Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 578/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 578/CA
Ședința publică de la 08 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-reclamantă- SRL- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.F-V-Direcția REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE - cu sediul în C, str.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.408/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 23.11.2009, 30.11.2009, 07.12.2009 și, respectiv 08.12.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta - SRL a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C pentru anularea Deciziei nr.705/2007, a procesului verbal de control nr.18284/03.12.2007, obligarea intimatei la restituirea taxelor pe care le-a achitat.
În fapt se arată că reclamanta, în calitate de finanțator a încheiat contractul de leasing financiar cu utilizatori, persoane fizice și juridice.
La 05.12.2007 i s-a comunicat că în baza procesului verbal nr.18284/03.12.2007 încheiat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C s-a procedat la verificarea a 160 declarații vamale.
În urma controlului s-a stabilit că drepturile de import și alte taxe și impozite datorate la încetarea contractului de leasing în condițiile nr.OG51/1997 au fost stabilite eronat în sensul că acestea au fost calculate pe baza cursului monedei valutare a valorii reziduale a bunurilor de la data încheierii acestor documente.
S-a reținut că pentru operațiunile de leasing efectuate înainte de 01.01.2007, datoria vamală ia naștere la data declarării lor sub regim și se stabilește prin cumularea taxelor, inclusiv a comisionului vamal, datorate la acea dată, urmând ca plata efectivă a acestora să se facă în momentul încheierii contractului de leasing în condițiile art.27 alin.4 din nr.OG51/1997.
S-a stabilit în sarcina reclamantei obligarea de plată a 79.603 lei reprezentând diferențe taxe vamale, comision vamal, accize, TVA, majorări întârziere.
Împotriva Deciziei nr.705/2007 reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.15/2008.
Intimata a reținut că pentru bunurile introduse în țară de societatea de leasing, datoria vamală ia naștere de la data declarării urmând ca plata efectivă să se facă în momentul încheierii derulării contractului de leasing.
Reclamanta arată că pentru contractul de leasing s-au întocmit documentele pentru regularizarea situației operațiunilor vamale, documente care la momentul întocmirii au fost vizate din punct de vedere financiar de Biroul Vamal
Potrivit acestor documente, cursul de schimb valutar avut în vedere de organul vamal la momentul calculării obligațiilor fiscale a fost cel de la data încheierii operațiunii vamale și nu cel de la data inițierii operațiunii.
În condițiile în care actul administrativ a fost acceptat și înregistrat de autoritatea vamală, acesta devine titlu de creanță și produce aceleași efecte ca și declarația vamală de detaliu după încasarea sumelor datorate.
În dovedirea acțiunii s-au depus actele administrativ fiscale contestate.
Intimata a depus documentația aferentă Deciziei nr.15/2008.
La 12.11.2008 -Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Se arată că atât declarațiile vamale de import, cât și documentele de regularizare pentru încheierea operațiunii au fost depuse de reclamantă astfel că aceasta are calitate de subiect în cadrul raporturilor juridice născute.
În ceea ce privește modul de stabilire a cuantumului obligațiilor fiscale datorate reclamanta face confuzie între valoarea reziduală prevăzută în contractul de leasing și valoarea în vamă.
Se invocă art.I pct.37 din Legea nr.163/2005, art.139 din Legea nr.571/2003, art.27 alin.4 din nr.OG51/1997.
În ceea ce privește majorările de întârziere se arată că în condițiile în care reclamanta datorează obligații fiscale principale potrivit principiului de drept "accesoriul urmează principiul".
În drept invocă art.119 din nr.OG92/2003, art.111 alin.2 din nr.OG92/2003.
Reclamanta a formulat precizări cu privire la cadrul procesual pasiv arătând că pârâții sunt Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice, Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și C-Biroul Vamal C Sud.
La 1.12.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Se arată că pentru bunurile introduse în țară de societatea de leasing, datoria vamală ia naștere de la data declarării lor sub regim vamal de import, respectiv data înregistrării la autoritatea vamală a declarațiilor vamale de import, urmând ca plata efectivă a acesteia să se facă în momentul încheierii derulării contractului de leasing.
Baza de calcul a drepturilor vamale o constituie valoarea reziduală a bunurilor din contractul de leasing financiar, calculate la cursul de schimb de la data înregistrării și accepțiunii declarației vamale de import și nu cursul de schimb al valorii reziduale de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor.
Prin încheierea din 15.01.2009 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală având în vedere că nu este emitentul vreunui act fiscal ce face obiectul prezentei cauze, astfel că nu există identitate între pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr.408/16.04.2009, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice C, - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta este titulara unui număr de 160 declarații vamale depuse la Biroul Vamal C înainte de 01.01.2007 pentru derularea unor contracte de leasing și a solicitat închiderea din punct de vedere vamal a operațiunilor de import prin depunerea la organul vamal a documentelor pentru regularizarea situației operațiunilor vamale deschise conform art.27 din nr.OG51/1997.
Urmare a controlului ulterior, organul vamal a procedat la recalcularea drepturilor vamale de import datorate prin utilizarea cursului monedei valorii reziduale a bunurilor de la data înregistrării declarațiilor vamale de import sub care au fost plasate acestea la inițierea contractului de leasing și nu cum a calculat eronat reclamanta la cursul monedei valorii reziduale a bunurilor de la data încheierii contractului de leasing cu utilizatorii persoane fizice și persoane juridice române.
Împotriva deciziei pentru regularizare, a procesului verbal de contravenție reclamanta a formulat contestație conform nr.OG92/2003 care prin Decizia nr.15/13.02.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Caf ost respinsă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat, în termenul legal, acțiune.
În ceea ce privește aspectul invocat de reclamantă privind faptul că obligația de a achita drepturile vamale revine utilizatorilor persoane fizice și juridice, instanța a reținut că este nefondat.
Declarațiile vamale de import, cât și documentele de regularizare pentru încheierea acestor operațiuni au fost depuse la autoritatea vamală de către reclamantă.
Astfel, aceasta are calitate de subiect în cadrul raporturilor juridice născute, respectiv de debitor vamal.
Reclamanta are calitate de finanțator în condițiile nr.OG51/1997 care prevede la art.27 alin.2 că bunurile mobile care sunt introduse în țară de societățile de leasing, persoane juridice române, se încadrează în regimul vamal de import,cu exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor drepturilor de import.
În conformitate cu art.2 din Ordinul nr.7982/2006 reclamanta a întocmit documentul pentru regularizarea situației operațiunilor vamale deschise în baza art.27 din nr.OG51/1997, iar drepturile vamale au fost calculate de reclamantă pe baza cursului monedei valorii reziduale a bunurilor de la data încheierii documentelor de regularizare.
În temeiul art.78 din Regulamentul CEE nr.2913/1992 și art.100 alin.1 din Legea nr.86/2006 a avut loc controlul ulterior, ocazie cu care s-a procedat la recalcularea drepturilor vamale de import pe baza cursului monedei valorii reziduale a bunurilor de la data înregistrării declarațiilor vamale de import sub care au fost plasate bunurile la inițierea contractului de leasing.
Instanța a reținut că pârâta a procedat corect la calcularea acestor drepturi.
Potrivit art.201 Regulamentul CEE nr.2913/1992 o datorie vamală ia naștere prin punerea în liberă circulație a mărfurilor supuse drepturilor de import, în momentul acceptării declarației vamale în cauză.
Această dispoziție legală se regăsește în art.223 din Codul vamal.
Astfel, în momentul încheierii derulării contractelor de leasing, nivelul taxelor vamale și cursul de schimb utilizat pentru determinarea acestora sunt cele aflate în vigoare la data declarării mărfurilor sub regim vamal de import, respectiv data înregistrării și nu cursul de schimb al valorii reziduale de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare al bunurilor cu utilizatorii.
În ceea ce privește obligațiile accesorii, instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză și susținerile reclamanților, reținând că, potrivit art.119 din nr.OG92/2003, pentru neachitarea în termenul de scadență de către debitor a obligației de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere calculate conform art.120 Cod procedură fiscală.
În mod legal a apreciat pârâta că diferențele de drepturi vamale erau scadente la data la care reclamanta a depus la organul vamal documentele referitoare la închiderea operațiunilor de leasing și că datorează majorări de la această dată și data recalculării drepturilor vamale de către organul vamal de control.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SRL, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
In motivare, se arată că în mod greșit a fost respinsă acțiunea în condițiile în care au dovedit că pentru contractele de leasing analizate au fost întocmite documentele pentru regularizarea situației operațiunilor vamale deschise în baza prevederilor art.27 al.2 din OG51/1997, documente care, la momentul întocmirii, au fost vizate din punct de vedere financiar de către Biroul Vamal
Potrivit acestor înscrisuri, cursul de schimb valutar avut în vedere de organul vamal la momentul calculării obligațiilor fiscale a fost cel de la data deschiderii operațiunilor vamale și nu cel de la data inițierii operațiunii.
Documentul pentru regularizarea operațiunilor vamale reprezintă, potrivit prevederilor Ordinului nr.7982/2006, actul administrativ acceptat și înregistrat de autoritatea vamală în aplicarea prevederilor legale referitoare la încetarea contractului de leasing.
Astfel, în condițiile în care actul administrativ a fost acceptat și înregistrat la autoritatea vamală, acesta devine titlu de creanță și produce aceleași efecte ca și declarația vamală de detaliu după încasarea sumelor datorate.
In aceste condiții, reclamanta consideră că și-a îndeplinit obligațiile de plată astfel cum acestea au fost dispuse de organul vamal prin titlul de creanță, iar o eventuală culpă a pârâtei nu o îndreptățește pe aceasta să procedeze la o regularizare prin invocarea retroactivă a dispozițiilor legale.
Cu privire la majorările de întârziere, în mod greșit instanța a respins și acest capăt de cerere, întrucât acestea nu îi sunt imputabile reclamantei în condițiile în care actul administrativ fiscal a fost comunicat pentru prima dată la 5.12.2007.
Calcularea dobânzilor și penalităților de întârziere s-au făcut cu încălcarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, fiind calculate pentru o perioadă anterioară datei de la care actul administrativ își produce efectele.
De altfel, raportul de expertiză a stabilit fără dubiu că reclamanta nu datorează majorări de întârziere, însă instanța în mod nelegal a înlăturat această probă.
Penalitățile de întârziere se calculează de la data scadenței obligației fiscale ori, în speță, scadența intervine după comunicarea deciziei de regularizare.
Potrivit art.45 din OG92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ fiscal.
In mod greșit instanța de fond a respins acest capăt de cerere făcând referire la prev.art.119 din OG92/2003, interpretând in mod eronat data la care a intervenit scadența de plată a obligațiilor fiscale.
Cad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Instanța a fost sesizată cu o acțiune formulată de reclamanta-recurentă SRL în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice C, - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, solicitând anularea actului administrativ - decizia nr.15/13.02.2008, emisă de C-Serviciul de Soluționare Contestații, cu consecința anulării deciziei nr.705/4.12.2007 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, precum și a procesului-verbal de control nr.18284/03.12.2007 emise de - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Recurenta, societate de leasing, este titulara unui număr de 160 declarații vamale în regim vamal de import depuse de către aceasta la Biroul Vamal C Sud înainte de 1.01.2007, pentru derularea unor contracte de leasing intern, în condițiile prevăzute de OG51/1997, având ca obiect autoturisme din import.
In cazul acestor operațiuni pentru care contestatoarea are calitatea de finanțator, art.27 al.2 din OG51/1997 prevede că "bunurile mobile care sunt introduse în țară de societățile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, se încadrează în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plată a sumelor aferente tuturor drepturilor de import".
Pentru aceste operațiuni, recurenta avea calitatea de finanțator, iar bunurile importate se încadrau în regimul vamal cu exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor drepturilor de import.
Incheierea din punct de vedere vamal al operațiunilor de import, s- făcut la solicitarea titularului - recurentei - prin depunerea la organul vamal a documentelor pentru regularizarea situației operațiunilor vamale deschise în baza art.27 al.2 din OG51/1997, iar cuantumul drepturilor vamale de import au fost calculate pe baza cursului monedei valorii reziduale a bunurilor de la data încheierii contractelor de leasing cu utilizatorii persoane fizice și juridice române.
Datoria vamală ia naștere la data declarării bunurilor sub regim vamal de import și se stabilește prin cumularea taxelor, inclusiv a comisionului vamal, datorate la această dată, urmând ca plata efectivă a acestora să se facă în momentul încheierii contractului de leasing în condițiile art.27 al.4 din OG51/1997.
Recurenta face confuzie între valoarea reziduală prevăzută în contractul de leasing și valoarea în vamă.
Cuantumul taxelor vamale cât și alte taxe legale se achită la autoritatea vamală la punerea în circulație a bunurilor din import și se calculează pe baza valorilor în vamă ale bunurilor în cauză care au fost stabilite în baza valorii reziduale din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
In aceste condiții, în mod corect prin decizia pentru regularizarea situației nr.705/4.01.2007, organele vamale la controlul ulterior încheierii operațiunilor vamale derulate de către SRL au utilizat cursul de schimb în vigoare la data declarării bunurilor sub regim vamal de import, stabilind față de sumele calculate prin documentele de regularizare depuse de recurentă diferențe de drepturi vamale de import în sumă totală de 63.844 lei.
De altfel, referitor la închiderea din punct de vedere vamal a operațiunilor de leasing prevăzute de art.2 din Ordinul Vicepreședintelui nr.7982/19.08.2006 prevede că pentru bunurile mobile care au fost introduse în țară anterior datei de intrare a prezentului ordin și care au fost declarate autorităților vamale de către societățile de leasing, persoane juridice române, solicitându-se regimul vamal de import () la încetarea contractului de leasing în condițiile prevăzute de OG51/1997 și închiderea operațiunii din punct de vedere vamal, în vederea regularizării situației se va întocmi Documentul pentru regularizarea situației operațiunilor vamale deschise în baza prev.art.27 al.2 din OG51/1997.
Referitor la obligațiile accesorii constând în majorări de întârziere în cuantum de 15.759 lei stabilite prin decizia de regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.705/4.12.2007, în condițiile în care recurenta datorează obligații fiscale principale constând în taxa vamale, comision vamal, accize și TVA, datorează și acestea. Neachitarea la termen a acestor obligații fiscale principale atrage stabilirea de obligații accesorii, începând cu ziua următoare scadenței până la data stingerii debitului (art.119 din OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală).
Aceste dispoziții legale menționate mai sus, trebuie coroborate cu prev.art.201 din Regulamentul nr.2913/1992 și art.223 din Codul Vamal (datoria vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale).
Față de cele expuse, rezultă că toate criticile aduse soluției instanței de fond sunt neîntemeiate.
Așa fiind, în conf.cu disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-reclamantă- SRL- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.F-V-Direcția REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE - cu sediul în C, str.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.408/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
11.01.2010
Tehnored.-gref.
2ex./21.01.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu, Revi Moga
