Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 593/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.593
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Teodor Nițu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.62/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamanta- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, Șoseaua, Km 7, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, recurenta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care.
Curtea, față de lipsa părților legal citate și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr- la data de 31.01.2008, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea măsurilor dispuse în raportul de inspecție fiscală nr. 32420/14.08.2007 și Dispoziția nr. 1312/15.08.2007, acte încheiate de inspectorii din cadrul DGFP B precum și a Deciziei nr. 36/06.11.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că în perioada 08.08.2007 și 13.08.2007 s-a efectuat controlul asupra documentelor contabile, iar inspectorii ce au efectuat controlul au stabilit în sarcina societății recuperarea sumei de 26.600 lei, sumă ce provine din factura -/29.11.2006 emisă către - SRL, considerând că această operațiune nu se încadrează în prevederile art. 160 alin. 2 lit. b din Legea 571/2003, calculându-se pentru această sumă majorări de întârziere de 7.125 lei.
A considerat reclamanta că în mod eronat inspectorii din cadrul DGFPB, au constatat că societatea nu a colectat TVA în sumă de 26.600 lei, aferent facturii nr. -/29.11.2006, deoarece obiectul contractului de vânzare cumpărare constă în "teren curți construcții în suprafață de 2.977 mp și construcția constând în: bazin apă cu suprafața construită de 208,96 mp; stație pompe cu suprafața construită de 8,88.p, stație pompe cu suprafața construită de 16,50.p; stație hidrofor cu suprafața construită de 50,73.p stație pompe cu suprafața construită de 51,98 mp, centrală termică cu suprafața construită de 124,19 mp. Prețul vânzării a fost de 140.000 lei efectuat în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2089/18.12.2006 de și, pentru care s-a calculat TVA în valoare de 26.600 lei, însă această sumă nu a fost încasată deoarece, bunurile ce fac obiectul contractului, se încadrează în dispozițiile art.160 alin. 2 lit. b din codul fiscal, privind măsurile de simplificare.
Cu privire la factura -/30.06.2006 în valoare de 29.318 lei, suma ce a fost înregistrată ca fiind deductibilă, reclamanta considerând că agentul constatator a interpretat greșit normele legale, deoarece combustibilul a fost folosit pentru utilajele agricole, iar benzina a fost folosită în interesul societății, pentru care s-au prezentat bonuri de consum, însă organul de control nu a ținut cont de acestea.
Potrivit dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că prin factura fiscală nr. - din 29.11.2006 reclamanta a vândut către - SRL, județ B un bazin cu apă cu 3 stații de pompare, instalație hidrofor și respectiv centrala termică cu valoare totală a TVA de 26.600 lei.
Conform HG nr. 2139/2004, pentru aprobarea catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, bunurile menționate în factura nr.- din 29.11.2006 nu se încadrează în categoria "clădiri" ci în categoria mijloacelor fixe de natura construcțiilor și instalațiilor tehnologice.
Întrucât prevederile art. 160 pct. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal actualizat precizează că aplicarea măsurilor de simplificare se limitează numai la "clădiri, părți din clădiri și terenuri", operațiunea de vânzare realizată de reclamanta nu se încadrează în aceste prevederi și ca atare nu poate beneficia de taxare inversă, conform art. 160 pct. 2 alin. b din Codul fiscal.
Cu privire la factura nr. - din 30.06.2006 în valoare de 29.318 lei, sumă ce a fost înregistrată ca fiind deductibilă, pârâta a precizat că reclamanta a înregistrat în contabilitate cheltuieli deductibile fără documente justificative, cheltuieli care nu au concurat la realizarea de venituri impozabile. Potrivit art.21 alin.1 din Codul fiscal "pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile".
De asemenea s-a arătat faptul că potrivit art. 21 alin. 4 lit. f din Codul fiscal "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să facă dovada efectuării operațiunii în gestiune" sunt nedeductibile fiscal.
Pentru aceste motive pârâta a solicitat respingerea acțiunii și menținerea măsurilor dispuse prin Decizia nr.36/2007 și prin raportul de inspecție fiscală nr.32420 din 14.08.2007.
La termenul de judecată din 22.01.2009 reclamanta a solicitat să se ia act că renunță la judecarea cererii privind anularea măsurilor dispuse în actul de control cu privire la colectarea TVA și înregistrarea ca fiind cheltuială deductibilă a sumei de 29318 lei din factura - din 30.06.2006.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate având ca obiectiv să stabilească natura bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2089 din 18.12.2006 și facturi nr. - din 29.11.2006.
Prin sentința nr.62/29 ianuarie 2009, Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B astfel cum a fost restrânsă, dispus anularea deciziei nr. 36/06.11.2007 emisă de DGFP B și a dispoziției nr. 1312/15.08.2007 privind măsurile stabilite de inspecția fiscală a B și a luat act că se renunță la anularea măsurilor cu privire la colectarea TVA și înregistrarea ca fiind cheltuială deductibilă a sumei de 29318 lei din factura nr. -/30.06.2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în urma controlul efectuat de către organele de specialitate ale Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B au fost stabilite prin Raportul de inspecție fiscală din data de 14.08.2007, în sarcina reclamantei, obligații fiscale suplimentare în sumă de 33725 lei reprezentând TVA (26.600 lei) și majorări de întârziere (7125 lei).
Împotriva actului de control susmenționat, reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 36 din 06.11.2007 apreciindu-se că operațiunea de vânzare realizată prin factura fiscală nr. - din 29.11.2006 nu se încadrează în prevederile art. 160 pct. 2 alin. b din Legea nr. 571/2003 care precizează că aplicarea măsurilor de simplificare se limitează numai la clădiri, părți din clădiri și terenuri și ca tare nu poate beneficia de taxare inversă.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert s-a reținut că potrivit documentației tehnice pentru carte funciară (planșa nr. 2-plan de situație scara 1:500) aliniamentele și vecinătățile precum și obiectivele de la 1-bazin apă, la 6 -centrală sunt numite construcții existente. Toate aceste obiective din planul de situație menționat fac parte dintr-un ansamblu de construcții agrozootehnice, iar bazinul de apă (C1), stațiile de pompare (C 2, 3, 5) stație hidrofor (C 4) sunt construcții edilitare și gospodărie comunală, aceste construcții fiind proiectate și executate conform detaliilor de execuție: plan situații, planuri fundație, planuri de cofrare-armare și sunt părți de construcții ce fac parte din întregul ansamblu de construcții agrozootehnice pentru creșterea animalelor și păsărilor.
A reținut tribunalul că la preluarea de către reclamantă, aceste construcții nu erau funcționale, ca și în prezent, motiv pentru care reclamanta a executat lucrări de întreținere - reparații, tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, tâmplărie.
Prin același raport de expertiză s-a concluzionat că stația de pompe reprezintă construcție, făcând parte din categoria construcțiilor edilitare ca și rezervoarele, stațiile de epurare, aducțiuni de apă, canalizare, însă sunt vechi, nefuncționale, încadrându-se în dispozițiile Legii nr. 343/1.08.2006 pct. 109 art. 141(2) lit.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 341/2006 -pct.109 art. 141(2) lit. f, lege ce a modificat și completat Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este scutită de taxă operațiunea constând în livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren; prin excepție, însă scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil, dacă este efectuată de o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil.
Având în vedere că, bunurilor ce au făcut obiectul vânzării în baza facturii nr. -/2006 li se aplică dispozițiile legale susmenționate, fiind înregistrate și în contabilitatea reclamantei la rubrica - clădiri și construcții, așa cum reiese din balanța de verificare din 25.11.2006-poziția 212, tribunalul a apreciat acțiunea dedusă judecății ca fiind întemeiată, și a admis-o astfel cum a fost restrânsă, în sensul anulării deciziei nr. 36/06.11.2007 emisă de DGFP B și a dispoziției nr. 1312/15.08.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 33725 lei, reprezentând TVA (26.600 lei) și majorări de întârziere (7125 lei).
În baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă tribunalul a luat act că reclamanta a renunțat la judecarea cererii privind anularea măsurilor cu privire la colectarea TVA și înregistrarea ca fiind cheltuială deductibilă a sumei de 29318 lei din factura nr. -/30.06.2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut următoarele:
1. în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă, apreciind că față de reținerile expertizei tehnice, bunurilor ce au făcut obiectul vânzării în baza facturii nr.-/29.11.2006 li se aplică dispozițiile prevăzute de Legea nr.341/2006 pct.109, art.141 (2) lit.f, potrivit cărora este scutită de taxă operațiunea constând în livrarea de către orice persoană a unei construcții noi, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui teren, prin excepție scutirea neaplicându-se pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil, dacă este efectuată de o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția, transformarea sau achiziția unui astfel de imobil.
Susține recurenta că în urma inspecției fiscale efectuate de către organele de specialitate ale Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii B au constatat faptul că prin factura nr.- din 29.11.2006 reclamanta a vândut către - SRL, județul B, un bazin de apă cu 3 stații de pompare, instalație hidrofor și, respectiv, centrală termică, cu valoare totală TVA de 26.600 lei, bunuri care, potrivit HG nr.2139/2004, pentru aprobarea privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, nu se încadrează în categoria clădiri, ci în categoria mijloacelor fixe de natura construcțiilor și instalațiilor tehnologice.
2. prevederile art.160 pct.2 lit.b din Codul fiscal aplicabile la data supusă inspecției fiscale (01.01.2006 - 30.06.2007) sunt exprese, măsurile simplificate limitându-se numai la clădiri, părți din clădiri și terenuri, operațiunea de vânzare realizată de contestatoare nu se încadrează în aceste prevederi și, ca atare, nu poate beneficia de taxare inversă, conform art.160 pct.2 alin.b din Codul Fiscal.
Precizează recurenta că nu poate fi pus semnul egalității între noțiunea de clădire și noțiunea de construcție, din moment ce Codul fiscal face distincție între cele două noțiuni.
3. noțiunea de clădire a fost stabilită prin Hotărârea nr.84/2005 pentru modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, aceeași noțiune regăsindu-se și în codul fiscal actualizat, respectiv la Capitolul II, art.249 alin.5.
4. bazinul pentru apă cu 3 stații pompă, o stație hidrofor, centrală termică, nu este compus din mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, materiale, instalații, echipamente și alte asemenea, motiv pentru care instanța de recurs, în virtutea rolului activ poate face diferența între noțiunea de clădire, așa cum este definită de art.249 alin.5 din Codul fiscal, actualizat și noțiunea de construcție reglementată de pct.109, art.141 alin.2 din Legea nr.343/2006, pentru modificarea și completarea codului fiscal, construcție însemnând orice structură fixată în pământ sau pe pământ.
5. raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză concluzionează că stația de pompe este o construcție edilitară ca și rezervoarele, stații de epurare, aducțiuni de apă, canalizare, făcând referire la dispozițiile art.141 (2) pct.109 lit.f din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind codul fiscal, și nu o clădire.
6. în mod corect și legal s-a constatat că reclamanta nu a colectat TVA în sumă de 26.600 lei aferent facturii nr.- din 29.11.2006, motivat de faptul că bunurile menționate în aceasta factură nu se încadrează la categoria clădiri, ci în categoria construcțiilor.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței nr.62/29.01.2009 a Tribunalului Buzău ca fiind netemeinică, iar pe fond, respingerea acțiunii astfel cum a fost restrânsă și menținerea măsurilor dispuse de recurentă prin decizia nr.36/06.11.2007 ca fiind temeinice și legale.
Legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr. 138/14.12.2007, emisă de B s-a reținut că reclamanta nu a colectat TVA în cuantum de 26.600 lei, aferentă facturii nr. -/29.11.2006, în mod eronat fiind considerată vânzare cu taxare inversă, reclamanta fiind obligată și la plata majorărilor de întârziere aferente în cuantum de 7125 lei.
Prin decizia nr. 36/06.11.2007, emisă de DGFP B, a fost respinsă ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii de impunere.
Prin acțiunea formulată, reclamantă susținut că nu avea obligația colectării TVA, deoarece în cauză erau incidente dispozițiile art. 160 alin. 2 lit. b Cod fiscal, privind măsurile de simplificare.
În conformitate cu art. 160 alin.2 lit.b Cod fiscal, în forma avută la data încheierii facturii, măsurile de simplificare prevăzute de acest articol se aplică în cazul livrării de clădiri, părți de clădire sau de terenuri, pentru a căror livrare se aplică regimul de taxare.
Noțiunea de "clădire", în sens fiscal, este definită de dispozițiile art. 249 alin. 5 Cod fiscal, clădire fiind considerată orice construcție situată deasupra solului și / sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și alte asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite.
Noțiunea de "construcție ", în sens fiscal, este definită de dispozițiile art. 141 alin. 2 Cod fiscal, construcție fiind considerată orice structură fixată în pământ sau pe pământ.
Din aceste considerente rezultă că orice clădire este o construcție dar nu și orice construcție poate fi considerată clădire, din punct de vedere fiscal.
Factura nr. -/29.11.2006 are ca obiect construcții având destinația bazin de apă, stații pompe, stație hidrofor și centrală termică, dar aceste construcții nu pot fi considerate clădiri în sensul art. 249 alin. 5 Cod fiscal.
Prima instanță și-a întemeiat soluția pe raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert - (filele 65-69 dosar primă instanță), dar în concluziile acestui raport de expertiză nu se menționează că aceste construcții ar putea fi considerate clădiri, în sens fiscal.
În consecință, măsurile de simplificare prevăzute în art. 160 alin. 3 și 4 Cod fiscal nu sunt aplicabile în cazul vânzării acestor construcții, astfel încât reclamanta avea obligația colectării și virării TVA pentru această operațiune.
Dispozițiile art. 141 alin. 2 lit. f Cod fiscal, invocate în motivarea sentinței atacate, prevăd scutirea de taxă pe valoare adăugată în cazul livrării de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren, această scutire nefiind aplicabilă în cazul în care livrarea este efectuată de o persoană impozabilă, care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere totală sau parțială a taxei pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că reclamanta nu se încadra în situația care i-ar fi permis de a beneficia de scutirea de taxă pe valoare adăugată pentru această operațiune, reclamanta încadrându-se în situația de excepție prevăzută de art. 141 alin. 2 lit. f teza a II-a Cod fiscal.
Față de cele reținute în baza art. 312 alin. 2 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.62/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamanta- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, Șoseaua, Km 7, județ B și în consecință:
Modifică în parte sentința nr.62/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
2 ex/30.04.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Teodor Nițu, Maria
