Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.566/ Dosar nr-
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- - președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Controlului Fiscal împotriva sentinței civile nr. 20/AF/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-,- având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 16 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.20/AF/28.03.2008 a tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta " " B, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Controlului Fiscal B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B; s-a dispus anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală nr. 4681/08.09.2006 și a Deciziei de imputare nr. 361/08.09.2006 ale pârâtei 1 și a Deciziei nr. 287/18.12.2006 a pârâtei 2 referitoare la suma de 8.720 lei reprezentând TVA suplimentar și la sumele de 714 lei majorări de întârziere la TVA-ul de mai sus și 329 lei penalități de întârziere la TVA-ul menționat, înlocuind majorările de întârziere la TVA-ul de 2876 lei în cuantumul de 314 lei, precum si penalitatile de intarziere calculate la acelasi TVA de 2876 lei in cuantum de 101 lei, reclamanta având de achitat cu titlu de majorări și penalități suma totală de 415 lei, conform concluziilor expertului; s-au menținut restul dispozițiilor actelor administrative a căror anulare s-a solicitat; au fost obligate fiecare dintre pârâte la plata către reclamantă a sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Prin raportul de inspecție fiscală din 08.09.2006 a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 8.720 lei reprezentând TVA suplimentar și a sumelor de 714 lei majorări de întârziere la TVA-ul anterior menționat și de 329 lei penalități de întârziere calculate la același TVA.
Contestația reclamantului a fost respinsă prin Decizia nr. 287/18.12.2006 fiind emisă anterior la data de 08.09.2006, decizia de impunere nr. 361.
Potrivit concluziilor expertului, din octombrie 2002 până în martie 2005, TVA-ul suplimentar era de 2876 lei iar din martie 2005 până în decembrie 2005 TVA-ul suplimentar a devenit 2364 lei, sumă anulată în decembrie 2005 prin plata suplimentului a sumei de 7782 lei efectuată de reclamantă, astfel încât, la data controlului, TVA-ul suplimentar era o lei, nemaifiind datorat de reclamantă, aspecte reținute de pârâte în actele contabile fiind din acest punct de vedere, eronat.
Din concluziile expertizei rezultă că majorările aferente sumei de 2876 lei au fost stabilite la suma de 314 lei iar penalitățile de întârziere aferente aceleiași sume au fost stabilite la 101 lei.
Așadar, din suma totală de 8720 lei reținută de pârâte ca TVA suplimentar, doar suma de 2870 lei era datorată până în luna decembrie 2005, când, ca urmare a achitării unei sume de 7782 lei în plus de către reclamantă, obligația de plată a respectivului TVA suplimentar a dispărut, la data inspecției fiscale reclamanta nemaidatorand aceasta suma, regularizarea reiesind din chiar actul de control, anexa 11.
Expertul a arătat că de la data nasterii obligației de plată a TVA-ului suplimentar de 2876 lei, respectiv luna octombrie 2003 și până la data anulării acesteia prin plată, respectiv luna decembrie 2005, reclamanta datorează majorări de întârziere în sumă de 314 lei și penalități de întârziere în sumă de 101 lei.
Văzând dispozițiile art. 175 -177 din OG nr. 92/2003, ale OG nr. 61/2002, și ale OG nr. 92/2003 prima instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, cu consecința anulării parțial a actelor menționate în petitele cererii de chemare în judecată și a înlocuirii sumelor reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente TVA-ului de 2870 lei, reclamanta având de achitat în total suma de 415 lei.
Restul dispozițiilor actelor menționate urmează a fi menținute cu privire la sumele referitoare la majorările pe profit.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond nu a avut în vedere modalitatea de stingere a obligațiilor conform dispozițiilor art.20 și 21 din OG nr.61/2002 ale art.111 din OG nr.92/2003 și ale art.156 și 158 din Legea nr.571/2003.
La dosar intimata a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și de motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Susținerile recurentei referitoare la netemeinicia și nelegalitatea sentinței primei instanțe pentru faptul că nu a avut în vedere modalitatea de stingere a obligațiilor bugetare sunt nefondate și nu pot fi reținute de curte.
Recurenta, în motivele de recurs înserează textul unor dispoziții legale fără însă a preciza, pe baza probelor de la dosar, în ce măsură reclamanta a încălcat aceste dispoziții legale și nu s-a conformat modalităților legale de stingere a obligațiilor fiscale.
Recurenta contestă raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, fără a specifica, cu date concrete, de specialitate, în ce constau deficiențele raportului de expertiză, iar faptul că aceasta nu este de acord cu lucrarea întocmită de expert și a formulat obiecțiuni, nu poate duce la concluzia că raportul de expertiză nu este corect. În mod corect prima instanță a avut în vedere lucrarea de expertiză întocmită în cauză de către expert, întrucât aceasta reprezintă o probă științifică care necesită cunoștințe de specialitate și care duc la lămurirea împrejurărilor de fapt ale cauzei.
De asemenea, unele constatări ale expertului consemnate în raportul de expertiză corespund cu mențiunile din raportul de inspecție fiscală, condiții în care organul fiscal în mod nejustificat procedează la nerecunoașterea acestora.
Obligația de plată a reclamantei care rezultă din raportul de inspecție fiscală a fost stabilită la suma de 8720 lei reprezentând TVA suplimentar, 714 lei majorări de întârziere și 329 lei penalități.
Din suma de 8720 lei, rezultă atât din raportul de expertiză cât și din actul de control fiscal că, doar suma de 2870 era datorată până în luna decembrie 2005, însă, ca urmare a achitării unei sume de 7782 lei în plus de către reclamantă, obligația de plată a dispărut, aceasta nedatorând vreo sumă la dat inspecției.
Cu privire la majorările de întârziere, reclamanta datorează suma de 314 lei și penalități de întârziere în număr de 101 lei.
Nu se confirmă încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art.20 și 21 din OG nr.61/2002 cu privire la modalitatea de stingere a creanțelor bugetare sau ale dispozițiilor art.111 din OG nr.92/2003, cu privire la ordinea stingerii datoriilor.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul pârâtei, nefiind îndeplinite condițiile art.304 din Codul d e procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
În baza art.274 Cod procedură civilă recurenta fiind în culpă procesuală va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 500 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.20/AF/28.03.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pronunțată în dosarul nr.349/AF/2007.
Obligă recurenta să plătească intimatei Societatea Comercială SRL B suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 16 sept.2008/dact.VP 26.09.2008/2 ex
Judecători fond: - C;
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
