Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 522/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.522/CA
Ședința publică din data de 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - SRL - cu sediul în C,-, județ, împotriva sentinței civile nr. 717/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL AL MUNICIPIULUI C - PERSOANE JURIDICE, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru recurenta reclamantă av. - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru intimatul pârât răspunde av. în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare.
Avocat, depune convenția de colaborare intervenită între Cabinetul individual " - Cabinet de avocat" din Baroul Constanța și cabinetul individual" - - Cabinet individual" din Baroul București, prin care dovedește calitatea de reprezentant al pârâtului în fața instanței de fond. În referire la excepția lipsei calității de a reprezenta pârâtul C în fața instanței de fond, învederează că această așa-zisă nulitate este relativă și trebuia invocată de partea adversă la primul termen de judecată.
Învederează că la termenul anterior s-a prezentat ca apărător al intimatului pârât C, cu delegație de substituire, motiv pentru care solicită rectificarea încheierii în sensul celor arătate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că nu se află atașată la dosar nici o delegație de substituire, sens în care respinge cererea de rectificare a încheierii de ședință din 21.10.2009.
Apărătorul recurentei reclamanteînvederează că la termenul de judecată din 26.06.2009 la instanța de fond apărătorul pârâtului a prezentat completului de judecată împuternicirea avocațială și contractul de asistență juridică încheiat între pârât și cabinet avocat -. Nu a putut invoca excepția lipsei calității avocatului de a reprezenta pârâta în fața instanței de fond întrucât nu avea cum să ia la cunoștință de conținutul acestor înscrisuri, acestea fiind prezentate completului de judecată și depuse la dosar la termenul la care instanța a soluționat cauza.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și anularea actului administrativ fiscal contestat.
Învederează că societatea recurentă a depus, declarațiile de impunere pe anii 2007 și 2008 și a achitata taxa corespunzătoare, prev. de mr.500/2006 și nr.360/2007, cu acceptul acestui serviciu public, documentele depuse fiind verificate de un funcționar al, prezumat competent.
A solicitat anularea actului administrativ fiscal emis de pârâtă, având în vedere că taxa pe care pârâta o invocă nu este prevăzută expres în cele două hotărâri ale Consiliului Local, întrucât formularea "bănci și alte instituții financiare" nu poate produce efecte juridice și este în contradicție cu disp. art.3 din Codul fiscal. Apreciază că și altă prevedere este eludată sau nesocotită, respectiv art.13 din Codul d e procedură fiscală.
nr.78/2008 este singura normă calară și explicită la casele de amanet privitor la casele de amanet, în sensul că între bancă și casa de amanet nu există similitudine. Ca dovadă a modului arbitrar de stabilire a taxei, arată că deși Casele de ajutor reciproc au același obiect, nu sunt ținute de la plata taxei, încălcându-se astfel dispozițiile art.5 din Codul d e procedură fiscală.
Critică hotărârea recurată cu motivarea că instanța de fond nu a prezentat motivele de fapt și de drept pentru care a respins cererea societății recurente.
Apărătorulintimatului pârât, având cuvântul, susține concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinările depuse la dosar atât în calea de atac cât și la instanța de fond.
Arată că, potrivit obiectului de activitate, recurenta reclamantă se încadrează pentru anul fiscal 2007 și 2008 la pct.2 din Anexa 1.5 nr.360/2007. 78/2008 a fost emisă ulterior, la inițiativa asociației caselor de amanet din C, care au reclamant faptul că taxa pentru creșterea gradului de liniște și siguranță este prea împovărătoare pentru acestea. Învederează că nu se poate susține că această hotărâre trebuia s producă efecte și pentru situațiile juridice trecute sau în curs de formare, întrucât legea civilă nu retroactivează.
Totodată, solicită obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată. Depune în acest sens dovada achitării onorariului de avocat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios-administrativ de față;
1. Obiectul litigiului și părțile în proces
Prin cererea înregistrată sub nr.4331/118/28.04.2009 pe rolul Tribunalului Constanța, astfel cum a fost precizată, reclamanta- SRLa solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local al Municipiului C - Persoane Juridice, anularea dispoziției nr.R-G 85082/04.11.2008 și implicit a deciziei G 78920/18.09.2008 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a depus declarațiile pentru plata taxelor speciale, respectiv a taxei privind creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților în municipiul C nr.G 40718/21.08.2007 pentru anul 2007 și /22.01.2008 pentru anul 2008 încadrându-se cu acceptul pârâtei la punctul 2 din tabelul respectiv "spații comerciale și prestări servicii".
Prin decizia de impunere nr. G 78920/18.09.2008 Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local a stabilit diferențe suplimentare de plată (taxa de liniște și siguranță pe anul 2007, 2008 și accesorii), în cuantum de 10.739 lei.
În termen legal a formulat contestație care, prin dispoziția nr. R-G 85082/04.11.2008, a fost respinsă.
Reclamanta a solicitat anularea actului administrativ având în vedere că taxa pe care pârâta o invocă în dispoziție nu este expres prevăzută de nr.500/2006 și nr.360/2007 și este dedusă printr-o interpretare extinctivă a normei.
Consiliul Local C prin nr.78/2008 a modificat și completat anexa 1.5 nr.360/2007 încadrând casele de amanet la altă categorie decât băncile și alte instituții financiare.
Deși această hotărâre trebuia să aibă efecte doar pe viitor, pârâta a sesizat și a interpretat HCL nr.500/2006 și nr.360/2007 în sensul că până la adoptarea nr.78/2008 casele de amanet ca entități financiare nebancare ar fi datorat taxe identice cu băncile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, art. 3 lit. b din codul fiscal și art. 13, 45 și 119 alin. 1 din codul d e procedură fiscală.
2. Întâmpinarea
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că activitatea desfășurată de reclamantă pentru anul 2007 până la 31.04.2008 este aceea de casă de amanet, fiind constituită ca instituție financiară nebancară și constatându-se că declarația completată de reclamantă în conformitate cu art. 82 Cod proc. fiscală nu este întocmai potrivit obiectului său de activitate, s-a emis decizia de impunere, iar HCL nr.78/2008 a produs efecte doar ulterior publicării sale, respectiv după 01.04.2008.
3. Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 717/26.06.2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin deciziade impunere nr. G 78920/18.09.2008s-au stabilit diferențe suplimentare de obligații fiscale reprezentând taxă privind creșterea gradului de liniște și siguranță în sarcina reclamantei, respectiv pentru anul 2007, 2008 și accesorii în cuantum total de 10.739 lei.
Împotriva acesteidecizii de impunere, reclamanta a formulat contestație care prin dispoziția R-G 85082/04.11.2008 a fost respinsă.
Pârâtul a reținut că reclamanta în mod eronat s-a încadrat în declarația pentru încasarea taxelor specialela "spații comerciale și prestări servicii"în loc de " bănci și alte instituții financiare".
S-a constatat că reclamanta efectuează activitate de creditare cu primire spre păstrare de bunuri prin intermediul caselor de amanet, fiind încadrată la categoria instituțiilor financiare.
Pentru aceste aspecte tribunalul a reținut că în mod corect a stabilit pârâtul că reclamanta a desfășurat activitate în anii 2007 și 2008, perioadă pentru care trebuie să achite contravaloarea taxei de liniște și siguranță.
În ceea ce privește cuantumul taxei s-a apreciat că aceasta a fost în mod corect stabilită de pârât deoarece reclamanta a completat în mod eronat declarația pentru încasarea taxei speciale, încadrându-se la rubrica de "spații comerciale și prestări servicii" în loc de"bănci și alte instituții financiare"așa cum era prevăzut pentru anul 2007 la pct.5 din anexa 1.5 nr.500/2007 "bănci și alte instituții financiare" și în anexa 1.5 pct.7, pct.5 a nr.360/2007, dispozițiile nr.78/2008 având efect pentru viitor.
4.Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - SRL, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- Instanța de fond a interpretat în mod eronat norma juridică prevăzută în anexa 1 pct.5 al nr.500/2006 și 360/2007 respectiv " bănci și alte instituții financiare" și a extins această normă dincolo de ipotezele la care ea se aplică în concordanță cu formularea din textul normei, încălcând un principiu general de drept al legalității taxelor și impozitelor, care nu pot fi invocate dacă nu sunt expres prevăzute de o normă legală, ci deduse dintr-o posibilă interpretare a unei norme. Ori, formularea prevăzută de anexa 1.5 din nr.500/2006 și 360/2007 "bănci și alte instituții financiare" nu poate produce efecte juridice decât pentru bănci, deoarece este nelegal să poate fi identificate și alte entități economice, în baza unui articol nehotărât "altele"
- Potrivit Codului fiscal, legea de bază în instituirea taxelor și impozitelor, în cap.II art.3 se menționează principiul certitudinii impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată înțelege sarcina fiscală ce le revine. Ori, norma "bănci și alte instituții financiare" nu este compatibilă și nu este încadrează în principiul enunțat ceea a permis interpretări arbitrare. Consiliul local a realizat acest aspect și a modificat norma prin nr.78/2008, încadrând casele de amanet într-o altă categorie decât și "alte instituții financiare", la pct.6 al anexei 1.
- Instanța de fond în motivarea sentinței nu s-a pronunțat asupra acestor motive și a reținut, fără a prezenta motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și cele pentru care s-au înlăturat cererile reclamantei, că reclamanta în mod eronat a completat declarația pentru încasare taxe speciale, încadrându-se la rubrica de"spații comerciale și prestări servicii" în loc de "bănci și alte instituții financiare".
Intimatul pârât, legal citat, a depusîntâmpinareprin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece, în stabilirea cuantumului taxei s-a în mod corect s-a stabilit că reclamanta a completat eronat declarația pentru încasare taxe speciale, încadrându-se la rubrica de "spații comerciale și prestări servicii" în loc de "bănci și alte instituții financiare".
5.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii și care au fost încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr. G 78920/18.09.2008 au fost stabilite în sarcina reclamantei diferențe suplimentare de obligații fiscale, reprezentând taxă privind creșterea gradului de liniște și siguranță pentru anul 2007, 2008 preceum și accesorii, în cuantum total de 10.739 lei, constatându-se că aceasta efectuează activitate de creditare cu primire spre păstrare de bunuri, prin intermediul caselor de amanet, fiind încadrată la categoria instituțiilor financiare.
Contestația împotriva deciziei de impunere fost respinsă prin dispoziția R-G 85082/04.11.2008, reținându-se că reclamanta în mod eronat s-a încadrat în declarația pentru încasarea taxelor specialela "spații comerciale și prestări servicii"în loc de "bănci și alte instituții financiare".
Taxa de liniște și siguranță a fost reglementată pentru anul 2007- aprilie 2008 prin nr.500/2006, respectiv nr.360/2007, acte normative ale administrației publice locale care cuprind dispoziții clare, în deplină concordanță cu principiul reglementat de Codul fiscal referitor la certitudinea impunerii, sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor.
Potrivit obiectului de activitate, reclamanta avea obligația să se încadrează pentru anul 2007 la pct.5 din anexa 1.5 nr.500/2007 "bănci și alte instituții financiare"și în anexa 1.5 pct.7, pct.5 a nr.360/2007 și aceasta pentru că legiuitorul, prin actele normative enunțate mai sus și care instituie această taxă, nu a înțeles să instituie deosebiri de impunere între instituțiile financiare
Este real că prin nr.78/2008 s-a introdus o nouă categorie de impozitare, prin adăugarea pct.6 la pct.5 din tabelul cuprins în paragraful 4 de la pct.7 anexa 1.5 nr.360/2007, respectiv a caselor de amanet, însă acest act normativ nu se poate aplica retroactiv față de dispozițiile art.15 al.2 din Constituția României.
Instanța de fond a interpretat în mod corect norma juridică prevăzută în anexa 1 pct.5 al nr.500/2006 și 360/2007 respectiv "bănci și alte instituții financiare"și nu a extins-o dincolo de ipotezele la care ea se aplică, interpretarea fiind în deplină concordanță cu formularea din textul legal.
Încălcând un principiu general de drept al legalității taxelor și impozitelor, care nu pot fi invocate dacă nu sunt expres prevăzute de o normă legală, ci deduse dintr-o posibilă interpretare a unei norme.
Pentru perioada în care reclamanta datorează taxa privind creșterea gradului de liniște și siguranță se aplică nr.500/2006 și nr.360/2007 care stabileau aceiași taxă pentru bănci și alte instituții financiare, nefăcându-se distincția între instituții financiare bancare sau nebancare.
Deși critică hotărârea tribunalului ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece taxele au fost deduse dintr-o posibilă interpretare a unei norme, chiar recurenta a procedat de maniera criticată în sensul că a completat declarația pentru încasarea taxei speciale, încadrându-se la rubrica de "spații comerciale și prestări servicii" în loc de"bănci și alte instituții financiare", omițând cu bună știință obiectul său de activitate.
Dacă reclamanta avea dubii cu privire la încadrarea instituției și la cuantumul taxei datorate trebuia să solicite informații sau să solicite anularea în situația în care le considera nelegale. Și aceasta pentru că încadrarea la una din categoriile impozabile, în ceea ce privește taxa privind creșterea gradului de liniște și siguranță este în sarcina contribuabilului, prin completarea unei declarații fiscale, inclusiv stabilirea cuantumului sumei datorate, potrivit dispozițiilor art.82 al.2 și 3 din Codul fiscal.
Declarația și stabilirea cuantumului debitului se face sub rezerva verificării ulterioare potrivit art.86 al.1 și 4 din Codul d e procedură fiscală, verificare ce a condus la întocmirea deciziei de impunere.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art. 312 alin.1 Cod de procedură Civilă.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă"partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", astfel că în cauză recurenta fiind în culpă procesuală va suporta cheltuielile de judecată efectuate de pârât în recurs în sumă de 357 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de recurenta reclamantă - SRL - cu sediul în C,-, județ, împotriva sentinței civile nr. 717/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL AL MUNICIPIULUI C - PERSOANE JURIDICE, cu sediul în C,-, județ
Obligă recurentala plata sumei de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 18 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. fond:
tehnored.dec.jud. NC.
2 ex./ 16.12.2009
26 2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
