Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 585/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 585/
Ședința publică din 24 Iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de prin Autoritatea Națională a Vămilor cu sediul în B- jud. B împotriva sentinței nr. 367/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, și este netimbrat, deși recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. De asemenea se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 24 iunie 2008, cerere de amânare din partea intimatei.
Instanța revine asupra dispoziției privind timbrajul, recurenta fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, respinge cererea de amânare formulată de intimată deoarece aceasta nu este motivată.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 367 pronunțată după casarea cu trimitere spre rejudecare la data de 05.03.2008 de Tribunalul Harghita, s-a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei MEF - DGFP H, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei ANAF - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Biroul Vamal C și s-a constatat că datoriile vamale ale reclamantei rezultate din importul autoturismului marca Opel Astra, serie -P-, s-au stins prin plată, s-a respins acțiunea reclamantei față de MEF- DGFP H pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că în cursul anului 2001, în baza unui contract de leasing, reclamanta a achiziționat un autoturism marca Opel Astra de la Societatea de Leasing pentru care a beneficiat de regim tarifar preferențial. La controlul vamal ulterior conform art. 61 din Legea nr. 141/1997 și art. 116 din HG nr. 1114/2001, s-a constatat că bunul a fost introdus în țară cu nerespectarea dispozițiilor art. 27 din OG. nr. 51/1997 beneficiind în mod nelegal de regimul tarifar preferențial, motiv pentru care, s-au calculat taxe vamale în cuantum de 5.370,81 lei prin Actul constatator nr. 291/2004. Dispozițiile în vigoare la data emiterii actului constatator au fost abrogate, în prezent fiind în vigoare dispozițiile Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal și ale HG. nr. 707/2006 privind regulamentul de aplicare ale acestuia.
Certificatul de origine al mărfii care îi dădea dreptul reclamantei de a beneficia de preferințele tarifare stabilite în acorduri sau convenții internaționale, se eliberează de către țara unde mărfurile au fost produse, autoritatea vamală respectivă fiind obligată să întocmească corect acest certificat.
Se mai arată de asemenea că responsabilitatea confirmării caracterului originar al produsului revine autorității care a eliberat documentul, iar dovada făcută de reclamantă prin certificatul EUR 1 privind originea comunitară a mărfii nu a fost înlăturată de către pârâtă. Instanța de fond a mai constatat că în raport cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontestată de către părți, obligația reclamantei de plată a drepturilor de import-export era de 141,86 lei, sumă pe care aceasta a achitat-o și prin urmare, datoria ei vamală s-a stins prin plată conform Legii nr. 86/2006.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională Vamală - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B arătând că obținerea ulterioară a unui certificat EUR 1 care atestă originea comunitară nu poate schimba soluția anterioară de anulare a regimului tarifar preferențial întrucât, potrivit prevederilor art. 18 din Protocolul referitor la definirea noțiunii de produse originare, acest certificat poate fi luat în considerare dacă nu a fost emisă o dovadă de origine anterior ( ori s-a emis anterior a astfel de dovadă) sau dovada de origine anterioară nu a putut fi luată în considerare din motive tehnice (ori această dovadă a fost luată în considerare inițial iar ulterior s-a constatat că aceasta nu este reală). Cu privire la TVA (la valoarea reziduală) achitată la Administrația Finanțelor Publice M C, se arată că nu se poate compensa aceasta cu datoria vamală stabilită prin actul constatator, cele 2 creanțe fiind diferite, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 112 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și în raport de dispozițiile art. 3041, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Certificatul de origine se eliberează de țara unde mărfurile au fost produse și sunt puse la dispoziția imortatorului odată cu mărfurile sau ulterior pentru a fi puse la dispoziția autorității vamale din țara de import în vederea acordării preferințelor tarifare. În speță, certificatul EUR 1/25.04.2006 a fost completat de autoritățile germane competente, acestora revenindu-le obligația întocmirii sale corecte. Deși pârâta susține că acestă dovadă nu este reală, nu indică în concret motivul pentru care nu a fost luată în considerare. Într-adevăr, în adresa nr. 2780/24.05.2006 se indică ca și motiv de refuz al recalculării datoriei vamale faptul că nu este completată de către exportator rubrica nr. 1 din certificat însă această susținere este ( fila 2 și 5 din dosarul nr. 606"006 al Tribunalului Harghita ). În condițiile în care pârâta avea dubii cu privire la realitatea mențiunilor din înscris, avea posbilitatea de a solicita confirmarea caracterului originar de la autoritatea care a completat certificatul.
Cum reclamanta a dovedit proveniența autoturismului din Comunitatea Europeană, pârâta nereușind să înlăture această dovadă, în mod corect instanța de fond a reținut că beneficiază de regimul vamal preferențial.
Câtă vreme dispozițiile art. 256 alin. 1 lit. a din Legea nr. 86/2006 prevede posibilitatea stingerii datoriei vamale prin plată iar datoria vamală este venit la bugetul general consolidat al statului, art.116 alin. 6 din OG. Nr.92&2003 permiând compensarea, în mod corect s-a constatat că prin achitarea TVA la valoarea reziduală s-a compensate datoria vamală a reclamantei.
Față de aceste considerente recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, prin Autoritatea Națională a Vămilor cu sediul în B- județul B împotriva sentinței nr. 367 din 5 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud. fond: E;
-25.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
