. Se invoca preeminenta dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul Uniunii Europene față de dispozițiile din legislația internă.
Pârâta DGFP H în nume propriu și în numele Pad epus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, arătând că încasarea taxei de primă înmatriculare are suport legal în disp.art.214/1 alin.1 din Legea nr.571/2003.
Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive, susținând că potrivit disp.art.1 alin.1 și 2 din HG nr.386/2007 Statul Român este reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor.
Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentința nr. 3646/CA/11.11.2008 a admis acțiunea reclamantului, a anulat Decizia nr.5095/30.05.2008 emisă de pârâta DGFP H și a obligat pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE să-i restituie reclamantului suma de 6.271 lei lei, precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată în baza art.120 alin.2 Cod pr.fiscală, până la data restituirii efective a sumei.
Instanța a reținut prin considerentele expuse ca taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul UE, prin faptul ca se determina discriminarea in materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importa din statele membre UE pentru reînmatricularea în România, față de autoturismele existente pe piața internă pentru care nu se percepe taxa la reînmatriculare. A fost invocata jurisprudența.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP H în nume propriu și pentru P, prin care solicită modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
Prin motivele de recurs se susține că acțiunea este netemeinică și nelegală, întrucât în cauza nu se solicita anularea unui act administrativ, ci restituirea unei taxe, și se atacă o adresă a organului fiscal teritorial care a încasat taxa în temeiul unor reglementari legale în vigoare, pârâta neavând calitate procesuală pasivă în cauză. Pe fondul cauzei se arată că potrivit Legii nr. 157/2005 pentru ratificarea tratatului de aderare a României la UE, legea-cadru europeana este un act legislativ, dar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legii europene devin obligatorii. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauza, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule in momentul înmatriculării, indiferent daca provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se refera la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasa pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeana nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxa ce se aplica si in alte state UE.
Pârâta critică sentința și sub aspectul obligării la dobânda legală, întrucât plata făcută de reclamant a fost voluntară, astfel că pârâtei nu i se poate imputa vreo culpă.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, 304 ^1 din Codul d e procedura civila. Recursul nu este supus timbrajului potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Analizând sentința atacata sub aspectul recursului declarat, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism marca și a plătit taxa specială reglementată de art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal.
Sub aspectul nelegalității, netemeiniciei acțiunii și a excepției privind calitatea procesuală, instanța retine că pârâta <LLNK 1200administrează impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat. Acest fapt presupune ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, potrivit art. 1 (3) din Codul d e procedura fiscala. Actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale (art. 41din Cod).În consecința, în măsura în care organul fiscal este cel care administrează sumele ce se fac venit la bugetul statului si este competent în aplicarea legislației privind stabilirea si colectarea creanțelor fiscale, stabilirea caracterului legal sau nelegal al încasării unei taxe intra in sfera contenciosului administrativ fiscal și, ca urmare, în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Taxa a fost perceputa in temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule. Astfel, legea prevede caintră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al eligibilității, taxa speciala se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Norma interna încalcă prevederile Tratatul Comunității Europene care prin art. 90 al. 1 stabilește canici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituționala consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. În caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva nomelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediata, directa si prioritara, iar judecătorul național areobligațiasa aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În acest context se apreciază că potrivit legislației fiscale naționale se ajunge la situația in care se percepe taxa speciala doar pentru autoturismele si autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării in România, dar nu se percepe aceasta taxa pentru autoturismele deja înmatriculate in România, fapt ce determina situația impunerii in plus, in sensul dreptului comunitar,a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. In aceasta situație se ajunge la protecția indirecta a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurenta, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natura prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocam în acest sens Hotărârile din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria) cat si Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat ca stabilirea unei taxe suplimentare pentru autoturismele importate are ca efect discriminarea acestor autoturisme comparativ cu cele existente in tarile respective.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsa în art. 90 din Tratat, urmare a faptului ca dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^1 si 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar,se constata ca prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate, iar taxa achitata de reclamant urmează a fi restituita.
Aplicarea în speța a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii si stabilitatea raporturilor juridice. OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata in <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). taxei intervine,la fel ca in reglementarea precedenta, in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art.4). Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare ordonanței de urgență (art.11). La data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14)
În conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era in vigoare la data primei înmatriculări in România pentru produsele importate. În același sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării importului si achiziționării autoturismului, reclamantul a efectuat operațiunea juridica cunoscând legislația aplicabila la acea data, astfel ca nu se poate aplica o prevedere legala ce nu era in vigoare la data importului.
Examinând și ultimul motiv de recurs invocat, respectiv obligarea la plata dobânzilor legale, instanța constată că nici acesta nu este întemeiat, având în vedere prev.art.117,120,124 Cod pr.fiscală și prevederile art.1084 rap.la art.1082 Cod civil.
Dobânda se datorează de la data efectuării plății taxei către bugetul statului și până la data restituirii integrale, deoarece de la acea dată reclamantul a fost privat de folosința bunului său, în sensul prevederilor Primului Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În consecința, recursul pârâtei DGFP H, formulat în nume propriu si pentru P, este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice H în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice P împotriva sentinței nr.3646/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./2 ex./23.04.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
