Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 619/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 619/ Dosar Nr-
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul u și de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței civile nr.271/CA din 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 09 octombrie 2009
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 271/CA/10.03.2009, Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale,și a anulat Decizia nr. 20/10.03.2008 de stabilire a răspunderii contestatorului emisă de intimată și Decizia nr.7153/14.05.2008 emisă de intimată pentru soluționarea contestației și exonerează pe contestator de plata sumei totale de 4.006,720 lei; a respins cererea de anulare a înștiințării de plată nr.3632/12.03.2008, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin Procesul verbal de constatare a insolvabilității din data de 10.03.2008 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, în dosarul de executare nr. 2020/2006 se constată că debitorul SC SRL, al cărei administrator a fost contestatorul până la data de 08.12.2003, este insolvabil, întrucât nu are venituri sau bunuri urmăribile.
Prin Decizia nr. 20/10.03.2008 a aceluiași emitent, pentru datoria vamală restantă a debitorului SC SRL (1.644.954 lei taxe vamale, TVA si comision vamal; 2.361.766 lei accesorii) stabilită prin titlurile de creanță: act constatator nr.2690/10.05.2006, decizia nr.465/10.05.2006, decizia nr. 12.714/14.12.2007, decizia nr. 1860/10.03.2008, s-a instituit răspunderea contestatorului, în calitate de fost administrator, în solidar cu acest debitor.
Drept urmare, în baza art.129 al.2 Cod procedura fiscală, "întrucât s-a constatat că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori risipească averea/patrimoniul" s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra averii contestatorului prin emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 21 din 10.03.2008.
Pentru ducerea la îndeplinire a acestor măsuri, au fost întocmite: Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 3581/ 11.03.2008 și Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 3628/12.03.2008.
Împotriva Deciziei nr. 20/10.03.2008 de stabilire răspunderii in sarcina contestatorului, acesta a formulat contestație, care a fost respinsa prin Decizia nr.7153/14.05.2008 emisă de intimată (9-10), iar împotriva acestei din urma decizii s-a formulat prezenta acțiune.
Din cuprinsul acțiunii se retine ca contestatorul a solicitat anularea Decizia nr.7153/14.05.2008 si, pe care de consecința, anularea Deciziei nr.20/10.03.2008 si a înștiințării de plată nr.3632/12.03.2008.
In cauza, instanța nu a analizat aspectele invocate in raport de Actul constatator nr.26890/10.05.2006 deoarece nu s-a solicitat anularea acestuia si, oricum, o asemenea solicitare ar fi tardiva.
In ceea ce privește decizia de stabilire a răspunderii administratorului, instanța a avut in vedere dispozițiile art. 27 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Cod procedura fiscală, potrivit cărora "Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia".
In decizia contestata in cauza s-au invocat dispozițiile de litera b). Astfel ca instanța de fond a verificat daca in cauza, pe lângă insolvabilitatea debitoarei, a fost dovedita reaua credință cu care administratorul a acționat pentru a provoca aceasta insolvabilitate, prin înstrăinarea sau ascunderea sub orice forma a bunurilor mobile si imobile proprietatea societății debitoare.
Instanța a reținut ca intimata nu a dovedit cu nici un înscris la dosar susținerea din decizia contestata, ci s-a limitat ca, prin adresa nr. 5126/17.02.2009 sa susțină faptul ca administratorul a subevaluat importurile efectuate in 2003-2004, când reclamantul era administratorul al societății, si ca acestea au făcut obiectul unui control in tara de export, prin care s-a stabilit ca acestea au fost subevaluate. S-a susținut, de către intimata si ca in legătura cu importurile efectuate de reclamant se derulează cercetări penale, la care reclamantul a fost citat in calitate de învinuit, dar nu s-a depus nici cu privire la aceasta susținere nici o dovada.
Este adevărat ca contestatorul a cesionat părțile sociale către fiul sau, dar, aceasta cesiune nu a dus la insolvabilitatea societății. In ceea ce privește vânzarea bunurilor societății, prin aceeași adresa descrisa mai sus intimata a arata ca din înscrisurile pe care le deține rezulta ca reclamantul a cesionat doar părțile sociale ale societății nu si bunuri mobile sau imobile, cum susținuse prin decizia nr.20/20.03.2008.
Se va avea in vedere si faptul ca în anul 2004 contestatorul nu a derulat operațiuni vamale de import având în vedere că deja cesionase părțile sociale ce-i aparțineau în cadrul societății SC SRL anterior acestui an, prin actul nr.5853/8.12.2003.
De asemenea, nici în raportul lichidatorului judiciar nu se face referire la faptul că administratorul ar fi desfășurat în mod defectuos activități care să ducă la insolvabilitatea societății. Mai mult, așa cum a arătat chiar intimata, in dosarul nr- ce se afla pe rolul Tribunalului Brașov, având ca obiect angajarea răspunderii administratorului SRL nu s-a pronunțat o sentință irevocabila in acest sens, deoarece sentința nr.884/Sind/07.10.2008 a Tribunalului Brașova fost casata prin decizia nr.58/R/05.02.2009 a Curții de Apel Brașov.
de toate aceste motive, instanța a apreciat ca in cauza nu sunt îndeplinite condițiile art.27 alin.1 lit. b din OG nr.92/2003 privind Cod procedura fiscală descrise mai sus, astfel ca Decizia nr.20/10.03.2008 a fost emisa de către intimata fără temei legal.
In aceste condiții acțiunea contestatorului este întemeiata cu privire la anularea acestei decizii, precum si cu privire la Decizia nr. 7153/14.05.2008 emisă de intimată pentru soluționarea contestației.
In ceea ce privește solicitarea contestatorului de a se dispune anularea înștiințării de plată nr.3632/12.03.2008, instanța a apreciat ca aceasta înștiințare este un act premergător executării silite, si nu un act administrativ fiscal in sensul descrierii cuprinse in art.44 din Cod procedura fiscală, potrivit cărora "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
Prin urmare, cererea de anulare a acestui înscris nu se face pe calea contenciosului fiscal, cererea din aceasta cauza fiind respinsa ca inadmisibila.
Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatorul u și a solicitat să fie modificată hotărârea atacată întrucât prin acțiunea introductivă a solicitat și exonerarea lui de plata sumei totale de 4.006.720 lei iar instanța nu a dispus astfel.
De asemenea, în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă cererea lui de anulare a înștiințării de plată nr. 3632/2008 comunicată în temeiul art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. Pentru suma totală de 4.006.720 lei s-a emis înștiințarea de plată atacată iar prin a doua înștiințare de plată având același nr.3632/2008 s-a solicitat plata sumei totale de - lei pentru creanțe constând în majorări.
Ulterior, cu privire la primul motiv de recurs a precizat că înțelege să renunțe la judecarea acestuia întrucât a rămas fără obiect față de încheierea de ședință din 13 mai 2009 Tribunalului Brașov
În cauză a declarat recurs și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor -Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale B și a solicitat modificarea sentinței de fond și respingerea acțiunii contestatorului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a solicitat să se constate insolvabilitatea societății debitoare și reaua credință a contestatorului în calitate de administrator al societății. Aceasta rezultă din faptul că, anterior înstrăinării plăților sociale ale capitalului societății, administratorul a subevaluat importurile efectuate în numele și pe răspunderea sa.
Ca urmare a acestei subevaluări dovedită prin înscrisul eliberat de autoritatea vamală de autoritatea de export, care a efectuat un control asupra mărfurilor și facturilor, a fost încheiat ulterior actul constatator cu caracter definitiv și executoriu.
În legătură cu subevaluarea importurilor se efectuează cercetări penale împotriva reclamantului iar până în prezent nu există soluție în speță.
Insolvabilitatea societății rezultă din înstrăinarea părților sociale întrucât contestatorul, văzând iminenta nașterii unei datorii vamale foarte ridicate, vinde unui minor și nu fiului său aceste părți sociale și nu patrimoniul așa cum reține instanța.
De asemenea, instanța nu a reținut afirmația expresă a lichidatorului societății potrivit cu care reclamantul în calitate de administrator al societății se face vinovat de insolvabilitatea acesteia.
Examinând recursurile declarate, hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304/1 Cod procedură civilă se constată următoarele:
Se va lua act de renunțarea recurentului reclamant la judecarea petitului 1 al recursului declarat împotriva sentinței atacate, acesta arătând că ulterior declarării recursului, Tribunalul Brașov, prin încheierea de ședință din 13.05.2009, a admis cererea sa de îndreptare a erorii materiale cu privire la cuantumul sumei pentru care a fost exonerat de răspundere.
Pe fondul cauzei, se constată că la data de 10.03.2008 recurenta intimată a constatat prin proces verbal că SC SRL B, al cărei administrator a fost contestatorul până în 8.12.2003, este insolvabilă.
Prin Decizia nr. 20/2008 aceeași intimată instituie răspunderea contestatorului în solidar cu societatea debitoare la plata sumelor de - lei.
S-a reținut reaua credință administratorului care a provocat insolvabilitatea societății debitoare prin înstrăinare sau ascundere sub orice formă a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia - art.27 alin.1 lit. b din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Urmare acestei decizii s-a emis decizia nr. 21/2008 de instituire a măsurilor asiguratorii iar în baza acestuia din urmă au fost întocmite două procese verbale de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr.3581 și 3628 din 2008, emițându-se și înștiințarea de plată nr. 3632/2008.
S-a reținut în sarcina administratorului că în anul 2003-2004 efectuat importuri definitive de anvelope în condițiile în care a cesionat părțile sociale deținute la societatea debitoare printr-un act adițional și contract de cesiune încheiat la data de 8.12.2003.
În apărarea sa contestatorul a arătat că nu sunt precizate în concret operațiunile de import efectuate și avute în vedere la momentul aprecierii întrunirii condițiilor antrenării răspunderii acestuia.
Instanța de recurs constată că în anexa actului contestat privind taxele vamale sunt precizate declarațiile vamale de import față de care sa derulat control vamal "a posteriori" și în urma acestui control ulterior s-a stabilit că a fost subevaluată de contestator valoarea în vamă.
Chiar și în condițiile în care se constată o valoare redusă declarată în vamă pentru produsele achiziționate din import aceasta trebuie asociată cu altă împrejurare de fapt din care să rezulte o rea credință în administrarea patrimoniului societății.
Instanța de fond a reținut apărarea contestatorului și a constatat că intimata nu a dovedit prin înscrisuri susținerea din decizia contestată conform căreia "contestatorul, în calitate de asociat administrator a societății debitoare SC SRL B, a efectuat în anii 2003-2004 mai multe importuri definitive, având ca obiect anvelope, despre care avea cunoștință că au fost subevaluate în vamă, și a vândut cu rea credință, ulterior datei importurilor, toate activele și bunurile societății, ceea ce a provocat starea de insolvabilitate a societății".
Instanța de fond a reținut faptul că contestatorul a cesionat doar părțile sociale nu bunuri mobile sau imobile așa cum s-a reținut prin decizia atacată.
Chiar dacă există plângere penală formulată împotriva contestatorului cu privire la aspecte de fapt ce au legătură cu prezenta cauză nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale sau a unei soluții pronunțate de organele în drept.
Recurenta intimată a arătat că la data cesionării părților sociale către acesta era minor.
Instanța constată că acesta este născut la data de 15.11.1981, că era major la data cesionării părților sociale - 8.12.2003.
Recurenta intimată a apreciat că subevaluarea importurilor este dovedită cu înscrisul autentic eliberat de autoritatea vamală din țara de expert autoritate care a controlat facturile de achiziție a bunurilor importate. înscris însă care nu a fost administrat ca probă în instanță întrucât intimata nu l-a prezentat, deși acesta a fost solicitat de tribunal.
Cu privire la valoarea în vamă declarată pentru operațiunile vamale din import derulate de SC SRL B anterior anului 2004 stat la baza declarației vamale întocmite la acel moment, valoare stabilită pe baza valorii de tranzacție adică a prețului efectiv plătit. Procedura de determinare a valorii în vamă a respectat dispozițiile art. 77 alin.1 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.
Ca urmare, la declararea valorii în vamă contestatorul a respectat dispozițiile legale în vigoare la acea dată fiind plătite și taxele aferente acestei operațiuni.
Se constată că actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului datorate de SC SRL are nr 2690/10.05.2005 iar în cuprinsul acestuia se face referire la adresa nr 6007/10.05.2006 a Direcției Regionale Vamale B, înregistrată la Biroul Vamal B sub nr 6516/10.05.2006, existând o contradicție care pune sub semnul îndoielii exactitatea datelor cuprinse în acest titlu. Se mai constată că adresele la care se face referire în cuprinsul actului sunt din anul 2004, iar operațiunile vamale de import sunt anterioare acelui an, astfel încât dispozițiile cuprinse în adrese nu retroactivează.
Recurenta intimată a arătat că insolvabilitatea societății rezultă din înstrăinarea părților sociale ale contestatorului care a prevăzut iminenta naștere a unei datorii vamale.
După cum s-a constatat de către instanță insolvabilitatea societății trebuia creată prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință sub orice formă a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia fără a fi culpabilă acțiunea contestatorului de cesionare a părților sociale pe care el le deținea în societate.
Recurenta intimată mai arată că instanța de fond nu a reținut afirmația lichidatorului judiciar al societății potrivit căruia reclamantul în calitate de administrator al societății se face vinovat de insolvabilitatea ei.
După cum se arată chiar de către recurentă referirea se face la o afirmație a lichidatorului judiciar care reprezintă doar o apreciere personală de către acesta a unei anumite stări de fapt. Ea nu este opozabilă instanței care este ținută a analiza și a aprecia probe care să ducă la reținerea unei stări de fapt. Aprecierea lichidatorului nu constituie probă în sens procedural și nu ține instanța în acest sens.
In ceea ce privește solicitarea recurentului de a se dispune, în prezentul cadru procesual, anularea înștiințării de plată nr. 3632/12.03.2008, se constată că instanța de fond a apreciat în mod temeinic faptul că aceasta nu reprezintă un act administrativ fiscal prin care se stabilesc, modifică sau sting drepturi și obligații fiscale, ci un act premergător executării silite, astfel că nu este admisibilă cererea formulată.
Ca urmare, pentru considerentele de mai sus, se vor respinge recursurile declarate în cauză, ca nefondate, potrivit art. 312 alin 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea recurentului reclamant la judecarea petitului 1 al recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 271/CA/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Respinge recursurile declarate de reclamantul și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 271/CA/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 octombrie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - - -
Grefier
Red MR 6.11.2009
Dact CC 9.11.2009
Jud fond M
3 ex
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
