Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 606/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 606
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Activitatea de Inspecție Fiscală - A și Administrația Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr. 1054/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată A, având ca obiect anulare act de
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 aprilie și apoi 8 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Arad sub nr-, reclamanta Aac hemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A - Activitatea de Inspecție Fiscală și Administrația Finanțelor Publice A și a solicitat anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 187 din 30 octombrie 2007, pentru suma de 52.485 lei, anularea în parte a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 28361 întocmit la 26 octombrie 2007, pentru aceeași sumă, precum și anularea Deciziei privind soluționarea contestației împotriva celor două acte mai sus arătate, nr. 79/4 februarie 2008 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că suma de 52.485 lei se compune din TVA suplimentar, în cuantum de 1.073 lei și accesorii în sumă de 788 lei, calculate de organul de control pentru perioada 1 aprilie 2006 - 30 noiembrie 2006, considerată datorată, întrucât are caracter nedeductibil, din TVA - ul datorat pentru investițiile la locuința de serviciu, pentru care reclamanta a calculat TVA deductibilă de 3.922 lei, aferentă întregii suprafețe locuibile pentru care s-au efectuat investiții.
Organul fiscal a considerat că din suprafața de 115 mp a apartamentului, suprafața deductibilă este de 64 mp. iar pentru suprafața de 51 mp TVA nu este deductibilă.
Organul fiscal a stabilit că reclamanta datorează TVA suplimentar în cuantum de 40.422 lei și plăți accesorii în cuantum de 9.522 lei, pentru perioada 1 decembrie 2006 - 31 martie 2007, ca urmare a operațiunilor de facturare a unor produse livrate către Franța, după care, facturile au fost stornate, iar apoi refăcute,m iar pentru cele refăcute, reclamanta a achitat taxa la 8 august 2006, în cuantum legal și nu datorează diferența de taxă de 14.770 lei.
În realitate este vorba despre taxa pe valoarea adăugată pentru servicii de prelucrare în lohn a unor produse atât de către reclamantă, cât și de către un partener al acesteia din Orăștie, produsele fiind exportate cu documente întocmite de firma din Orăștie, iar livrările de bunuri efectuându-se după data de 1 ianuarie 2007 nu mai erau necesare întocmirea declarațiilor vamale de export și nici a altor documentații, operațiunile fiind scutite de taxa pe valoare adăugată.
Prin întâmpinările depuse de Direcția Generală a Finanțelor Publice la 9 martie 2008 și de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A la 2 aprilie 2008 s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât organul de control a stabilit în mod corect cuantumul TVA datorat în mod suplimentar, cât și sumele accesorii fiind respectate întrutotul, atât dispozițiile din codul fiscal, referitoare la calculul, exigibilitatea și plata TVA cât și ordinele și instrucțiunile date în aplicarea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 1054 din 2 decembrie 2008, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea reclamantei A împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Activitatea de Inspecție Fiscală și Administrația Finanțelor Publice A, pentru anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 187/30.10.2007 emisă pentru suma de 52.519 lei; anularea în parte a Raportului de Inspecție Fiscală cu nr. 28361/26.10.2007 emis pentru suma de 52.519 lei; anularea Deciziei nr. 79/4.02.2008n privind soluționarea contestației împotriva actelor administrative.
A fost anulată Decizia nr. 79/4.02.2008 precum și parțial Raportul de Inspecție Fiscală și decizia de impunere nr. 187/30.10.2007, menținându-le pentru suma de 14.804 TVA suplimentar și accesorii.
Au fost obligatele pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 3.831 lei.
În motivarea sentinței s-a arătat, în esență, următoarele:
Prin art. 1611alin. 1 Cod fiscal, s-a prevăzut pentru bunurile de origine comunitară care au fost plasate în România în regim de perfecționare activă înainte de data aderării, dar care sunt exportate ulterior datei aderării României, că regimul vamal suspensiv se aplică în continuare și după aderare. Acest regim tranzitoriu prevede expres regimul vamal suspensiv unificând în acest fel tratamentul juridic, atât pentru mărfurile aflate în regim de perfecționare activă, exportate anterior aderării, cât și pentru mărfurile cu acest regim intrate în România ulterior aderării, dar exportate după data de 1 ianuarie 2007. Regimul TVA pentru aceste produse a fost stabilit prin nr. 2222/2006, care prevede că regimul produselor compensatoare ce încorporează și bunuri de origine comunitară provenind din România, sau care au fost transportate din alt stat membru în România, denumite produse compensatoare mixte și care sunt transportate într-un alt stat membru, este cel de scutire, menționat expres în art. 14 alin. 7 din ordin.
În consecință, reclamanta nu datorează TVA suplimentar de 25.415 lei și majorările de 6.913 lei calculate de organul fiscal, pentru mărfurile aflate în regim de perfecționare activă în cursul anului 2006 și exportate în perioada februarie - mai 2007.
Cu privire la suma de 14.770 lei, componentă și ea a TVA-ului suplimentar de 40.422 lei stabilită de organul fiscal, pentru perioada 1 decembrie 2007 - 31 martie 2006, expertiza a reținut că aceasta a fost calculată la diferența de curs valutar ce există între valoarea facturilor inițiale care au fost stornate, operațiune urmată de întocmirea unor noi facturi.
Astfel, după ce reclamanta a întocmit mai multe facturi către SC SA Franța, în perioada menționată, a procedat la stornarea acestora, iar apoi a întocmit facturi noi pentru aceleași livrări cu menționarea TVA. TVA-ul datorat pentru aceste operațiuni a fost virat în luna august 2007. Cu toate acestea, facturile ulterioare nu au avut în vedere cursul valutar din momentul emiterii facturilor inițiale, utilizând un curs valutar, mai favorabil reclamantei, existent în momentul emiterii facturilor refăcute.
Operațiunea efectuată de reclamantă nu este corectă, întrucât în situația în care o factură este stornată, factura refăcută trebuie să aibă în vedere cursul valutar din momentul livrării și nu pe cel din momentul stornării. În acest scop sunt invocate de către expertiza contabilă art. 134 alin. 1 și 1342alin. 1 din Codul fiscal, cu privire la exigibilitatea taxei pentru care este determinant faptul generator. Concluzia este logică, întrucât stornarea și emiterea unei noi facturi sunt acte subiective ale reclamantei care pot fi efectuate ori de câte ori calcularea ori recalcularea obligațiilor fiscale i-ar fi mai favorabilă.
Cum baza de impozitare și faptul generator sunt reglementate în mod obiectiv și imperativ de codul fiscal, calculul, scadența, cuantumul și plata TVA nu pot fi influențate de aceste fapte subiective, ci unul singur obiectiv și cert, cursul valutar existent la data livrării. Acest curs de la data livrării produselor a fost avut în vedere de organul de control, iar suma de 14.770 lei, provenită din recalcularea TVA-ului asupra diferențelor de curs valutar de la data emiterii facturilor inițiale și cursul valutar de la data emiterii facturilor refăcute este corect, reclamanta datorând aceste plăți.
Verificând Decizia de impunere contestată, cât și Raportul de inspecție fiscală, se constată că acestea rețin în sarcina reclamantei suma totală de plată de 52.519 lei, din care reclamanta a contestat cele 3 sume analizate mai sus, fiind de acord cu plata sumei de 34 lei.
În condițiile prevăzute de art. 10 din Legea contenciosului administrativ, nr.554/2004, raportat la temeiurile legale menționate din Codul fiscal și Normele speciale de aplicare, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei, anulând în întregime Decizia nr. 79/ 4 februarie 2008 Direcției Generale a Finanțelor Publice A dată asupra contestației și anulând doar în parte Raportul de Inspecție Fiscală și Decizia de impunere pentru sumele de 1.733 lei și 25.415 lei, menținând-o pentru 14.770 lei și suma necontestată.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă se vor acorda reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 70 % din totalul cheltuielilor avansate, proporțional cu admiterea acțiunii principale, cheltuielile de judecată în cuantum total de 5.474 lei fiind formate din 2.700 lei onorariul pentru expert, 2.735lei onorariul avocațial și 39 lei taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Activitatea de Inspecție Fiscală A și Administrația Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate, menținere Deciziei nr. 79/04.02.2008 a Deciziei de impunere nr. 187/30.0.2007, precum și a Raportului de Inspecție Fiscală, ca temeinice și legale.
În motivarea recursurilor se arată în principal că pentru a pronunța hotărârea atacată, instanța de fond greșit a reținut că prevederile invocate de organul de control nu au justificare raportat la taxa pe valoare adăugată, ele fiind semnificative numai pentru cheltuielile deductibile, întrucât art. 125 și art. 145 din Codul fiscal sunt relevante, primul definind taxa pe valoarea adăugată pentru plătitori, pentru prestările de servicii efectuate plătitorului.
Instanța a reținut în mod greșit că regimul tranzitoriu prevede că regimul vamal suspensiv are același tratament juridic, atât pentru mărfurile aflate în regim de perfecționare activă, exportate anterior aderării, cât și pentru mărfurile cu acest regim intrate în România ulterior aderării, dar exportate după data de 01.01.2007.
Consideră că această soluție este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale.
În fapt în perioada aprilie - noiembrie 2006 societatea a efectuat investiții la locuința de serviciu situată în A, III,. I,.5 în suprafață de 115 mp. în sumă totală de 29.068 lei și a dedus TVA aferentă sumei de 4.443 lei. În perioada 01.01.2007 - 31.05.2007 societatea a emis facturi fiscale către Franța prin O și Sport Orăștie reprezentând contravaloare manoperă șoșoni, fără a aplica cota de taxă pe valoarea adăugată de 19 % conform prevederilor art. 140 aliniatul 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză reclamanta a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A - Activitatea de Inspecție Fiscală și Administrația Finanțelor Publice A și a solicitat anularea în parte a Deciziei de impunere nr.187 din 30 octombrie 2007, pentru suma de 52.485 lei, anularea în parte a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 28361 întocmit la 26 octombrie 2007, pentru aceeași sumă, precum și anularea Deciziei privind soluționarea contestației împotriva celor două acte mai sus arătate, nr.79/4 februarie 2008 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea constată că sunt în litigiu trei categorii de sume impuse reclamantei prin actele administrativ-fiscale contestate, respectiv:
1) TVA suplimentar, în cuantum de 1.073 lei și accesorii în sumă de 788 lei, sumă plătită de reclamantă furnizorilor de bunuri și servicii conform facturilor privind activitățile de renovare a sediului reclamantei (apartament în suprafață totală de 115 metri pătrați), întrucât organul fiscal a considerat că din suprafața de 115 mp a apartamentului, suprafața deductibilă este de numai 64 mp, iar pentru suprafața de 51 mp nu este deductibilă TVA.
2) suma de 25.415 lei TVA suplimentar, calculată pentru faptul că reclamanta nu a prezentat organului de control declarațiile vamale de tranzit sau de export către un stat comunitar pentru produsele prelucrate în lohn până la 31 decembrie 2006.
3) suma de 14.770 lei, componentă și ea a TVA-ului suplimentară de 40.422 lei stabilită de organul fiscal, pentru perioada 1 decembrie 2007 - 31 martie 2006, calculată la diferența de curs valutar ce există între valoarea facturilor inițiale care au fost stornate, operațiune urmată de întocmirea unor noi facturi. Astfel, după ce reclamanta a întocmit mai multe facturi către SC SA Franța, în perioada menționată, a procedat la stornarea acestora, iar apoi a întocmit facturi noi pentru aceleași livrări cu menționarea TVA. TVA-ul datorat pentru aceste operațiuni a fost virat în luna august 2007. Cu toate acestea, facturile ulterioare nu au avut în vedere cursul valutar din momentul emiterii facturilor inițiale, utilizând un curs valutar mai favorabil reclamantei, existent în momentul emiterii facturilor refăcute.
Instanța de fond - Tribunalul Arad - a admis în parte acțiunea reclamantei, anulând Decizia de impunere pentru sumele de 1.733 lei (taxa pe valoarea adăugată aferentă investițiilor la sediul reclamantei) și 25.415 lei (taxa pe valoarea adăugată aferentă mărfurilor produse conform contractelor de lohn și pentru care reclamanta nu a prezentat declarațiile vamale de tranzit sau de export către un stat comunitar), menținând-o pentru 14.770 lei (reprezentând taxa pe valoarea adăugată rezultată din calcularea valorii unor facturi stornate la un alt curs valutar decât cel din momentul emiterii facturilor inițiale) și pentru suma necontestată de reclamantă.
1. Cu privire la TVA aferent facturilor emise de furnizorii de bunuri și servicii utilizate pentru activitățile de renovare a sediului reclamantei, Curtea reține că reclamanta " " a achiziționat un apartament situat într-un bloc din cartierul din municipiul A, apartament în suprafață de 115 mp, care a fost întabulat și care este utilizat pentru activitatea societății.
Reclamanta a efectuat unele investiții la acel apartament, investiții pentru care a dedus în întregime TVA în valoare de 3922 lei. Pentru perioada de efectuare a investițiilor 1 aprilie 2006 - 30 noiembrie 2007, organul de control a calculat TVA suplimentar de plată aferentă suprafeței de 51 mp din locuință, considerând că aceasta nu este deductibilă, în baza prevederilor art. 145 alin. 3 din Codul fiscal.
În privința dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține că, potrivit art. 21 alin. 1 din Codul fiscal "pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare".
În privința cheltuielilor privind funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor aflate în proprietatea reclamantei, art. 21 alin. 3 lit. l) din Codul fiscal prevede că "următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:
l) cheltuielile pentru funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor construite prevăzute de legea locuinței, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferența nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv chiriași/locatari".
Curtea constată, într-adevăr, deductibilitatea limitată a cheltuielilor privind funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor aflate în proprietatea contribuabilului.
Din acest punct de vedere, Curtea reține că reclamanta nu poate deduce integral cheltuielile respective, în măsura în care suprafața apartamentului aflat în proprietatea sa depășește suprafața construită prevăzută de legea locuinței, majorată din punct de vedere fiscal cu 10%.
În speță este vorba însă despre taxa pe valoarea adăugată aferentă unor astfel de cheltuieli, iar nu despre cheltuieli privind funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor.
Curtea apreciază, în acest sens, că prevederile art. 21 alin. 3 lit. l) din Codul fiscal nu au justificare raportat la taxa pe valoare adăugată, ele fiind semnificative numai pentru cheltuielile deductibile, întrucât art. 125 și 145 din Codul fiscal sunt relevante, primul definind taxa pe valoare adăugată, iar al doilea, în alin. 3 lit. a) oferind dreptul de deducere al taxei pe valoare adăugată pentru plătitori, pentru prestările de servicii efectuate plătitorului.
Astfel, dacă în privința cheltuielilor deductibile, acestea sunt limitate - astfel cum s-a arătat, potrivit art. 21 alin. 3 din Codul fiscal - pentru deductibilitatea TVA art. 145 alin. 3 nu face nici o limitare, astfel că nu se justifică din punct de vedere legal limitarea deducerii întregii taxe pe valoarea adăugată plătită de reclamantă furnizorilor de bunuri și servicii privind repararea locuinței proprietatea sa
Curtea reține, astfel, că nu există nici o dispoziție legală care să stabilească un regim diferențiat de deductibilitate a taxei pentru cei 64 mp, respectiv 51 mp din suprafața locuibilă aferentă sediului social al reclamantei.
2. Cu privire la taxa pe valoarea adăugată calculată pentru faptul că reclamanta nu a prezentat organului de control declarațiile vamale de tranzit sau de export către un stat comunitar pentru produsele prelucrate în lohn până la 31 decembrie 2006, Curtea reține că reclamanta " " - în calitate de titular al unei autorizații de perfecționare activă - a efectuat, după data e 1.01.2007, livrări de bunuri în baza unor contracte încheiate anterior aderării României la Uniunea Europeană (respectiv anterior datei de 31.12.2006).
Curtea reține că reclamanta a făcut dovada că serviciile prestate pentru produsele livrate societății comerciale din Orăștie (care, de asemenea, a prelucrat în lohn mărfurile exportate în Franța), au fost livrate beneficiarului extern după data de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Comunitatea Europeană și că acestui fapt îi sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. 1 și 3 lit.c din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2222/2006.
Astfel, pentru prestările de servicii realizate până la 31 decembrie 2006, bunurilor care au fost exportate într-un stat comunitar, după data de 1 ianuarie 2007, regimul TVA este cel de scutire, iar aceasta se justifică prin contractul încheiat cu beneficiarul străin, autorizația pentru perfecționare activă, factura pentru prestare de servicii și declarația vamală de tranzit către un stat membru al Comunității. Prin art. 133 alin. 2 lit. h s-a stabilit că pentru serviciile realizate după data aderării acestor produse, nu se datorează impozite în România, dacă beneficiarul comunică un cod valabil de TVA din alt stat membru și bunurile obținute în urma prelucrării sunt exportate în afara României.
Prin art. 1611alin. 1 Cod fiscal, s-a prevăzut pentru bunurile de origine comunitară care au fost plasate în România în regim de perfecționare activă înainte de data aderării, dar care sunt exportate ulterior datei aderării României, că regimul vamal suspensiv se aplică în continuare și după aderare. Acest regim tranzitoriu prevede expres regimul vamal suspensiv unificând în acest fel tratamentul juridic, atât pentru mărfurile aflate în regim de perfecționare activă, exportate anterior aderării, cât și pentru mărfurile cu acest regim intrate în România ulterior aderării, dar exportate după data de 1 ianuarie 2007. Regimul TVA pentru aceste produse a fost stabilit prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2222/2006, care prevede că regimul produselor compensatoare ce încorporează și bunuri de origine comunitară provenind din România, sau care au fost transportate din alt stat membru în România, denumite produse compensatoare mixte și care sunt transportate într-un alt stat membru, este cel de scutire, menționat expres în art. 14 alin. 7 din ordin.
În consecință, având în vedere cele reținute mai sus, fiind lipsit de relevanță faptul că reclamanta nu a putut prezenta declarațiile vamale de export.
3. Cu privire la suma de 14.770 lei, calculată la diferența de curs valutar care exista între valoarea facturilor inițiale care au fost stornate, și valoarea noilor facturi, Curtea reține că instanța de fond a respins cererea reclamantei privind anularea acestor constatări ale organelor fiscale.
Astfel, Tribunalul Arada reținut că, "după ce reclamanta a întocmit mai multe facturi către SC SA Franța, a procedat la stornarea acestora, iar apoi a întocmit facturi noi pentru aceleași livrări cu menționarea TVA. TVA-ul datorat pentru aceste operațiuni a fost virat în luna august 2007. Cu toate acestea, facturile ulterioare nu au avut în vedere cursul valutar din momentul emiterii facturilor inițiale, utilizând un curs valutar, mai favorabil reclamantei, existent în momentul emiterii facturilor refăcute.
Operațiunea efectuată de reclamantă nu este corectă, întrucât în situația în care o factură este stornată, factura refăcută trebuie să aibă în vedere cursul valutar din momentul livrării și nu pe cel din momentul stornării. În acest scop sunt invocate de către expertiza contabilă art. 134 alin. 1 și 1342alin. 1 din Codul fiscal, cu privire la exigibilitatea taxei pentru care este determinant faptul generator. Concluzia este logică, întrucât stornarea și emiterea unei noi facturi sunt acte subiective ale reclamantei care pot fi efectuate ori de câte ori calcularea ori recalcularea obligațiilor fiscale i-ar fi mai favorabilă.
Cum baza de impozitare și faptul generator sunt reglementate în mod obiectiv și imperativ de codul fiscal, calculul, scadența, cuantumul și plata TVA nu pot fi influențate de aceste fapte subiective, ci unul singur obiectiv și cert, cursul valutar existent la data livrării. Acest curs de la data livrării produselor a fost avut în vedere de organul de control, iar suma de 14.770 lei, provenită din recalcularea TVA-ului asupra diferențelor de curs valutar de la data emiterii facturilor inițiale și cursul valutar de la data emiterii facturilor refăcute este corect, reclamanta datorând aceste plăți".
Față de concluziile instanței de fond, Curtea reține că recurentele nu au justificat interesul cererii de anulare a concluziilor pe care instanța de fond le-a reținut cu privire la această sumă, în condițiile în care Tribunalul Arada respins acest capăt de cerere al reclamantei.
În consecință - constatând că instanța de fond a respins cererea reclamantei de anulare a obligației fiscale privind suma de 14.770 lei, calculată la diferența de curs valutar - Curtea va respinge acest motiv de recurs, ca fiind lipsit de interes.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Arad este temeinică și legală, astfel încât recursurile formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 1054/2.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al cererii de recurs, Curtea va obliga reclamanta recurentă la plata cheltuielilor judiciare efectuate de pârâtul intimat în recurs, respectiv la plata sumei de 2975 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 1054/2.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă pârâtele recurente la plata către reclamanta intimată " " a sumei de 2975 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./14.05.2009
Tehnodact / 2 ex./15.05.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Olaru Rodica, Barbă Ionel
