Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr.561/ Dosar Nr-
Sedința publică din 10 iulie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - JUDECĂTOR 3: Maria
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 385/CA din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 07 iulie 2009, apoi pentru data de 10 iulie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 385/CA din 06.04.2009 Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a respins excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, cu privire la al treilea petit al acțiunii; a admis excepția inadmisibilității acțiunii sub aspectul petitelor 1 și 2, invocată din oficiu și, in consecință a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei SC - ELECTRIC SRL in contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, sub aspectul petitelor 1 și 2; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B, invocată de această parte și a respins, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, acțiunea reclamantei sub aspectul petitului 3 in contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B; a admis acțiunea reclamantei sub aspectul petitului 3 in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, și a obligat pe această pârâtă să plătească reclamantei suma de 5.314 lei cu titlu de dobânzi pentru perioada 12.01.2008 - 07.10.2008 aferente sumei de 19.684 lei și suma de 12.401, 17 lei cu același titlu, pentru aceeași perioadă, aferente sumei de 50.617 lei și a obligat pe pârâta Administrația Finanțelor Publice să plătească reclamantei suma de 2419,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale este nefondată și va fi respinsă. Deși nu reprezintă acte administrativ-fiscale, cele două adrese a căror anulare se solicită reprezintă o manifestare a refuzului pârâtei Administrația Finanțelor Publice de a plăti reclamantei dobânzile solicitate, refuz susceptibil de a fi contestat la instanța de contencios administrativ față de dispozițiile art. 1 al. 1, art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Este fondată excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei sub aspectul petitelor 1 și 2. După cum s-a arătat anterior, cu ocazia analizării excepției necompetenței materiale, adresele a căror anulare o solicită reclamanta nu reprezintă nici acte fiscale, așa cum sunt definite de dispozițiile art. 41 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală și nici acte administrative, in accepțiunea prevăzută de art. 2 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefiind susceptibile de a fi anulate pe calea unei acțiuni in contencios administrativ. Cele două adrese reprezintă doar manifestarea refuzului pârâtei Administrația Finanțelor Publice B de plată a dobânzilor solicitate de reclamantă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B este fondată având in vedere că reclamanta s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice B cu cererile de plată a dobânzilor aferente sumelor datorate de această pârâtă cu titlu de TVA și pârâta Administrația Finanțelor Publice B este cea care a soluționat negativ cererile reclamantei, prin emiterea adreselor nr. 80738A/26.11.2008 și 73346A/22.01.2009 așa încât doar aceasta poate avea calitate procesuală pasivă. Pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantei, sub aspectul petitului 3, in contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fond, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei, sub aspectul petitului 3, este fondată deoarece prin cererile înregistrate sub nr. 61.324/26.11.2007 și 76.029/25.01.2008, reclamanta a solicitat rambursarea unor sume reprezentând TVA pentru perioadele 01/10 - - și, respectiv, 01/11 - -, cereri care, prin Deciziile nr. 149 și 150/2008 au fost respinsă de pârâta Administrația Finanțelor Publice
Împotriva acestor soluții, in temeiul dispozițiilor art. 205 și urm. din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, reclamanta a formulat plângeri prealabile care au fost admise prin Deciziile nr. 139/14.05.2008 și 141/15.05.2008 decizii prin care s-a dispus reanalizarea situației reclamantei.
Cu toate acestea, prin Deciziile de impunere nr. 476/30.06.2008 și 482/30.06.2008 nu a fost rambursată suma de 70.301 lei TVA, soluție împotriva căreia reclamanta a formulat o nouă contestație, soluționată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin. 308/17.09.2008, in sensul admiterii și anulării deciziilor de impunere menționate, cu consecința restituirii către reclamantă a sumelor de 19.684 lei și 50.619 lei reprezentând TVA colectat suplimentar. Aceste sume au fost rambursate către reclamantă la data de-.
Admițându-se cererea reclamantei privind rambursarea sumelor de 19.684 lei și 50.619 lei, prin. 308/2008, s-a recunoscut, implicit, temeinicia cererilor formulate de reclamantă și înregistrate sub nr. 61.324/26.11.2007 și 76.029/25.01.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 70 al. 1 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. "
Conform dispozițiilor art. 124 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, " entru p. sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."
Față de dispozițiile legale arătate anterior, reclamanta, la data de -, a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 38263, acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare a rambursării cu întârziere a TVA in cuantum total de 70.301 lei, prin plata dobânzilor in cuantumul majorărilor de întârziere conform dispozițiilor art. 120 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală.
Această ultimă cerere a fost soluționată negativ de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, prin emiterea adreselor nr. 80738A/26.11.2008 și 73346A/22.01.2009.
Refuzul pârâtei de a plăti reclamantei dobânzile solicitate s-a apreciat a fi nejustificat pentru următoarele argumente:
Rezultă din Decizia nr. 308/17.09.2008 că cererile reclamantei de rambursare a TVA in cuantum total de 70.301 lei au fost soluționate greșit de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, prin respingerea acestor cereri formulate încă de la datele de 26.11.2007 și 25.01.2008. Suma reprezentând TVA a fost rambursată reclamantei abia la data de -.
În intervalul scurs de la expirarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 al. 1 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, calculat de la data formulării fiecărei cereri și până la data de -, reclamanta a fost lipsită de niște sume importante de bani ( 19.684 lei și 50619 lei), împrejurare care a generat acesteia un prejudiciu material ce poate fi acoperit nu doar prin restituirea sumelor datorate de pârâtă cu titlu de TVA, ci și prin plata unor dobânzi, acestea din urmă fiind de natură a acoperi folosul nerealizat de reclamantă, pentru a se da eficiență principiului reparării integrale a prejudiciului, principiu ce guvernează răspunderea administrativă patrimonială.
Cu privire la nivelul dobânzii, acesta este cel prevăzut de dispozițiile art. 140 al. 7 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, respectiv de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 tribunalul a admis acțiunea reclamantei sub aspectul petitului 3 și a fost obligată pârâta la plata sumelor arătate in dispozitivul hotărârii.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, a fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată, constând in taxă de timbru, onorariu de avocat ( achitat atât pentru asistența juridică de care reclamanta a beneficiat in fața organului administrativ, cât și pentru faza de judecată). Suma datorată cu titlu de onorariu de avocat s-a considerat a fi justificată atât prin complexitatea cauzei, cât și prin durata mare de timp in care a fost acordată asistența juridică ( începând cu anul 2007).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Consideră că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și s-a aplicat greșit legea.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că: 1.cele două adrese prin care i s-a răspuns punctual la cererea prin care solicita dobânzi și cea prin care a fost îndrumată reclamanta să se adreseze instanței de judecată nu sunt nici decizii nici acte administrativ fiscale ci doar adrese de corespondență. S-a considerat greșit că cele două adrese reprezintă refuz nejustificat de soluționare a cererii. Pentru petitul 3 al acțiunii privind despăgubirile competența de soluționare a cererii revenea Judecătoriei Brașov.
2.Printr-o interpretare greșită a legii s-a apreciat că se datorează dobânzi și penalități conform art. 124 Cod procedură fiscală. Se citează acest articol menționându-se că dobânda se datorează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin 2 sau art. 70 după caz. Se face trimitere și la procedura de soluționare a cererilor de rambursare a TVA reglementată prin 1857/2007, posibilitatea de prelungire a termenelor, inspecția fiscală, titlu de creanță. Se concluzionează că organul fiscal a respectat termenul de restituire a sumelor admise la rambursare. Apreciază că prima instanță confundă dreptul la dobândă cu despăgubirea acordată pentru crearea unui prejudiciu. Dreptul părții era incert.întrucât suma solicitată la rambursare de contribuabil este pretins datorată, nu există un titlu care să justifice acordarea acesteia.
3.Consideră că suma acordată ca și cheltuieli de judecată este nejustificat de mare față de durata procesului.
La dosar a depus întâmpinare intimata DGFP B solicitând menținerea dispozițiilor sentinței civile atacate în ceea ce o privește. Pe fond este de acord cu recursul Administrației Finanțelor Publice
Intimata reclamantă solicită prin intâmpinare respingerea recursului declarat și menținerea sentinței în totalitate. Instanța a fost competentă să soluționeze cauza față de obiectul acesteia și natura dreptului ce s-a cerut a fi protejat. Cele două adrese reprezintă refuzul nejustificat al autorității de a-i soluționa cererea. Recurenta iși invocă propria culpă pentru a nu acorda dobânzi pentru întârzirea cu care a restituit TVA-ul. Dobânda menționată la art. 124 Cod procedură fiscală are caracterul unei despăgubiri de aceea este fixată în același cuantum și pentru autoritate și pentru contribuabil.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este parțial fondat.
1.Obiectul cererii de chemare în judecată înregistrată în acest dosar constă în solicitarea reclamantei SC - ELECTRIC SRL de anulare în tot a două adrese considerate de persoana ce se pretinde a fi vătămată într-un drept al său acte administrative și repararea prejudiciului creat ca urmare a soluționării cu întârziere a două cereri de rambursare a TVA. Se constată că obiectul acestei acțiuni judiciare se circumsrie prevederilor art. 8 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile Codului d e procedură fiscală și ale legii contenciosului administrativ.
Administrației Finanțelor Publice este o autoritate publică cu atribuții conferite de lege în soluționarea cererilor de rambursare a TVA. În această calitate a fost chemată în judecată și nu ca persoană particulară.
Față de natura juridică a litigiului, corect a respins prima instanță excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov secția de contencios administrativ.
Chiar dacă reclamanta și-ar fi întemeiat petitul 3 privind despăgubirile pe dreptul comun ar fi operat prorogarea de competență conform art. 17 Cod procedură civilă.
Cele două adrese s-a apreciat a fi refuz nejustificat de soluționare a cererii în condițiile în care dobânzile se acordă la cererea contribuabilului conform art. 124 din Ordonanța de Guvern 92/2003. Și prima instanță a considerat în acord cu recurenta că adresele respective nu sunt acte administrativ fiscale.
2. Actul juridic dedus judecății nu a fost interpretat greșit cum susține recurenta. Prin adresa nr. 80738/A/26.11.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice aceasta s-a exprimat explicit în sensul că refuză să-i acorde dobânzile solicitate considerând cererea neîntemeiată. Reclamanta a considerat refuzul nejustificat și s-a adresat instanței de judecată după ce a mai depus o petiție la pârâtă.
Față de situația de fapt și de drept corect reținută de tribunal, nici critica privind aplicarea greșită a legii nu este întemeiată.
Art. 124 din Ordonanța de Guvern 92/2003 prevede că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut laart. 117alin. (2) sau laart. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."
Potrivit art. 117 "Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță;
b) cele plătite în plus față de obligația fiscală;
c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute laart. 170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere".
Cererea reclamantei de rambursare a se încadrează în litera e) sume de rambursat de la bugetul de stat.
Conform art. 70 privind reglementarea termenului de soluționare a cererilor contribuabililor:
"(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate."
Recurenta susține că s-a depășit termenul de 45 zile pentru soluționarea cererii reclamantei deoarece inițial s-a apreciat că acestei nu i se poate rambursa TVA, s-a efectuat o inspecție fiscală în acest sens, iar sumele s-au restituit imediat după admiterea contestației formulate de contribuabil. Nu rezultă însă care a fost culpa reclamantei în prelungirea termenului, ce informații suplimentare s-au solicitat acesteia și cât a durat până au fost primite etc.
Din inscrisurile depuse la dosar nu reiese că în speță părțile s-au aflat în situația prevăzută de art. 70 alin 2. Prin Deciziile DGFP B prin care s-au desființat respectiv anulat deciziile de impunere s-au reținut aplicări greșite ale legii și nu informații ulterioare emiterii acestora.
Ordinul invocat reglementează metodologia de soluționare a deconturilor TVA cu opțiune de rambursare nu majorează termenele prevăzute de lege și nu poate adăuga la aceasta. Nu se confundă termenul de efectuare a inspecției fiscale cu termenul de soluționare a cererilor contribuabililor. Sunt două termene diferite. De observat și un alt aspect termenul de efectuare a inspecției fiscale prevăzut de 1857/2007 se raportează la "aprobarea cererii", este ulterior soluționării cererii.
Recurenta menționează că deciziile de impunere și raportul de inspecție fiscală sunt titluri de creanță. Afirmația este corectă, dar în speță acestea au fost desființate respectiv anulate, se impune repunerea părților în situația anterioară emiterii lor. Actele anulate nu mai pot produce efecte juridice.
În consecință nici una din criticile aduse de recurentă sentinței analizată nu este întemeiată. Pârâta datorează dobânzi pentru restituirea cu depășirea termenului prevăzut de lege a sumelor de rambursat de la bugetul de stat reprezentând TVA.
Art. 124 alin 2 din Ordonanța de Guvern 92/2003 stabilește că "Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori." Calculul sumelor datorate nu a fost contestat.
3. Motivul de recurs privind plata cheltuielilor de judecată este parțial fondat. Reclamantă a solicitat instanței de fond acordarea cheltuielilor de judecată efectuate I s-au acordat integral în sumă de 2419,30 lei. Curtea apreciază că aceste sume sunt nepotrivit de mari față de obiectul și valoarea pricinii (dobânzi în sumă de 17715 lei) precum și față de munca depusă de avocat ( două termene de judecată, probe doar cu inscrisurile emanând de la pârâtâ) În consecință apreciază că se impunea acordarea doar în parte a cheltuielilor de judecată solicitate urmând a se face aplicarea dispozițiilor alin. 3 din art. 274 Cod procedură civilă. De asemenea se impunea să se aprecieze cheltuielile de judecată și raportat la admiterea doar în parte a acțiunii.
Pentru toate considerentele arătate Curtea în baza art. 312 alin 1 raportat la art. 304 pct. 3, 8 și 9 Cod procedură civilă și art 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursul și să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei doar suma de 500 lei cheltuieli de judecată și va respinge restul pretențiilor referitoare la aceste cheltuieli. Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Se vor avea în vedere și prevederile art 274 alin 1 și 3 Cod procedură civilă. În cauză a fost un termen de judecată în recurs,intimata reclamantă a depus întâmpinare și a solicitat acordarea sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată. Față de valoarea pricinii, activitatea desfășurată de avocat în recurs și admiterea în parte a recursului Administrației Finanțelor Publice, Curtea apreciază că suma de 300 lei reprezintă o sumă rezonabilă și echitabilă pentru cheltuielile de judecată efectuate de intimată în recurs în consecință va obliga recurenta să plătească intimatei SC - ELECTRIC SRL această sumă cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 385/CA/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată și respinge restul pretențiilor referitoare la aceste cheltuieli.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC - ELECTRIC SRL suma de 300 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iulie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./15.07.2009
Dact./20.07.2009/ 3 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria
