Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr.560/ Dosar Nr-
Sedința publică din 10 iulie 2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Maria
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - IMPORT-EXPORT SRL împotriva sentinței civile nr.339/CA din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 07 iulie 2009, apoi pentru data de 10 iulie 2009
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 27.08.2007, reclamanta - Import Export SRL B, a chemat în judecată pe pârâta ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând anularea Deciziei nr.177/2.08.2007, emisă de pârâtă ca urmare a soluționării contestației formulate de reclamantă sub nr. 25375/9.07.2007.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.339/CA/24.l08.2009, prin care a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta - Import Export SRL B în contradictoriu cu pârâta ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca nefondată și a obligat pe contestatoare la plata onorariului de expertiză în sumă de 1900 lei prin sentință și Încheierea de îndreptare a erorii materiale din 29.04.2009 (fila 170 dosar fond).
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr.93397/28.05.2007 () pârâta ANAF -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B a constatat că reclamanta - IMPORT-EXPORT SRL a efectuat operațiuni de achiziție deșeuri de nevulcanizat de la diverși furnizori pe care le-au considerat ca încadrându-se în Anexa 1 la OUG nr.16/2001, respectiv deșeuri de, astfel că ar fi trebuit să aplice măsuri de simplificare și, deci, nu poate beneficia de rambursarea soldului sumei negative a TVA, conform decontului trim.I, respectiv suma de 15.516 lei, stabilind totodată TVA suplimentară de 3.591 lei și majorări de 114 lei (63-70). Aceste sume au fost incluse apoi în Decizia de impunere nr.143/29.05.2007 (60-62).
Împotriva masurilor stabilite prin acest raport, în temeiul art.177 din OG nr.92/2003 rep. privind pr.fiscală, reclamanta a formulat contestație ce fost soluționată prin respingere, prin Decizia nr.177/02.08.2007 (29-36).
Față de soluția din această decizie, reclamanta a formulat contestație, invocând încadrarea greșită a produselor înscrise în facturile controlate ca fiind deșeuri din și, deci, stabilirea greșită a faptului că nu beneficiază de restituirea TVA-ului.
La soluționarea acțiunii instanța a verificat dacă în cauză se aplică reclamantei dispozițiile prevăzute de art.160 din fiscal, privind măsurile de simplificare, potrivit cărora:
(1) Furnizorii și beneficiarii bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (2) au obligația să aplice măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol. Condiția obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopuri de TVA, conform art. 153.
(2) Bunurile și serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile de simplificare sunt:
a) deșeurile și materiile prime secundare, rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare;
Prin OUG nr.16/2001 se definesc noțiunile de deșeuri și respectiv deșeuri de, astfel: în Anexa 2 se definește "" ca fiind- orice substanță sau orice produs din categoriile prevăzute în anexa nr. 1, pe care deținătorul nu îl mai utilizează sau pe care are intenția ori obligația să nu îl mai utilizeze,iar in Anexa 1 se definesc " de " ca fiind "anvelope uzate, camere de aer șiarticole din uzate".
Din facturile de achiziționare depuse la dosar (4-14) și emise de furnizorii - Automotive SRL T și - SRL se reține că la rubrica "denumirea produselor" s-au înscris -resturi de cord nevulcanizat amestecat sub formă de plăci -foi și benzi nevulcanizat, amestecat sub formă de plăci -foi și benzi cu adaos de negru de fum și siliciu, nevulcanizat și resturi amestec de parțial vulcanizat.
Deși reclamanta arată că materialele achiziționate nu sunt deșeuri și au fost greșit încadrate în codul vamal 4004.00.00, înainte de controlul în litigiu, prin adresa nr.135/21.03.2007 transmisă către Agenția de Protecție a Mediului B (58), chiar reclamanta face vorbire despre "deșeuri de ", precum și despre codul vamal 4004.00.00, alături de codurile nr.400.591 și nr.400.510.
Din Raportul de expertiză tehnică nr.391/11.11.2008 întocmit de Conf.dr.fiz. (132-140) se reține, de asemenea, că produsele menționate în cele 11 facturi fiscale sunt deșeuri potrivit OG nr.16/2001.
Este evident că specialistul nu a avut cum să întocmească raportul de expertiză decât în baza facturilor depuse la dosar, o consultare a mostrelor nefiind utilă soluționării cauzei, câtă vreme nu se poate aprecia dacă mostrele pe care reclamanta intenționa să le prezinte fac parte din materialele achiziționate prin facturile în discuție. Ori, câtă vreme facturile fiscale nu au fost contestate și anulate, acestea fac dovada veridicității celor cuprinse în ele.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept instanța nu a reținut nici un motiv de anulare a deciziei nr.177/02.08.2007. Dimpotrivă, s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.160 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, astfel că acțiune a reclamantei este nefondată, fiind respinsă.
Deoarece reclamanta nu depus la dosar chitanța cu onorariul integral de expert, stabilit prin încheierea din data de 17.03.2009 (1.400 lei în total din care s-au achitat 500 lei), s-a dispus obligarea reclamantei la plata diferenței de onorariu expert în sumă de 1000 lei. Prezenta hotărâre fiind comunicată și expertei, în vederea executării acestei dispoziții.
Împotriva aceste hotărâri, reclamanta - Import Export SRL Baf ormulat recurs în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile a Tribunalului Brașov și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
În drept a invocat faptul că sentința atacată s-a pronunțat cu încălcarea vădită a prevederilor art. 304 pct.8,9,10 Cod procedură civilă.
În fapt a invocat următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscala nr. 93397/29.05.2007 inspectorii B au constatat ca subscrisa - IMPORT-EXPORT SRL a efectuat operațiuni de achiziție deșeuri de nevulcanizat de la diverși furnizori pe care le-au considerat ca încadrându-se în Anexa nr. 1 la OUG nr. 16/2001, respectiv deșeuri din, astfel că ar fi trebuit să aplice măsurile de simplificare.
In consecință, inspectorii B au considerat că subscrisa nu poate beneficia de rambursarea soldului sumei negative a TVA, conform decontului trim.I 2007, respectiv suma de 15.516 lei.
Decizia nr. 177/02.08.2007 respinge cererea de rambursare a sumei de 15.516 lei formulată de subscrisa considerând că atât - IMPORT-EXPORT SRL, cât și furnizorii - România SRL și - Automotive Produas SRL trebuia să aplice măsurile de simplificare privind TVA.
Pârâta DGFP B și-a întemeiat soluția pe prevederile Anexei nr. 1 și 2 din OUG nr. 16/2001, precum și pe art. I pct. 5 din Ordinul nr. 786/2004, care sunt considerate a fi aplicabile în speță.
Instanța de fond a reținut în motivarea soluției date că raportul de expertiză nu putea fi întocmit decât pe baza facturilor depuse la dosarul cauzei și că o consultare a mostrelor nu este utilă cauzei întrucât nu se poate determina dacă mostrele pe care subscrisa a afirmat că le deține provin ori nu din materialele achiziționate prin facturile studiate.
In consecință, instanța de fond a apreciat că atât timp cât conținutul facturilor nu a fost contestat, în sensul că subscrisa nu a obiectat la înscrierile efectuate în acestea, cele consemnate exprimă realitatea.
Instanța de fond nu a reținut în mod corect starea de fapt și de drept existentă în cauză.
Facturile emise de către furnizorii - România SRL și - Automotive SRL descriu cu exactitate obiectul vânzărilor către subscrisa: "semifabricate", respectiv "cord gumat nevulcanizat" și "plăci din amestec de nevulcanizat".
Prin urmare, furnizorii nu au considerat în niciun caz produsele livrate drept deșeuri de, astfel cum sunt descrise la pct. 5 din Ordinul nr. 786/2004 și, în consecință, nu au înscris pe facturile emise mențiunea "taxare inversă".
De altfel, recurenta reclamantă a precizat că materialele achiziționate de la furnizorii menționați au fost folosite la producerea unor articole noi din, ceea ce semnifică faptul că nu sunt deșeuri.
Sub aspectul incidenței prevederilor legale învederăm că, potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 16/2001 "grupele de deșeuri industriale reciclabile sunt prevăzute în Anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență", respectiv "deșeuri de (anvelope uzate, camere de aer și articole din uzate)"
De asemenea, s-a arătat că art. 1601alin. 2 din Legea nr. 571/2005 Codul fiscal prevede că "bunurile și serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile de simplificare sunt:
a) deșeurile și materiile prime secundare, rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare (.-)".
Prin urmare, recurenta reclamantă a apreciat că obiectul achizițiilor subscrisei nu se încadrează în definiția și enumerarea limitativă dată deșeurilor de Anexa nr. 1 din OUG nr. 16/2001, astfel încât apreciază că reclamanta este îndreptățită la rambursarea soldului sumei negative a TVA, conform decontului trim. I 2007, respectiv suma de 15.516 lei.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului și admiterea acțiunii, anularea Deciziei nr.177/2.08.2007 a DGFP
Recursul a fost legal timbrat ( filele 10-12 dosar).
Față de recursul declarat în cauză, intimata pârâtă DGFP Baf ormulat întâmpinare( filele 6-8 dosar), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus alte înscrisuri decât cele de la fond.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 339/CA/24.03.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs și față de prevederile legale aplicabile, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta a solicitat pârâtei DGFP B rambursarea sumei de 15.516lei cu titlu de TVA pe anul 2007- trimestrul I
Pârâta i-a respins cererea de rambursare a sumei de mai sus reprezentând TVA, prin Decizia nr. 177/2.08.2007.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație în instanță, iar instanța de fond prin probele administrate, a apreciat ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Examinând întreg probatoriul administrat de Tribunalul Brașov, se constată că de fapt deși s-a admis proba cu expertiză tehnică de specialitate, instanța de fond apreciind-o ca utilă și necesară cauzei, însă din modul în care s-a efectuat expertiza rezultă că expertul a verificat doar facturile ceea ce nu poate fi suficient în cauză pentru dezlegarea adevărului.
Mai mult, se constată că expertul desemnat a formulat un răspuns la obiecțiunile depuse de reclamantă, prin care a recunoscut că" raportul de expertiză a fost făcut pe baza facturilor fiscale, dar fără a verifica mostrele de produse corespunzătoare fiecărei din cele 11 facturi. Este irelevantă opinia expertului în sensul că mostrele puteau fi înlocuite.
De asemenea, faptul invocat de expert că are multe ore de predat la universitatea din P și că nu poate lipsi de la facultate, nu poate constitui un motiv de a nu întocmi expertiza așa cum se impune în cauză, adică analizarea mostrelor și să răspundă la obiectivele și obiecțiunile formulate în cauză de reclamantă, respectiv de părți.
Instanța de recurs a apreciază că mențiunea expertului de la pct.3( fila160) în sensul că produsele respective, se încadrează într-un anume cod, - sau 4005, altfel nu treceau vama, nu este suficientă, ea nefiind probată de expert, în lipsa analizei mostrelor de produse facturate.
Așa fiind, instanța de recurs văzând criticile formulate în recurs, sentința civilă atacată, probatoriul insuficient administrat, constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt instanța nu a elucidat aspectele necesare soluționării corecte a cauzei, dacă produsele facturate se încadrează într-un cod sau altul, dacă TVA era datorat sau nu de reclamantă, dacă este vorba de deșeuri în sensul prevăzut de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 16/2001, dacă se încadrează sau nu în anexa 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.16/2001, dacă se aplică în cauză prevederile art. 160/1 alin.1 din Legea nr. 571/2002 - măsurile de simplificare și în concluzie dacă reclamanta beneficiază de rambursarea TVA la produsele achiziționate de aceasta.
În esență, se reține că în fapt și în drept criticile recurentei sunt întemeiate și vor fi reținute în sensul admiterii recursului și casării sentinței civile atacate.
Față de cele reținute, instanța de recurs, constată că în cauză soluționarea cererii reclamantei s-a făcut pe baza unui probatoriu incomplet, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Așa fiind, se constată incidente prevederile art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă și art. 312 pct.5, motiv pentru care se va admite recursul conform art. 312 alin.1 și se va casa sentința civilă atacată, iar în consecință se va trimite cauza spre rejudecare pe fond la aceeași instanță - Tribunalul Brașov.
În rejudecare, instanța va completa probatoriul cu expertizarea mostrelor de produse, de la reclamantă corespunzătoare facturilor de la dosar, adică să răspundă la obiecțiuni expertul desemnat și să se raporteze la normele în vigoare la data achiziționării produselor.
Instanța de fond la soluționarea cauzei în rejudecare urmează a avea în vedere toate criticile formulate în recurs de reclamantă.
Cât privește apărarea formulată de pârâtă în recurs prin întâmpinare, instanța urmează aoî nlătura pentru motivele sus arătate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă - Import Export SRL B împotriva sentinței civile nr. 339/CA/24.03.2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința Publică astăzi 10 iulie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /20.07.2009
Dact./22.07.2009/ 3 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Maria
