Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 495/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 495/CA/2008
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DGFP S împotriva sentinței civile nr.291/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
În interiorul termenului de pronunțare la dosarul cauzei nu au fost depuse acte.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15.04.2008, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu în dosar - reclamanta - SRL societate în lichidare reprezentată prin lichidator Active Sas olicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună în contradictoriu cu ANAF- DGFP S anularea Deciziei nr. 21/ 7.06.2007 și pe cale de consecință anularea obligației de plată de TVA stabilită suplimentar în sumă de 2.649 lei calculată la suma de 13.941 lei precum și a accesoriilor în sumă de 369 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta susține că prin Raportul de inspecție fiscală din 17.04.2007 cap.2 lit.c privitor la anul 2006 s-a stabilit că în luna mai 2006 reclamanta a vândut prin negociere directă un excavator la o valoare mai mică decât valoarea rămasă neamortizată, organele fiscale de control au întregit baza de impozitare a TVA colectată cu diferența dintre valoarea rămasă neamortizată și prețul de vânzare, considerând cheltuiala de 13941 lei ca fiind nedeductibilă fiscal, ori aceasta încalcă prev.art. 137 alin.1 lit.a Cod fiscal. În speță reclamanta susține că nu sunt aplicabile prev.art. 137 lit.b căci reclamanta nu se află în niciuna dintre situațiile de la art. 128 al.3 lit.e, alin.4 și 5 Cod fiscal.
Prin Sentința nr.291/C/6 decembrie 2007 Tribunalul Sibiua admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia, a admis contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere 39/ 24.04.2007 și a anulat TVA suplimentar în sumă de 2649 lei precum și accesoriile acestei obligații în sumă de 369 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că textul legal invocat de organul fiscal 137 lit.b Cod fiscal nu este aplicabil în speță căci operațiunea reclamantei de vânzarea unui mijloc fix la un preț mai mic decât cel rămas neamortizat nu este dintre cele prevăzute la art. 128 al.3 lit.e, alin.4 și 5 Cod fiscal, în speță fiind aplicabile prev.art. 137 lit.a Cod fiscal, baza de impozitare pentru TVA constituind-o valoarea facturată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta S solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului pârâta susține că instanța a aplicat și interpretat greșit prevederile legale- OG 83/19.08.2004, art. 24 alin.15 și art. 137 al.1 lit.b din Legea 571/2003.
Recurenta susține că potrivit art. 24 alin.15 din Legea 571/2003 aplicabilă la 1.01.2005, operațiunea efectuată de reclamantă era una supusă taxării, iar cheltuiala ar fi fost deductibilă la calculul profitului impozabil numai dacă valorificarea s-ar fi efectuat prin licitație publică sau prin unități specializate.
Ori o cheltuială nedeductibilă la calculul profitului impozabil nu poate fi considerată altfel nici în ce privește -ul aferent operațiunii.
În al doilea rând pârâta recurentă susține că în speță erau aplicabile prev.art.137 lit.b Cod fiscal cu trimitere la art. 128 alin.5 și Normele de aplicare în ce privește ajustarea TVA.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Prin întâmpinare reclamanta prin lichidator solicită respingerea recursului și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, apreciind că instanța a interpretat corect prevederile legale.
Examinând legalitatea hotărârii atacate instanța apreciază recursul pârâtei ca nefondat pentru următoarele considerente:
Ambele părți sunt de acord că reclamanta a înstrăinat un mijloc fix (excavator) în anul 2006 la o valoare mai mică decât cea rămasă neamortizată, prin negociere directă.
De clasificat în speță este cuantumul bazei de impozitare a TVA, respectiv dacă TVA-ul aferent se determină la valoarea facturată (punct de vedere al reclamantei) sau la valoarea ajustată (punct de vedere al organului fiscal) sau altfel spus dacă TVA-ul dedus inițial cu ocazia cumpărării bunului se recalculează sau nu.
Potrivit art. 137 Cod fiscal "baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:
a) pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit.b) și c), din tot ceea ce constituie contrapartidă obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;
b) prețurile de achiziție sau, în lipsa acestora, prețul de cost, determinat la momentul livrării, pentru operațiunile prevăzute la art. 128 alin.3 lit.e, alin.4 și 5. Dacă bunurile sunt mijloace fixe, prețul de achiziție sau prețul de cost se ajustează, astfel cum se prevede în norme".
Conform art. 128 alin.3 lit.e "sunt considerate livrări de bunuri efectuate cu plata, bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepția celor prevăzute la alin.9 lit.a) și c)."
La alineatul 4 al art.128 se prevede: "Preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial",iar la alin.5 al aceluiași articol "Orice distribuire de bunuri din activele unei societăți comerciale către asociații sau acționarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a societății, constituie livrare de bunuri efectuată cu plată."
Instanța apreciază că hotărârea atacată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii - în speță baza de impozitare trebuie determinată la valoarea facturată conform art.137 lit.a Cod fiscal și nu la cea ajustată căci art. 137 lit.b are aplicabilitate numai pentru operațiunile prev.de art. 128 alin.3 lit.e, alin.4 și 5 Cod fiscal. Operațiunea în speță nu se încadrează în nici una dintre situațiile de la art. 128 mai sus citat respectiv nu este nici mijloc lipsă în gestiune, nici mijloc fix produs de reclamantă și utilizat în alte scopuri decât activitatea desfășurată sau pus la dispoziția altor persoane gratuit și nici mijlocul fix distribuit către asociații sau acționarii reclamantei.
Nu se poate interpreta partea finală a art. 137 lit.b "Dacă bunurile sunt mijloace fixe, prețul de achiziție se ajustează" independent de situațiile prev.la art. 128 al.3 lit.e, al.4 și 5 Cod fiscal. Dimpotrivă această ultimă prevedere se interpretează numai în contextul stabilit de textul anterior, în sensul că pentru mijloacele fixe aflate în situațiile de la art. 128 alin.3 lit.e, alin.4 și 5 Cod fiscal, prețul de achiziție se ajustează.
În ce privește aplicarea art. 24 pct.15 Cod fiscal întrucât acesta se referă la determinarea amortizărilor fiscale ca o cheltuială deductibilă a nu se cuprinde în baza de impozitare a profitului, textul nu poate fi aplicat bazei de impozitare a TVA, pentru aceasta din urmă existând text expres de reglementare și anume art.137 Cod fiscal.
În consecință, se constată că nu sunt motive de modificare a hotărârii dintre cele invocate de pârâtă conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă astfel că se va respinge recursul ca nefundat conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată justificate cu factura de la dosar, conform art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DGFP S împotriva sentinței civile nr.291/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei -" "SRL 714 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.FM
Dact./ex.2/21.05.2008
Jud.fond. R,
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș
