Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 598/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.598
Ședința publică din data de 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele: AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B, sector 5,-, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Județ P, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 10 din data de 13.01.2009 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu sediul în P,- A,. 141 C2,. A,. 4,. 19, Județ P și intimatul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar. La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru intimata - reclamantă, lipsă fiind recurentele pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice P, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
La solicitarea Curții, arată că este soțul intimatei - reclamante, are studii juridice și în temeiul art. 68 pr.civ. o poate reprezenta, după care depune la dosar întâmpinare, certificatul de căsătoriei, cartea de identitate și legitimația de membru emisă de Colegiul consilierilor în xerocopii, precizând că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul consilier juridic pentru intimata - reclamantă, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții MEF, ANAF, DGFP PH și P, obligarea acestora la restituirea în solidar a taxei speciale pentru autovehiculul proprietate personală marca Renault Laguna II în cuantum de 5891 lei taxă achitată odată cu înmatricularea autovehiculului.
La termenul de judecată din data de 4.09.2008, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâților în solidar și la plata dobânzii legală, de la data încasării taxei speciale auto și până la data restituirii integrale și efective.
Pârâta ANAF a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.7497/8.09.2008 a Judecătoriei Ploiești, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
La termenul de judecată din data de 13.01.2009, pârâta Pad epus la dosarul cauzei note scrise, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la art.7 alin.11 din Legea 554/2004, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența intre taxa specială și taxa de poluare, este reglementata la cap. VI Secțiunea 1 art.6 din Anexa la HG 686/2008. La același termen de judecată, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să solicite și anularea chitanței fiscale - 2A nr.-/21.03.2009.
Instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, invocată de acest pârât, pronunțându-se în sensul admiterii acesteia la termenul de judecată din data de 13.01.2009.
Tribunalul s-a pronunțat la același termen de judecată și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP PH, excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, în sensul respingerii acestora.
Prin sentința 10 din data de 13.01.2009, prima instanță a anulat chitanța fiscală seria - nr.- din 21.03.2008 și adresa nr.59530/23.04.2008 emise de P, a obligat pârâtele la restituirea către reclamantă a sumei de 5891 lei, ce reprezintă taxa specială auto, precum și la plata dobânzii legale până la data restituirii integrale a sumei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, la momentul intrarii in vigoare a OUG 50/2008, legiuitorul nu a facut altceva decat sa introduca suplimentar si o taxa de poluare, fara insa a inlatura dispozitiile privind taxa de prima inmatriculare pentru argumentele aratate anterior.
Incasarea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule s-a efectuat in mod nelegal in perioada 1.01.2007-30.06.2008, o reglementara contrara dreptului comunitar, neputand produce vreun efect juridic, fara a se aduce atingere insasi fundamentelor comunitatii europene.
A mai retinut instanta ca OUG 50/2008 nu se poate aplica situatiilor juridice nascute anterior, avand in vedere principiul neretroactivitatii legii consacrat de art.15 alin.2 din Constituție, dar si ca contribuabilii care au achitat taxa speciala corespunzatoare, nu pot fi obligati sa achite o alta taxa in temeiul OUG 50/2008, din moment ce ei si-au inmatriculat auto anterior datei intrarii in vigoare a acesteia, respectiv anterior datei de 1.07.2008.
Instanta de fond a concluzionat ca actul administrativ fiscal vatamator in sensul art.2 pct.1 lit.c din Legea 554/2004, pentru reclamanta, il constituie insasi plata taxei de prima inmatriculare,demersul prealabil administrativ la care aceasta este obligata prin dispozitiile legii contenciosului administrativ si codului d e procedura fiscala, fiind asigurat prin cererea de restituire inregistrata sub nr.15678/21.04.2008, in urma careia Pae mis adresa nr.59530/23.04.2008 prin care si-a exprimat in fapt refuzul de restituire a acestei taxe.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, arătând că hotărârea este nelegală întrucât trebuia formulată numai în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice, ca autoritate emitentă a actului administrativ, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în prezentul dosar, deoarece nu a emis vreun act a cărei anulare să fie cerută și nici nu s-a făcut dovada că nu ar fi soluționat în termen legal vreo cerere a reclamantei.
Și intimata DGFP Paf ormulat recurs împotriva aceleași sentințe, în motivarea acestuia arătând că hotărârea este nelegală întrucât taxa a fost achitată conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul introducerii în țară a autoturismului, astfel că a avut caracter legal.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că obligarea la plata dobânzii este nelegală, câtă vreme și dispoziția instanței privitoare la restituirea sumei are tot caracter nelegal.
Astfel, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin /2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 și se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, potrivit art. 214 ind.1și 214 ind.2, cuantumul taxei speciale se calculează după formula prevăzută de art.214.1 alin.3 și se achită la organele fiscale teritoriale care doar o încasează, nu emit nici un act administrativ fiscal, deci nici un titlu de creanță care să materializeze taxa. Regimul taxei speciale pentru autoturisme care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut de în codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
A mai motivat recurenta ca odată cu relansarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3. În această situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scut timp de la introducerea acestora în România, țara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Împotriva hotărârii a formulat recurs și intimata Administrația Finanțelor Publice, învederând aceleași motive de nelegalitate ca și recurenta DGFP, motivarea celor două recursuri fiind identică, astfel că vor fi analizate împreună.
Examinând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, dar și la textele de lege incidente, Curtea reține următoarele:
Reclamanta intimată este proprietara autoturismului Renault Laguna II, pentru care a achitat, cu titlu de taxă de oprimă înmatriculare, suma de 5891 lei așa cum rezultă din chitanța seria - 2A nr.- depusă în copie la dosar.
În ceea ce privește recursurile declarate de recurentele DGFP și, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, unul din principiile fundamentale ale statului de drept, ulterior aderării, este acela al priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a procedat la analizarea fondului prezentei cereri în primul rând prin prisma încălcării prevederilor art. 90 alin.1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene. Aceasta, întrucât judecătorul național al unui stat membru are în primul rând obligația de a aplica dispozițiile dreptului comunitare și de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, obligație ce rezultă și din dispozițiile constituționale, dar și din cele ale art. 220 al Tratatului menționat.
În contextul expus mai sus, nu se poate reține în nici un caz susținerea recurentei ce reprezintă critica sentinței în sensul că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, temeiul de drept din dispozițiile unei legii ce emană de la puterea legislativă, atâta vreme cât această lege este în contradicție cu prevederile Constituției României, ale Tratatului comunității europene, dar și cu principiile afirmate în repetate rânduri în jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Nu se poate reține nici critica referitoare la faptul că prin OUG 50/2008, a fost instituită taxa pe poluare pentru autovehicule care intervine cu ocazia primei înmatriculări în România și care nu poate fi restituită decât pe baza procedurii stabilite în normele metodologice, atâta vreme cât pe de o parte, în prezenta cauză, taxa a fost încasată în baza legislației interne aplicabilă înaintea datei de 1 iulie 2008 la care a intrat în vigoare OG 50/2008, respectiv la data de 21.03.2008, iar această legislație a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care devine aplicabil principiul conform căruia, atunci când un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, ceea ce face ca intimatul reclamant să aibă dreptul la
restituirea taxei speciale, încasată în temeiul unor dispoziții legale, contrară normelor comunitare.
În contextul expus, contrar susținerilor recurentei care arată că la calcularea taxei speciale s-au respectat prevederile art. 2141din Codul fiscal, Curtea consideră ca fiind corectă aprecierea primei instanțe în sensul că aceste dispoziții sunt
reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, aceasta cu atât mai mult cu cât în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce face ca discriminarea regimului fiscal să fie evidentă, și, așa cum arătam, contrară prevederilor Tratatului.
Din perspectiva expusă, nu poate fi admis nici ca organele fiscale să rețină din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, o sumă ce reprezintă o altă taxă percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior nașterii raportului juridic de drept fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal, taxa specială. Aceasta cu atât mai mult cu cât, noua taxă instituită de OUG 50/2008, este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, nefiind posibilă restituirea pe cale judecătorească, doar a diferenței între cele două taxe ceea ce ar pune și problema aplicării noului act normativ în mod retroactiv, atâta vreme cât taxa specială încasată în mod ilegal ar fi confirmată ca fiind legală prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ, inexistent la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal.
Atâta vreme cât obligarea recurentelor la restituirea taxei este legală, și dispoziția referitoare la suportarea dobânzii legale până la restituirea integrală a sumei, are caracter legal, iar recursurile celor două pârâte au caracter nefondat.
Cât privește recursul declarat de către recurenta ANAF, Curtea reține, de asemenea, caracterul nefondat al acesteia, pentru următoarele considerente: așa cum rezultă din practicaua sentinței nr.10/13.01.2009, la același termen de judecată, înainte de a intra în dezbaterea fondului cauzei, instanța s-a pronunțat mai întâi, așa cum era și firesc, fiind vorba despre o excepție de fond, absolută și peremptorie, asupra admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF, reținând în mod corect că aceasta nu are legitimarea procesuală în prezenta cauză, deoarece nu este organ emitent al actelor anulate iar suma plătită de reclamantă cu titlu de taxă nu a fost achitată în contul acestei recurente.
Faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției și prin dispozitiv este corect câtă vreme excepția nu a fost unită cu fondul cauzei iar dezlegarea ei a intervenit anterior dezbaterii acestuia. Cum această recurentă nu a fost obligată în nici un fel prin sentința de fond, simpla ei cuprindere în dispozitiv reprezintă o eroare materială ce urmează să fie îndreptată pe calea unei cereri în acest sens.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondate cele trei recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurentele - pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B, sector 5,-, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Județ P, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A
MUNICIPIULUI, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 10 din data de 13.01.2009 pronunțate de Tribunalul
P, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu sediul în P,- A,. 141 C2,. A,. 4,. 19, Județ P și intimatul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red.
Tehnored.DL
2 ex./ 11.05.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
