Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 62/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 62/F/2008 Dosar nr-
Ședința publică din data de 12 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată și precizată de reclamanta - House SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Controlului Fiscal B, Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF - DIRECȚIA Generală de Soluționare a Contestațiilor - având ca obiect cerere de anulare parțială Raportului de inspecție fiscală nr. 7752/22.12.2006 și a Deciziei de impunere nr. 879/21.12.2006 emise de Direcția Controlului Fiscal B și anularea deciziei nr. 67/15.03.2007 emisă de ANAF - irecția enerală de oluționare a ontestațiilor ucurești, cauză repusă pe rol ca urmare a soluționării recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva încheierii din 19 iunie 2007 Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 5 mai 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 12 mai 2008.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Curtea constată că:
La data de 27.02.2007, reclamanta - House SRl rașov a chemat în judecată pe pârâtele:
1) Direcția Generală a Finanțelor Publice
2) Administrația Finanțelor Publice B - Direcția de Control Fiscal, solicitând în temeiul art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală nr. 7752/22.12.2006 și a Deciziei de impunere nr.879/din 21.12.2006, pentru următoarele sume:
1) - 55.919 lei RON majorări aferente impozitului pe profit, din totalul de 82.862 lei RON (baza impozabilă stabilită suplimentar 1.024.152 lei RON);
2) - 15.362 lei RON penalități de întârziere aferente impozitului pe profit, din totalul de 20.260 lei RON (baza impozabilă stabilită suplimentar 1.024.152 lei RON);
2) - 497.350 lei RON debit atras suplimentar (baza impozabilă stabilită suplimentar 2.617.632 lei RON) compus din:suma de 236.855 lei RON - TVA de recuperat evidențiat de agentul economic și debit stabilit suplimentar de plată prin decizia de impunere în sumă de 260.495 lei RON;
3) - 419.679lei RON majorări de întârziere aferente TVA, din totalul de 426.938 lei RON (baza impozabilă 7.164.119 lei RON din 14.01.2004 până la 21.04.2004; baza impozabilă 2.617.632 lei RON din 22.04.2004 până la 22.12.2006);
4) - 74.948 lei RON penalități de întârziere aferente TVA, din totalul de 76,936 lei RON (baza impozabilă 7.164.119 lei RON din 14.01.2004 până la 21.04.2004; baza impozabilă 2.617.632 lei RON din 22.04.2004 până la 22.12.2006).
Reclamanta ulterior și-a precizat acțiunea în sensul că atacă și Decizia nr. 67/15.03.2007 emisă de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF irecția enerală de oluționare a ontestațiilor ucurești ( 282-286 dosar) solicitând anularea acesteia.
În motivarea acțiunii reclamanta arătat următoarele:
Actele fiscale atacate sunt nelegale și neîntemeiate și se susține că, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 177 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, reclamanta a depus la Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, contestația nr. 7/24.01.2007, înregistrată la organele fiscale sub nr. 2817/24.01.2007.
Întrucât, contestația depusă de către societatea reclamantă nu a fost soluționată în termenul prevăzut de art. 2, alin. 1, lit. g din Legea nr. 554/2004, și-a rezervat dreptul de a formula cerere de chemare în judecată a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1, alin. 1 și a art. 2, alin. 1, lit. g, art. 7,8 și 14-15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum și pe toate dispozițiile legale invocate pe parcursul cererii de chemare în judecată.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri 21-234 dosar, respectiv, contestația nr. 7/24.01.2007, înregistrată la MFP - Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sub nr. 2817/24.01.2007; Precizarea nr. 17/16.02.2007 înregistrată la MFP - Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sub nr.6985/16.02.2007;Ordinele de plată 12, 13, 14, 15 și 18 din data de 6.02.2007; Proces-verbal înregistrat în registrul unic de control la poziția 11,; Contract de vânzare - cumpărare nr. 42/14.01.2004, actul adițional nr. 637/22.04.2004; contract de Asociere în nr. 1398/10.09.2003.
Față de acțiunea formulată de reclamantă, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B - reprezentanta în teritoriu a Ministerului Finanțelor Publice - ANAF, a formulat întâmpinare în nume propriu și pentru Direcția Controlului Fiscal B (241-243) invocând excepția prematurității acțiunii, punct de vedere cu privire la suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate și pe fond - respingerea acțiunii ca prematur formulată.
În probațiune pârâta a depus înscrisurile de la 244-272, copii de pe decizia de impunere și de pe raportul de Inspecție fiscală.
Față de decizia emisă de pârâtă ANAF- Comisia Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor ( 282-296), reclamanta a formulat în scris precizarea de acțiune (300) în sensul că înțelege să se judece și cu această pârâtă astfel încât a fost introdusă în cauză, fiind citată cu un exemplar de pe acțiunea reclamantei ( 302).
Întrucât reclamanta a solicitat în petit distinct și suspendarea executării actelor fiscale - astfel încât reclamanta a achitat cauțiunea fixată de instanță ( 305).
Față de precizarea de acțiune a reclamantei, pârâta DGFP Baf ormulat Completare la Întâmpinare ( 316 dosar) în sensul respingerii acțiunii de anulare a Deciziei nr. 67/15.03.2007, ca fiind legală și temeinică, și actele fiscale atacate, și menținerea acestora.
În cauză, instanța s-a pronunțat asupra cererii de suspendare prin Încheierea din 19.06.2007 la fila 347.
S-au depus înscrisuri ca probe asupra cererii de suspendare (339-366).
Încheierea de suspendare ( 368-372) a fost motivată și împotriva ei s-a formulat recurs de pârâte, fiind respins de Înalta Curte de Casație și Justiție (dosar nr- prin Decizia nr. 4275/7.11.2007) cauza a fost repusă pe rol la 21.01.2008.
Pe fondul cauzei s-au solicitat relații de la Inspectoratul de Poliție a Județului B, Direcția Generală de Combaterea Organizate B ( 374, 379, 391, 393, 397, 403 și 407) dar fără a primi un rezultat clar de la Parchet, în dosarul penal nefiind finalizate cercetările.
Față de acțiunea reclamantei, insistența acesteia de a se soluționa acțiunea în contencios administrativ și față de actele administrative fiscale atacate, instanța văzând că în penal situația nu s-a finalizat, nici măcar nu se poate ști rezultatul concret al cercetării efectuate cu privire la patronul reclamantei, a pus în discuția părților incidența prevederilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Așa fiind, instanța a dat cuvântul părților cu privire la legalitatea Deciziei ANAF Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B, nr. 67/15.03.2007, de suspendare a soluționării contestației, raportat la actele și lucrările dosarului, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Față de aceste împrejurări reclamanta a formulat concluzii scrise solicitând să se constate nelegalitatea Deciziei ANAF; și că temeiul suspendării soluționării contestației reținute de pârâtă nu este aplicabil în cauză, așa încât se impune soluționarea pe fond a contestației de către ANAF Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Reclamanta a arătat că, în sensul admiterii acțiunii este și practica judiciară și că în fapt controlul fiscal nu s-a efectuat la inițiativa organului de control, ci la solicitarea scrisă organelor de cercetare penală, nefiind incidente prevederile art. 184 din OG nr. 92/2003 pct.1, lit.
La rândul său pârâta DGFP Baf ormulat Concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, și cenzurarea incidentelor prevăzute de art. 28 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În ce privește anularea Deciziei nr. 67/15.03.2007, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, susținând că această decizie este legală și temeinică, pe motivul că reclamanta nu a adus nici o critică Deciziei atacate privind nelegalitatea acesteia.
Pârâta a depus și practică judiciară în sensul respingerii cererii reclamantei de anulare a deciziei ANAF.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 184 din Codul d e procedură fiscală, a incidentelor prevăzute de art. 28 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007 și față de Decizia nr. 67/15.03.2007 emisă de pârâta ANAF Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, apreciază că cererea formulată și precizată de reclamantă în sensul anulării acestei decizii este întemeiată și legală pentru următoarele considerente.
Organele de control fiscal B au efectuat un control fiscal la sediul reclamantului în perioada 27.03 - 12.04.2006 ca urmare a solicitării de către organele de cercetare penală, mai exact controlul a avut ca obiect soluționarea adresei Direcției Controlului Fiscal B nr. 1205/1/9.03.2006 (anexa 1), urmărirea modului de utilizare a documentelor justificative care stau la baza înregistrării veniturilor și cheltuielilor realizate din asocierea în participațiune, precum repartizarea acestora în baza contractului de asociere în participațiune nr. 1398/10.09.2003 încheiat între - House SRL și - Real SRL B, la solicitarea scrisă a organului de cercetare penală.
Ca atare, controlul fiscal nu a fost realizat din propria inițiativă a organului fiscal.
În cauză, nu organul fiscal a sesizat organele penale în urma controlului cu adresă privind existența indiciilor unei infracțiuni săvârșite de reprezentantul reclamantei, ci invers - organele penale au solicitat prin adresa nr. 7792/27.12.2006 ( 289) să se efectueze acest control fiscal la reclamantă.
Prin urmare condiția esențială și legală prevăzută de art. 184 pct. 1 lit. a care prevede că "Organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indicilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ca urmează să fie dată în procedura administrativă ( 291)", nu este îndeplinită în cauză, deoarece situația se prezintă exact invers.
Ori, câtă vreme în lege se prevede clar, că se dispune suspendarea soluționării contestației, doar atunci când organul fiscal ce a efectuat un control la un contribuabil sesizând organele penale cu adresă prin care îi aduce la cunoștință existența indiciilor săvârșirii unor infracțiuni în societatea reclamantă.
Așa fiind, deși după mai multe termene și mai multe demersuri la parchet, la DIICOT la Unitatea Centrală și la cea Teritorială B, văzând că situația trenează, iar cauza nu poate fi soluționată pe fond, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, modificată care prevăd că "Instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii" și că trebuie soluționată cauza.
În acest sens, instanța a apreciat că Decizia emisă de ANAF, atacată în cauză, este nelegală și că se impune anularea Deciziei nr. 67/15.03.2007, emisă de pârâtă și totodată soluționarea pe fond a contestației formulată de reclamantă împotriva actelor fiscale ale Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Controlului Fiscal B, de către pârâta ANAF Comisia de Soluționare a Contestațiilor.
În acest sens, s-a avut în vedere și dispozițiile art. 6 paragraf 1 din Convenția CEDO privind dreptul la un proces echitabil, necesitatea soluționării cauzei într-un timp rezonabil și principiul celerității în contencios administrativ și fiscal.
De asemenea, instanța a avut în vedere și practică ÎCCJ, soluții date în mai multe dosare, în același sens și în spețe similare.
Faptul invocat în apărare de pârât, în sensul menținerii suspendării, date prin Decizia nr. 67/2007, și că soluția este legală și temeinică, depunând și practică judiciară a ÎCCJ în sensul respingerii acțiunii, nu poate fi reținut de instanță deoarece așa cum am arătat mai sus în cauză nu sunt incidente prevederile art. 184 pct. 1 lit. a din OG nr. 92/2003, motiv pentru care s-a constatat și reținut că decizia de suspendare a soluționării contestației, este nelegală urmând a fi anulată.
Faptul că reclamanta nu a criticat detaliat nelegalitatea acestei decizii prin precizarea de acțiune, nu conduce la ideea că legalitatea deciziei nu poate fi analizată prin prisma prevederilor Legii nr. 554/2004 și a dispozițiilor din codul d e procedură fiscală.
Art. 184 pct.1 lit. a din Codul d e procedură fiscală prevede că: "Organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indicilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă ( 291)"
În concluzie, instanța apreciază că în mod greșit a reținut organul de soluționare a contestației, că în cauză se impune suspendarea soluționării contestației.
Textul de lege spune că organul de control fiscal sesizează organul penal, ori, în cauză situația este invers celor prevăzute de textul de lege.
Chiar ANAF în decizia dată reține la pagina 8 că Inspectoratul General al Poliției B - Direcția Generală de Combatere a - B au solicitat prin adresele nr. -/26.01.2006 și -/3.04.2006 organului fiscal să efectueze verificării financiare fiscale la - House.
Apoi, organul fiscal după efectuarea controlului a transmis raportul de inspecție fiscală nr. 7752/22.12.2006, cu adresa nr. 7752/27.12.2006 la Direcția de Combaterea Organizate ( 289 dosar).
Așa încât susținerea reclamantei prin Notele și Concluziile scrise de la dosar fila 411-416, este reală, în sensul că situația în speță este inversă decât prevede textul de la art. 184 pct. 1 lit. a, în sensul cine sesizează organele penale - potrivit legii.
Așa fiind se va înlătura susținerea pârâtei în sensul că reclamanta nu a motivat nelegalitatea Deciziei nr. 67/2007, a cărei anulare o solicită în cauză.
Criticile formulate de reclamantă aduse actelor fiscale prin acțiunea formulată, includ și criticile formulate prin contestație, iar pentru faptul că reclamanta își menține acțiunea și împotriva Deciziei ANAF nr. 67/2007, desigur instanța a verificat doar legalitatea acesteia, adică cu privire la măsura suspendării soluționării contestației.
Față de cele reținute mai sus, se va admite acțiunea reclamantei formulată și precizată conform celor dispuse prin dispozitivul prezentei hotărâri.
Referitor la petitele de anulare a actelor fiscale - Decizia de imputare, Raport de control fiscal, evident că în această fază instanța nu poate să le analizeze sub aspectul legalității lor, ci după soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamantă.
Ca atare, pârâta ANAF urmează să soluționeze contestația formulată de reclamantă pe fond, deoarece Decizia nr. 67/15.03.2007 a fost anulată.
ENTRU p. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ, formulată și precizată de reclamanta - HOUSE SRL B, cu sediul în B, strada, nr. 4B, Județ B, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B,-, sector 5, irecția enerală a inanțelor ublice, cu sediul în B-, Județ B și irecția ontrolului iscal rașov, cu sediul în B, B-dul, nr. 7, Județ, și în consecință
Dispune anularea Deciziei ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor nr. 67/15.03.2007, respectiv punctul 1 din aceasta privitor la suspendarea soluționării contestației reclamantei referitoare la suma totală de 826 403 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată în suma de 260 495 lei, majorări de întârziere, în sumă de 419 679 lei aferente TVA penalității de întârziere majorării de 74 948 lei întârzieri în sumă de 55 919 lei aferente impozitului pe profit și penalității de întârziere în sumă de 15 362 lei, aferente impozitului pe profit.
Obligă pârâta Ministerul Economiei Finanțelor - ANAF Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze pe fond contestația privind sumele cuprinse la pct. 1 din Decizia atacată, sume sus menționate.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 12 mai 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red. -16.05.2008
Dact. - 24.05.2008/6 ex.
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche
