Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 542/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.542
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - România SRL A împotriva sentinței civile nr. 130/29.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâții intimați Biroul vamal A, Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor, NA. și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B, având ca obiect anulare act de control.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, pentru pârâta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală se prezintă consilier juridic, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtei intimate Agenția Națională de Administrare Fiscală și întâmpinare în 2 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului reclamantei recurente.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtei intimate Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în 3 exemplare, câte un exemplar se înmânează reprezentanților reclamantei recurente și pârâtei intimate Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Avocatul reclamantei recurente și reprezentantul pârâtei intimate Agenția Națională de Administrare Fiscală arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate Agenția Națională de Administrare Fiscală solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.130/29.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanta - România SRL pentru anularea deciziei nr.17/06.03.2007, a procesului verbal de control nr.17056/18.10.2006 și a deciziei nr.17307/23.10.2007 și restituirea sumei de 475.332 lei taxe vamale cu majorări de întârziere aferente, emise de pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Biroul Vamal A și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili
În motivare s-a reținut că în perioada 17.02.-09.06.2006 reclamanta a exportat în Germania produse compensatoare pentru care s-a eliberat dovada de origine preferențială, folosind la obținerea acestor produse și materiale neoriginare. În privința materialelor neoriginare cuantumul drepturilor de import a fost stabilit inițial pe baza elementelor de taxare din momentul depunerii declarațiilor vamale de import temporar.
Ulterior, controlul vamal verificând operațiunile în cauză a stabilit că momentul nașterii datoriei vamale este momentul eliberării dovezilor de origine preferențială, respectiv data declarațiilor vamale de export și a procedat la recalcularea taxelor vamale, având în vedere că procentul de taxă vamală la data declarațiilor vamale de export a fost diferit de cel de la data declarațiilor vamale de import temporar, astfel că au stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a diferențelor de taxe vamale în sumă de 420.116 lei. Asupra acestei sume au fost calculate și majorări de întârziere datorate pentru neplata în termen a taxelor vamale în cuantum de 55.216 lei.
Potrivit dispozițiilor art.15 din Protocolul din 27.12.2001, referitor la definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european, instituind o asociere între România pe de o parte și Comunitatea Europeană și statele membre pe de altă parte, ratificat prin nr.OUG192/2001, materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor originare din comunitate, din România sau din una din celelalte țări la care face referire art.3 și 4, pentru care o dovadă a originii este eliberată conform prevederilor titlului V nu beneficiază nici în comunitate nici în România de exceptare de la plata taxelor vamale.
Având în vedere că la fabricarea produselor, reclamanta a folosit și materiale neoriginare în calitatea sa de exportator al produselor compensatoare acoperite de dovadă de origine, nu beneficiază de la exceptare de la plata taxelor vamale pentru materialele neoriginare încorporate în produse originare exportate în spațiul Comunității Europene.
Conform art.95 alin.1 din Legea nr.141/2007 regimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile primesc un alt regim vamal, iar potrivit art.211 din nr.HG1114/2001, regimul de perfecționare activă în sistemul de suspendare a drepturilor de import se încheie pentru mărfurile străine când produsele compensatoare sau mărfurile în aceeași stare fac obiectul unei declarații pentru o nouă destinație vamală.
Așadar, pentru produsele obținute și exportate de reclamantă regimul de perfecționare activă cu suspendarea drepturilor de import s-a încheiat în momentul exportului produselor compensatoare, situație în care datoria vamală nu putea să ia naștere la momentul înregistrării declarației vamale de import, întrucât la acest moment mărfurile au fost plasate în regim vamal suspensiv de perfecționare activă, fără a face obiectul încasării drepturilor de import.
Dacă regimul vamal suspensiv s-ar fi încheiat în termenul acordat de autoritatea vamală prin exportul produselor compensatoare fără ca titularul operațiunii să solicite o dovadă de origine preferențială pentru produsele compensatoare obținute din materiale neoriginare, la momentul exportului nu s-ar fi născut nici o datorie vamală.
Însă, în speță, pentru materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor compensatoare originare din România a fost eliberată o dovadă a originii, drept pentru care au devenit incidente prevederile Protocolului din 27.12.2001, referitor la definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrativă cu cele ale Codului vamal al României.
Acest Protocol din 27.12.2001constituie legea specială în raport cu Legea nr.141/2007 și ca urmare în cazul în care sunt incidente dispozițiile Protocolului cu cele ale Codului vamal sunt aplicabile dispozițiile din Protocol.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnico contabilă care a stabilit că taxele vamale calculate prin actele constatatoare încheiate de Biroul Vamal A au fost corect calculate, fiind aferente importului de mărfuri neoriginare și sunt corect aplicate în momentul înregistrării declarației vamale de import temporar.
Expertiza apreciază că majorările de întârziere nu sunt datorate, având în vedere faptul că reclamanta nu datorează nici taxele vamale stabilite.
Concluziile expertizei cu privire la nedatorarea taxelor vamale și a majorărilor de întârziere nu pot fi luate în considerare deoarece la art.75 din Legea nr.141/2007 se prevede că în aplicarea regimului tarifar preferențial, regulile și formalitățile necesare pentru determinarea originii mărfurilor sunt cele stabilite în acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.
Ca urmare, Protocolul din 27.12.2001 referitor la definirea noțiunii de produse originare s-a încheiat pentru a lămuri situația prin care se impune încasarea de taxe vamale sau taxe având efect echivalent la exportul produselor ce au în componență materii prime neoriginare provenite din alte state decât cele semnatare ale protocolului.
Cum reclamanta a folosit în obținerea produselor și materii prime neoriginare în aplicarea art.15 din Protocolul din 27.12.2001, corect organele vamale au stabilit că momentul nașterii datoriei vamale este acela al exportului materiilor neoriginare în Comunitatea Europeană.
În cauză a declarat recurs reclamanta - România SRL solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
Recurenta susține că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, atât în ceea ce privește temeiul datoriei vamale constând în taxe vamale cât și a majorărilor de întârziere aferente acestora.
Este incontestabil că, în cauză are aplicabilitate Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României și nr.HG1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României și aceasta în temeiul art.284 din Legea nr.86/2006.
Cât privește legea specială, în speță Protocolul referitor la definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrative, anexă la Acordul european, instituind o asociere între România pe de o parte și Comunitatea Europeană și statele membre pe de altă parte, ratificat prin nr.OUG192/2001, își găsește aplicare, el făcând parte din dreptul intern pe data ratificării.
Conform art.15 lit.a din Protocol "materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor originare din Comunitatea Europeană sau din una din celelalte țări la care se face referire la art.3 și 4, pentru care o dovadă a originii este eliberată sau întocmită în concordanță cu prevederile titlului V, nu beneficiază nici în Comunitate nici în România de drawback sau de exceptare de la plata taxelor vamale. Or, așa cum rezultă din însăși conținutul procesului verbal de control nr.17056/18.10.2006 (pag.2) alin.5 "pentru mărfurile neoriginare importate temporar (, regim 5100), încorporate în produsele compensatoare exportate, au fost încasate drepturile vamale aferente, conform prevederilor art.15 al Protocolului nr.4 al Acordului România - UE cu actele constatatoare emise de Biroul Vamal Aceste acte constatatoare au fost depuse de recurentă la filele 65-167 dosar. În cauză, fiind aplicabil regimul de perfecționare activă, dacă se achită taxe vamale în momentul importului produselor neoriginare, la export nu se mai plătesc taxe vamale, altfel am fi în situația de a aplica taxe vamale atât la import cât și la export, ceea ce nu este legal.
Faptul că între momentul importului produselor neoriginare și plății taxelor vamale aferente conform Protocolului nr.4 și al exportului produselor compensatoare au intervenit modificări legislative (Protocolul din 27.12.2001) nu justifică aplicarea taxelor vamale stabilite prin procesul verbal de control, din moment ce la data importului reclamanta recurentă a achitat taxele vamale atunci în vigoare.
Cât privește majorările de întârziere în sumă de 55.216 lei, consideră că nici acestea nu se datorează întrucât a achitat taxele vamale așa cum ele au fost calculate inițial de către organele vamale conform actelor constatatoare (filele 65, 167), iar ulterior cu ocazia recalculării taxelor vamale, s-au aplicat majorări de întârziere deși reclamanta recurentă arată că nu este în culpă, întrucât a achitat taxele vamale stabilite prin actele constatatoare semnate de reprezentanții legali ai autorității vamale. Or, este cunoscut că majorările de întârziere se datorează numai dacă contribuabilul nu-și achită la termenul de scadență obligațiile de plată conform art.119 din nr.OG82/2003, republicată.
Conform ordinului de plată 830/09.08.2006, recurenta arată că a achitat majorările de întârziere stabilite prin procesul verbal de control încheiat ulterior acestei date, respectiv procesul verbal nr.17056/18.10.2006. Iar procesul verbal de control nr.11813/28.07.2006 a fost anulat prin decizia Direcției Generale de Administrare a Contribuabili B, inclusiv toate măsurile dispuse prin acest proces verbal, conchide recurenta.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, astfel că se va admite, se va modifica în tot sentința civilă nr. 130/29.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în sensul că se va admite acțiunea precizată formulată de reclamanta - România SRL A împotriva pârâților Biroul vamal A, Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor, NA. și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B; se va anula procesul verbal nr. 17056/18.2006 și decizia pentru regularizarea situației nr. 17307/23.2006 emise de Direcția regională vamală A, în prezent pârâta II, și decizia nr. 17/6.III.2007 emisă de pârâtele IV și V și se vor obligă pârâtele autorități vamale la restituirea sumei de 475.332 lei către reclamantă, reprezentând taxe vamale și accesorii încasate în baza actelor anulate, pentru că:
Potrivit probelor dosarului reclamanta a fost verificată pentru perioada 17.II.2006-15.VI.2006, privind activitatea de export de bunuri în Germania, reținându-se că în componența mărfurilor au intrat bunuri originare din comunitate importate definitiv (EU 4, regim 4200), mărfuri originare din comunitate importate temporar (EU 5, regim 5100) precum și mărfuri neoriginare importate temporar (EU 5, regim 5100).
Pentru mărfurile neoriginare importate temporar (EU 5, regim 5100), încorporate în produsele compensatoare exportate, au fost încasate drepturile vamale aferente, conform prevederilor art.15 al Protocolului nr.4 al Acordului România -, cu actele constatatoare emise de către
Operațiunile s-au desfășurat în baza autorizațiilor de perfecționarea activității nr.338/2000 prelungită până la 13.VII.2007.
Potrivit art.83 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României, în vigoare pe perioada controlată, la exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale.
Art.141 din același cod prevede că, în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum și în cazul plasării mărfurilor într-un regim de admitere temporară cu exonerarea parțială de drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale".
Verificarea dispusă prin expertiza contabilă efectuată în prima instanță a conchis în sensul că, taxele vamale calculate prin actele constatatoare încheiate de pârâtul Biroul Vamal A, la data efectuării operațiunilor vamale din litigiu, și pentru care reclamanta a primit liberul de vamă. În condițiile Legii nr.141/1997, sunt cele aferente importului de mărfuri neoriginare, și au fost corect calculate, adică la momentul nașterii datoriei vamale.
Eliberarea dovezii de origine preferențială, prin declarație pe factură, aspect ce a determinat emiterea actelor de impunere vamală atacate în cauză, în temeiul Protocolului nr.4 referitor la definirea noțiunii de "produse originare", nu schimbă momentul nașterii datoriei vamale, pentru că în protocol nu există o asemenea reglementare, acesta rămânând la momentul înregistrării declarației vamale, când reclamanta a achitat datoria vamală impusă de Biroul Vamal
Aplicarea principiului nondrawback, conform căruia "materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor originare din Comunitate, din România pentru care o dovadă a originii este eliberată sau întocmită în concordanță cu prevederile Titlului V, nu beneficiază nici în comunitate nici în România, de drawback sau de exceptare de la plata taxelor vamale", nu schimbă situația juridică a operațiunii efectuată de reclamantă, pentru că aceasta a achitat, pentru materiile prime neoriginare importate temporar, taxele vamale la momentul importului, deci nu a fost exceptată la plată ci a beneficiat doar de suspendarea temporară de la plata acestora, în baza autorizației de perfecționare activă pe care a deținut-
Schimbarea momentului nașterii datoriei vamale, raportat la data eliberării dovezii de origine, așa cum susțin pârâtele prin actele atacate în dosar, nu are justificare în dispozițiile Codului vamal, astfel că se impune soluția de admitere a recursului reclamantei, așa cum s-a arătat mai sus, reținându-se că art.15 din Protocolul din 27.XII.2001, referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrative conform cărora obligația de a plăti taxele vamale sau având efect echivalent, adică datoria vamală conform art.3 lit.l din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României, ia naștere atunci când aceste materiale neoriginare fac obiectul importului temporar, iar în momentul exportului, numai la solicitarea eliberării dovezii de origine, ia naștere momentul plății datoriei vamale stabilite anterior.
Întrucât reclamanta a achitat impunerea din litigiu, pârâtele din sistemul vamal vor fi obligate la restituirea debitului încasat, în sumă de 475.332 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - România SRL A împotriva sentinței civile nr. 130/29.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Modifică sentința în tot în sensul că admite acțiunea precizată formulată de reclamanta - România SRL A împotriva pârâților Biroul vamal A, Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor, NA. și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili
Anulează procesul verbal nr. 17056/18.2006 și decizia pentru regularizarea situației nr. 17307/23.2006 emise de Direcția regională vamală A, în prezent pârâta II, și decizia nr. 17/6.III.2007 emisă de pârâtele IV și
Obligă pârâtele autorități vamale la restituirea sumei de 475.332 lei către reclamantă, reprezentând taxe vamale și accesorii încasate în baza actelor anulate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 14.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./23.05.2008
Tehnored. /09.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Barbă Ionel
