Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.610
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL P, cu sediul în P, str.- nr.1B, județ P, împotriva sentinței civile nr.543 pronunțată în data de 2 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,--24, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică la data de 07 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da posibilitate recurentului reclamant să depună concluzii scrise în baza art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 14 aprilie 2009, adoptând următoarea soluție:
CURTEA:
Deliberând recursului de față reține următoarele,
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- și ulterior precizată, reclamanta - SRL, în contradictoriu cu DGFP P, a solicitat anularea deciziei de impunere nr.69/12.07.2007 emisa de parata si a tuturor actelor administrative-fiscale care au stat la baza emiterii ei ( raportul de inspecție fiscala din 7.05.2007 si decizia de impunere privind obligații suplimentare de plata nr. AI 303/8.05.2007), precum si obligarea acesteia la rambursarea TVA cota 0 in suma de 76.365.21lei si la plata sumei de 40.000 lei, cu titlu de daune rezultate din majorări de întârziere.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in data de 7.05.2007, urmare a inspecției fiscale si a controlului de fond realizate de către parata, aceasta a prejudiciat reclamanta cu suma de 76365,21 lei, întrucât raportul de TVA întocmit face referire numai la art.133 lit.a din Legea nr.571/2003, ignorând disp. art.133 pct.2 din același act normativ.
Reclamanta a mai învederat ca in termen legal a depus contestația cu nr.AI- 381, in urma căreia i s-a solicitat suma rezultanta cu cota TVA cota 0, insa ulterior s-a exceptat calculul TVA cota 0, deși avea cunoștința despre aceste sume, acestea fiindu-i comunicate de către reclamanta, astfel ca refuzul paratei a dus la acumularea de facturi neonorate de societate fata de diverși furnizori, precum si la plata de majorări de întârziere.
Prin sentința nr.543 pronunțată în data de 2 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamanta SRL P, cu în contradictoriu cu parata
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în urma inspecției fiscale realizate la sediul reclamantei, având ca obiect verificarea modului de calcul, declarare, evidențiere si virare a obligațiilor datorate bugetului general al statului si soluționarea decontului TVA aferent lunii ianuarie 2007, cu suma negative de 31.605 lei si opțiune de rambursare, depus de către reclamantă, s-a întocmit raportul de inspecție fiscala din data de 7.05.2007. În cadrul inspecției, organele fiscale au constatat ca in anii 2004-2006 reclamanta a depășit cota legala de cheltuieli de protocol cu suma totala de 13.092 lei, față de care s-a calculat TVA in suma de 2.488 lei, conform art.128 al.9 lit.f din codul fiscal.
S-a mai constatat ca în perioada 1.01.2004-31.01.2007, reclamanta a înregistrat în contabilitate obligație de plata in contul TVA de 97.835 lei, insa la organul fiscal teritorial a înregistrat doar 64.269 lei, rezultând o diferența nedeclarata de 33.565 lei. Pentru diferența suplimentara de TVA stabilita de organele fiscale, in suma totala de 36.053 lei ( 2488+33.565 ), au fost calculate majorări si penalități de întârziere, în suma totala de 1812 lei, suma ce nu a fost contestata de către reclamanta.
Organele fiscale au mai stabilit, referitor la decontul TVA, ca suma solicitata la rambursare de către reclamanta nu se justifica a fi rambursata - datorita TVA stabilita suplimentar de către parata, menționat anterior și că pentru perioada ianuarie 2004-decembrie 2006, o diferența suplimentara de impozit pe profit, în suma de 25.760 lei - care nu a fost contestata de reclamanta, pentru care au fost calculate majorări de 7716 lei si penalități de întârziere de 1032 lei ( total 8748 lei).
Parata avut in vedere faptul ca reclamanta a înregistrat in evidenta contabila un impozit pe profit de 34771 lei, din care a declarat la organul fiscal teritorial doar suma de 33.049 lei, virând însa suma de 57.751 lei și ca urmare, a rezultat o diferența constituita de societate si nedeclarata de 1665 lei, precum si o diferența virata in plus, fata de suma înscrisa in contabilitate, de 23.037 lei. Insa, raportat la toata perioada verificata, organele fiscale au concluzionat ca reclamanta datorează un impozit pe profit de 58809 lei, astfel ca fata de impozitul pe profit constituit de reclamanta rezulta o diferență suplimentară de 24.095 lei ( 58809-34714), pentru care s-au calculate majorări si penalități de întârziere.
In baza constatărilor menționate, s-a emis decizia de impunere nr.AI 303/8.05.2007, prin care s-a stabilit in sarcina de plata a reclamantei impozit pe profit in suma de 25760 lei si majorări de întârziere de 8748 lei, precum si TVA suplimentar de 36053 lei si majorări de întârziere aferente de 1812 lei.
Reclamanta a contestat decizia de impunere precizata, insa contestația acesteia a vizat, în esența doua aspecte, respectiv revenirea de către organele fiscale asupra înregistrărilor si corectarea sumelor plătite ca TVA ( restituirea TVA achitat in anii 2004-2006, ca urmare a faptului ca reclamanta era îndreptățita la TVA cota 0), precum si stabilirea majorărilor de 9369 lei, in condițiile in care reclamanta a avut bani de luat in contul administrației financiare, putându-se opera compensarea.
Parata a respins contestația reclamantei prin decizia nr.69/12.07.2007.
Tribunalul a reținut, referitor la capătul de cerere privind rambursarea TVA cota 0 in suma de 76.365.21 lei, că in mod corect parata a apreciat ca acesta este fara obiect, întrucât procedura contestării actelor administrativ-fiscale este expres reglementata prin dispozițiile art.175 si următoarele din OG 92/2003 - in vigoare la data emiterii actelor administrative fiscale contestate - in prezent art.205 si urmat. din același act normative.
De asemenea, ca regula generala, dispozițiile art.176 al.2 din OG 92/2003 reglementau faptul ca "obiectul contestației îl constituie numai sumele si masurile stabilite si înscrise de organul fiscal in titlul de creanța sau in actul administrativ fiscal atacat,", or, asa cum s-a aratat anterior, suma de 76.365.21 lei ( rambursare TVA cota 0) nu face obiectul deciziei de impunere contestata, aceasta privind doar impozit pe profit in suma de 25760 lei si majorări de întârziere de 8748 lei, precum si TVA suplimentar de 36053 lei si majorări de întârziere aferente de 1812 lei.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că, pe calea contestării deciziei de impunere, reclamanta avea posibilitatea sa critice doar obligațiile de plata stabilite prin aceasta, iar nu si alte obligații fiscale și că pentru restituirea TVA achitat in mod eronat ( conform susținerilor reclamantei) în perioada 2004-2006, reclamanta avea la dispoziție procedura prevăzuta de dispozițiile art.113 din OUG 92/2003 ( in prezent art.117 din același act normativ), iar nu procedura de contestare a deciziei de impunere, a cărei legalitate si temeinicie trebuie apreciata exclusiv prin prisma obligațiilor fiscale pe care le conține.
Tribunalul, raportat la aceste considerente, a reținut că aproape toate concluziile expertului privesc, in esența, îndreptățirea reclamantei de a beneficia de TVA cota 0, astfel ca tribunalul le-a înlăturat ca nefiind utile cauzei, acest aspect excedând obiectului contestației reclamantei.
Reținând si faptul ca TVA-ul menționat în decizia de impunere nu a fost contestata de către reclamanta, precum si ca aceasta a fost in mod legal stabilita si calculata - fiind generata de omisiunea reclamantei de a declara la organele financiare întreaga suma de TVA înregistrata in contabilitate si de depășirea cotei legale de protocol ( aspect care, de asemenea, nu a fost contestat) - tribunalul a apreciat că actele administrative-fiscale contestate sunt, în ce privește TVA stabilita in sarcina de plata a reclamantei - legale si temeinice.
Referitor la impozitul pe profit, tribunalul a reținut, din înscrisurile depuse de parata la dosar că, pe de-o parte, reclamanta nu a declarat la organul financiar competent întregul impozit pe profit înregistrat in evidenta contabila, rezultând o diferența de 1665 lei constituita si nedeclarata, pentru care in mod legal parata a stabilit majorări si penalități de întârziere, iar pe de alta reclamanta nu a înregistrat in contabilitate ( si, implicit, nici nu a declarat la organele fiscale) impozitul pe profit in suma de 24.095 lei, calculat de către parata din evidenta contabila a societății, diferența care nu a fost contestata de către reclamanta, pentru care, de asemenea, in mod legal parata a stabilit majorări si penalități de întârziere.
Tribunalul a apreciat ca nefiind relevanta împrejurarea virării de către reclamanta a unei sume mai mari decât impozitul pe profit înscris in evidenta sa contabila ( respectiv 57751 lei, fata de 34714 lei), câtă vreme suma plătita cu titlu de impozit pe profit era inferioară impozitului pe profit datorat de societate, care a fost stabilit de către organele fiscale la suma de 58809 lei.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, până la momentul controlului, plata suplimentara a impozitului pe profit efectuata de reclamanta apărea ca nedatorata ( fiind mai mare decât cea evidențiata în contabilitate si declarata la organele fiscale), întrucât doar cu ocazia controlului s-a constatat valoarea reala a impozitului pe profit, însa, nimic nu a împiedicat-o pe reclamanta sa solicite restituirea acestei sume sau compensarea acesteia cu alte obligații fiscale datorate, știut fiind ca, potrivit art.112 al.3 din OG 92/2003 ( in prezent art.116), compensarea se face la cererea debitorului. In aceste condiții, împrejurarea achitării unei sume cu titlu de impozit pe profit, in plus fata de impozitul înregistrat si evidențiat in contabilitate, nu atrage nelegalitatea calculării de majorări de întârziere, conform disp. art.115, 116 din OG 92/2003 ( in prezent art.119 si urmat.), întrucât acestea au un regim special, datorându-se, de principiu, de la scadenta obligației de plata neachitate. Or, este neîndoielnic faptul ca, in cauza, exista obligații de plata ( cu titlu de impozit pe profit) neachitate de către reclamanta la termenul scadent, asa cum s-a aratat anterior.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că actele administrative fiscale contestate sunt legale si temeinice, obligațiile fiscale stabilite in sarcina de plata a reclamantei fiind corecte, astfel ca solicitarea societății de anulare a lor este neîntemeiata.
Pe cale de consecința, tribunalul a respins si solicitarea reclamantei de obligare a paratei de a rambursa TVA cota 0 de 76.365,21 lei, aceasta suma nefăcând obiectul, asa cum s-a aratat anterior, actelor administrativ fiscale contestate.
De asemenea, tribunalul a respins si cererea de obligare a paratei la plata de daune in suma de 40.000 lei, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a acesteia, prevăzute de art.998 si 999 civ. neexistând vreo fapta ilicita a paratei comisa cu vinovăție, respectiv vreun act administrativ fiscal nelegal încheiat. In plus, tribunalul a constatat si faptul că reclamanta nu a administrat probe pentru dovedirea întregului prejudiciu solicitat, devenind astfel incidente dispozițiile art.1169 civ.
De asemenea, față de soluția pronunțată în cauza, tribunalul apreciat că solicitarea reclamantei - de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata - este neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta - SRL P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond reținut în mod eronat situația de fapt dedusă judecății, ceea ce condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.
Astfel raportul de inspecție fiscală întocmit de organul de control fiscal analizat impozitul pe profit, cheltuielile de protocol și TVA-ul plătit de societate în perioada ianuarie 2004-ianuarie 2007, omițând se pronunța și asupra cotei 0 declarată de societate pentru operațiunile la extern, motiv pentru care a formulat obiecțiuni împotriva acestui raport.
Obiecțiunile au fost soluționate prin decizia de impunere nr.69/2007, fără a răspunde însă la solicitarea societății de a se pronunța asupra cotei 0 de TVA.
Instanța la rândul ei nu ținut seama de obiecțiunile făcute de societate la actul de control, deși a încuviințat probatoriul solicitat de firmă, constând în expertiză tehnică de specialitate și acte prin care s-a dovedit achitarea cotei 0 TVA în mod nejustificat pentru operațiunile constând în activitatea la extern societății.
Intimata prezentă în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate în recurs, Curtea constată că recursul este nefondat după cum urmează:
Prin decizia nr.69/2007 fost soluționată de către pârâtă contestația formulată de către recurentă împotriva raportului final de control întocmit de inspectorii fiscali, sub aspectul nesoluționării cererii firmei de rambursare TVA cotă 0, în sumă de 76.365,21 lei.
Acest aspect fost reținut de instanța de fond care fiind investită să soluționeze contestația împotriva acestei decizii, deși a administrat probatorii cu acte și expertiză și sub aspectul cotei 0 TVA, nu a putut să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei plății acesteia pentru operațiunile la extern, întrucât organul fiscal nu a făcut vorbire în raportul de control de această sumă.
Prin urmare, societatea are posibilitatea de a ataca pe cale separată instituția pârâtă și să solicite restituirea TVA cotă 0 plătită în mod nejustificat pe perioada 2004-2007.
În consecință, instanța urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursului declarat de reclamanta - SRL P, cu sediul în P, str.- nr.1B, județ P, împotriva sentinței civile nr.543 pronunțată în data de 2 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,--24, județ P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier,
- -
Red. / tehnored.
2 ex./ 30.04.2009
dosar fond - Tribunalul Prahova
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
