Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 58/
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier șef sectie
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI - împotriva sentinței civile nr.144/AF din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009 când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă, la data de 27 ianuarie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr. 144/AF/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, și în consecință:
A obligat pârâta Administarția Finanțelor Publice B să restituie reclamantului suma de 6286 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - din 20.09.2007 pentru autoturismul marca VOLKSVAGEN GOLF IV cu număr de identificare -, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania, în cursul anului 2007, un autoturism marca VOLKSVAGEN GOLF IV cu număr de identificare -, plătind pentru înmatriculare suma de 6286,65 lei, cu chitanța seria - nr. - din 20.09.2007.
Conform dispozițiilor art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Legea 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România,de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât prin autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevăd că nici un stat membru nu aplică,direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură,mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată în cazul Weigel vs. fur (C-387/01) în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Reglementarea instituită prin dispozițiile art. 90 paragraful 1 are ca efect interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Deși pârâta invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța a constatat că, în cauză dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date în cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art.148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării la uniune, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr.157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Privind reglementarea internă, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea acestei legi prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.) cât și scutiri de la plata taxei (în cazul vehiculelor istorice, etc.).
Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
Taxa în litigiu nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Prin dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută.
În acest mod, se aduce atingere prevederilor art. 90(1) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța a apreciat că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei.
Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese în care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire, astfel că ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar mai sus analizate.
Deși nu îmbracă forma unei decizii sau dispoziții, adresa nr. 7763/16.04.2008, emisă de pârâtă, reprezintă modalitatea de soluționare a plângerii prealabile urmată de reclamant, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În prezent, prin dispozițiile OUG nr. 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, rezultând că taxa solicitată a fi restituită a fost nedatorată, în temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90(1) din Tratat, astfel că prima instanță a admis cererea reclamantului și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice să restituie acestuia suma de 6286 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - din 20.09.- lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - din 20.09.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată, în esență, că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamantului, considerând că răspunsul prin care Bac omunicat reclamantului intimat că inexistența temeiului legal ar constitui refuz de restituire a taxei, deoarece pârâta nu avea posibilitatea legală de a restitui suma de bani cu titlul de taxa de primă înmatriculare, sume care au fost achitate benevol de reclamantă către organele fiscale pe baza unor dispoziții legale în vigoare, anume Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
De asemenea, recurenta arată că, începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în baza căreia a fost emisă HG nr.686/2008, acte normative care stabilesc că achitarea taxei are în continuare caracter imperativ.
Recurenta pârâtă contestă aplicabilitatea dispozițiilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene, motivând că aceste dispoziții vizează în realitate numai introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, astfel încât perceperea taxei de primă în România nu este contrară dispozițiilor comunitare, ca principiu general, legislația comunitară lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor prin care să pună în practică normele comunitare.
Recurenta a mai învederat instanței de recurs că potrivit noii reglementări, anume OUG nr.50/2008, taxa achitată în plus se restituie contribuabilului pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul pârâtei Administrația Finanțelor publice B ca fiind nefondat.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de primă înmatriculare la Administrația Finanțelor Publice Suma încasată a fost vărsată la bugetul de stat, iar restituirea sumei a fost cerută de reclamantă de la pârâta Administrația Finanțelor Publice B, refuzul pârâtei constituind un refuz nejustificat ce poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ, atrăgând astfel competența instanțelor de contencios administrativ.
Într-o jurisprudență constantă, Curtea constată că plata sumei de bani constând în taxa de primă înmatriculare este o operațiune prealabilă înmatriculării. În cauză nu s-a pus în discuție înmatricularea autovehiculului, înmatriculare care s-a realizat, ci nelegalitatea taxei percepute pentru prima înmatriculare.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantei este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe, dispozițiile art.148 din Constituția României obligând la aplicarea directă a normelor comunitare în cazul în care norma juridică internă contravine normei comunitare.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Curtea constatat că, în aceste împrejurări, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință de exemplu taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală, în mod corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorat, cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
În privința noilor acte normative care reglementează cadrul juridic pentru restituirea taxei speciale de primă înmatriculare către persoanele care au achitat-o în perioada 01 ianuarie 2007 și până în luna iunie 2008, instanța constată pe de o parte că, potrivit art.15 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, astfel încât, prin coroborare cu dispozițiile art.21 alin.1 și 2 din Constituție, nu se poate restrânge accesul la justiție al unei persoane pentru situații juridice născute anterior legii noi, chiar dacă această nouă reglementare își întinde efectele, prin conținutul său și prin modul de reglementare, și asupra acelor situații juridice anterioare. Cu alte cuvinte, justițiabilii nu pot fi împiedicați să își valorifice în justiție drepturile ori interesele legale pentru simplul motiv că există o reglementare nouă ce stabilește un alt regim juridic pentru starea de fapt contestată de acel destinatar al legii. O interpretare contrară ar conduce la ideea unui fine de neprimire în această materie, ceea ce este inadmisibil, întrucât ar încălca principiul constituțional al accesului liber la justiție.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct.9 și art. 304/1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de pârâtă și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.144/AF/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red: /20.02.2009
Dact.: MD/2.03.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria