Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 532/
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL PRIN DIRECȚIA FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.291/CA din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.291 din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - "PRO R" SA B, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B - PRIN DIRECȚIA FISCALĂ, și în consecință;
A obligat intimata Direcția Fiscală a Municipiului B să procedeze la soluționarea pe fond a contestației administrative înregistrată sub nr. 15840/31 ianuarie 2008 împotriva Deciziei de impunere nr. 13238/25 ianuarie 2007 pentru contribuabilul - "" SA.
S-au respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin prisma excepției inadmisibilității unită cu fondul, instanța a constatat că potrivit art.7 al.7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazul actelor administrative unilaterale, plângerea prealabilă poate fi introdusă, pentru motive temeinice, și peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului - acesta din urmă fiind un termen de prescripție.
Decizia de impunere a cărei anulare se solicită în cauză a fost emisă la data de 25.01.2007.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 31.01.2008, la un an de la data emiterii deciziei de impunere, cu încălcarea termenelor prevăzute de art. 7 al. 1 și 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Instanța de fond a apreciat însă că în cauză are relevanță faptul că plângerea prealabilă a fost formulată de - R Sa pentru - SA, în sensul că pentru - R termenul pentru formularea plângerii prealabile ar începe să curgă de la o dată ulterioară celei la care deciziile de impunere au fost comunicare către - A, așa cum a susținut reclamanta în cauză.
- R este acționarul majoritar al societății impozitate, iar acestui acționar nu i s-a comunicat separat decizia de impunere pentru că societatea impozitată este -, iar nu - R; de asemenea, termenul de contestare al deciziilor de impunere este unul singur, calculat de la data comunicării deciziilor către societatea impozitată.
În speță, societatea reclamanta este societatea administrator a și în această calitate îi revin o serie de obligații legale reglementate prin nr.HG 24/2004 privind constituirea societății administrator al Parcului Industrial R B și Ordinului nr. 255/2004 privind acordarea titlului de Parc Industrial Societății Comerciale R,astfel că are interes să conteste actele administrative emise în vederea stabilirii impozitului pe terenul pentru care s-a acordat titlul de parc industrial. În acest sens sunt și prevederile art. 205 alin.2 Cod procedură fiscală și art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care permit oricărei persoane care să consideră vătămată în dreptul său să conteste actul administrativ fiscal.
Sancțiunea prescripției intervine doar in ipoteza prevăzută de art. 11 al. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care presupune că procedura prealabilă a fost exercitată in termenul legal, însă acțiunea in instanță a fost făcută după expirarea termenului de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
În prezenta cauză, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, reclamanta a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 la data de 31.01.2008.
Potrivit art. 7 alin.3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim,printr-un act administrativ cu caracter individual,adresat altui subiect de drept,din momentul în care a luat cunoștință pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni,
prin administrator unic Ras olicitat comunicarea deciziilor de impunere pentru perioada 2004-2007 la data de 06.08.2007 cu cererea nr. -, astfel că formularea plângerii prealabile la data de 31.01.2008 încadrează în termenul de 6 luni stipulat de art. 7 alin. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În aceste condiții, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul legal invocată de intimată.
Prin adresa nr. 15840/27.02.2009 intimata în mod nelegal a constatat prescripția dreptului reclamantei de a formula plângere prealabilă fără a analiza fondul contestației administrative, situație ce se circumscrie refuzului nejustificat potrivit art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și a fost obligată intimata Direcția Fiscală a Municipiului B să procedeze la soluționarea pe fond a contestației administrative înregistrată sub nr. 15840/31 ianuarie 2008 împotriva Deciziei de impunere nr. 13238/25 ianuarie 2007 pentru contribuabilul - "" SA, moment până la care instanța nu legal investită să analizeze legalitatea și temeinicia acesteia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Fiscală B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii formulate de către - R SA pentru contribuabilul - SA.
În motivare, recurenta a arătat că decizia de impunere nr.13238/25.01.2007 a cărei anulare s-a solicitat de către reclamanta - R SA a fost emisă la data de 25.01.2007 și comunicată contribuabilului - SA prin poștă la data de 9.02.2007 cu confirmarea de primire nr.-.
Recurenta a precizat că reclamanta - R SA a formulat plângere prealabilă pentru contribuabilul - SA la data de 31.01.2008, la mai bine de un an de la data emiterii deciziei de impunere, cu încălcarea termenelor prevăzute de art.7 alin.1 și 7 din Legea nr.554/2004. Termenul pentru formularea plângerii prealabile curge de la data comunicării deciziei de impunere către - SA. Chiar dacă - R SA este acționarul majoritar al societății impozitate acestui acționar nu i se comunică separat decizia de impunere având în vedere că societatea impozitată este - SA și nu - R SA.
Recurenta a mai arătat că afirmația contestatoarei - R SA potrivit căreia ar fi un terț față de actul administrativ atacat, este contrazisă de adresa nr.5700/3.08.2007 înregistrată la Direcția Fiscală B sub nr. -/6.08.2007, adresă depusă la dosarul cauzei prin care - R SA, în calitate de reprezentant al - SA a solicitat comunicarea deciziilor de impunere pentru impozitul datorat pentru clădiri și terenuri aferent perioadei cuprinse între iulie 2004 - iunie 2007.
Recurenta a susținut că intimata a depășit termenul prevăzut sub sancțiunea decăderii atât de art.207 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală cât și art.7 și 11 din Legea nr.554/2004.
Recurenta a invocat practica judiciară care a stabilit că sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile în termenele prevăzute de art.7 alin.1 și 7 din Legea nr.554/2004 este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă. În acest sens au fost invocate și prevederile art.109 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Pe fond recurenta a susținut că acordarea facilităților fiscale în temeiul prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal în beneficiul - SA reprezintă ajutor de stat în sensul art.87 și 88 din Tratatul Comunității Europene și sunt supuse notificării.
Intimata - R SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Aceasta a arătat că în mod corect a fost respinsă excepția inadmisibilității. Aceasta a mai arătat că nu este acționar majoritar al societății impozitate, ci deținătoarea titlului de Parc Industrial, calitate în care trebuie să vegheze la aplicarea corectă a legislației în interiorul parcului, precum și la buna desfășurare a activității în parc.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 291 din11.03.2009 a Tribunalului Brașov este fondat.
În mod eronat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii reținând că - R SA este acționarul majoritar al societății impozitate și că nu i s-a comunicat separat decizia de impunere pentru societatea impozitată, - SA.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
În speță, decizia a cărei anulare se solicită a fost comunicată societății impozitate - SA la data de 9.02.2007, iar plângerea prealabilă formulată de - R SA a fost depusă la data de 31.01.2008, cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, și a celei de 6 luni prevăzute de art.7 alin.7 din același act normativ.
Potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, acționarul majoritar al - SA este - R SA. Pe cale de consecință susținerile intimatei reclamante - R SA potrivit cărora nu a luat la cunoștință de această decizie de impunere decât la o dată ulterioară celei la care această decizie a fost comunicată către - SA, situație în care plângerea prealabilă este formulată în termen, este neîntemeiată. Organele de conducere și persoanele desemnate să administreze interesele - SA aveau posibilitatea de a aduce la cunoștința acționarului majoritar emiterea deciziei de impunere imediat după comunicarea acesteia. Faptul că nu s-a procedat astfel nu constituie un motiv pentru a repune în termenul legal pe intimata - R SA pentru a aprecia că plângerea prealabilă depusă la aproape un an de la data emiterii deciziei de impunere este formulată în termen. În acest sens este și principiul potrivit căruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu își poate invoca propria culpă.
Pe cale de consecință având în vedere și prevederile art.109 alin.2 Cod procedură civilă Curtea va admite excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul prevăzut imperativ de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pentru aceste considerente, curtea va admite, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta Direcția Fiscală B, împotriva sentinței civile nr. 291/CA/11 martie 2009 Tribunalului Brașov, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că, va admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Direcția Fiscală B și pe cale de consecință va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul PRO R în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ B, din cadrul Consiliului Local al Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Direcția Fiscală B, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 291/CA/11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Direcția Fiscală
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul PRO R în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ B, din cadrul Consiliului Local al Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, Pt.- aflată în concediu medical, semnează, Vicepreședinte instanță |
Grefier, - |
Red: CEC/29.07.2009
Dact: MD/4.08.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.532/R din 30.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.291/CA din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
