Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 620/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 620/ Dosar nr-
Ședința publică de la 9 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata DIRECȚIA FISCALĂ B împotriva sentinței civile nr.470/CA din 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 9 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin Sentința civilă nr. 470/CA/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată și precizată de contestatoarea Fundația - Filiala B in contradictoriu cu intimata Direcția Fiscală B și, in consecință, a fost anulată in parte Dispoziția Nr. 104/02.07.2008, cu privire la art. 1 și in totalitate Decizia de impunere nr. -/50305/2008 și Decizia de impunere -/49359/2008, emise de intimată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin Dispoziția Nr. 104/2008 a fost admisă in parte contestația administrativă, doar cu privire la impozitul pe clădiri, fiind menținută decizia de impunere cu privire la taxa pe teren. Intimata a omis să se pronunțe cu privire la taxa auto, deși contestatoarea solicitase și anularea acesteia. In motivarea soluției de respingere s-au avut in vedere dispozițiile art. 256 al. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, potrivit cărora "pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionat, închiriate, date in administrare ori in folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, in condiții similare impozitului pe teren". De asemenea, se arată că scutirea prevăzută de art. 285 al. 1 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal se referă la scutirea de la plata impozitului pe teren, și nu de la plata taxei pe teren.
Instanța de fond a apreciat că interpretarea dată de intimată dispozițiilor art. 285 al. 1 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal este eronată. Taxa pe teren a fost instituită prin Legea nr. 343/2006, același act normativ modificând doar denumirea art. 285 și introducând lit. c) care prevede că scutirea prevăzută de acest articol se aplică și "organizațiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale in unități specializate care asigură găzduire, îngrijire socială și medicală, asistență, ocrotire, activități de recuperare, reabilitare și reinserție socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum și pentru alte persoane aflate in dificultate".
Dispozițiile art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prevăd facilitățile de care pot beneficia anumite persoane juridice, respectiv scutirea de la plata impozitului pe clădiri, impozitului pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, precum li alte taxe locale precizate la art. 282 și 283. Aceste facilități erau prevăzute și anterior Legea nr. 343/2006 prin care s-a introdus taxa pe teren.
Atâta vreme cât prin art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal se prevăd, ca facilități, scutiri de la plata unor impozite și taxe iar taxa pe teren este similară atât cu impozitul pe teren,cât și cu taxa auto, în sensul că nu se plătește de proprietar, ci de "utilizatorul" terenului (concesionar, locatar etc), instanța de fond a constatat că dispozițiile Legea nr. 343/2006 și dispozițiile Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal nu se corelează sub aspectul scutirii și de la plata taxei pe teren.
Contestatoarea din prezenta cauză face parte din categoria organizațiilor la care fac referire dispozițiile art. 285 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, având in vedere obiectul de activitate și scopul fundației. Atâta vreme cât contestatoarei i-a fost atribuit in folosință gratuită terenul prin Hotărârea Consiliului Local nr. 53/1994 (in sensul că aceasta nu datorează redevență, chirie sau o altă sumă pentru folosirea terenului), ar fi absurd ca acesteia să i se perceapă taxă pe acest teren cu atât mai mult cu cât, in ipoteza in care ar fi proprietară, nu ar datora impozit pentru același teren.
Cu privire la taxa auto, stabilită prin Decizia de impunere nr. -/49359/2008, s-a constatat că in mod greșit s-a stabilit in sarcina contestatoarei obligația de plată a unei astfel de taxe, având in vedere că, printre facilitățile de care se bucură contestatoarea, in baza dispozițiilor art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, se numără și scutirea de la plata taxei auto.
In aceste condiții, având in vedere argumentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a apreciat că intimata a soluționat in mod greșit contestația administrativă a Fundației, cu privire la taxa pe teren și taxa auto, motiv pentru care a admis acțiunea contestatoarei, a anulat in parte Dispoziția Nr. 104/02.07.2008, cu privire la art. 1 și in totalitate Decizia de impunere nr. -/50305/2008 și Decizia de impunere -/49359/2008, emise de intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că: terenul din- a fost transmis în folosință gratuită fundației iar potrivit art. 256 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 pentru terenurile proprietate publică date în folosință se stabilește taxa pe teren ce reprezintă sarcina fiscală a titularului dreptului de folosință, art. 285 scutește de impozit nu de această taxă, corect s-a procedat la stabilirea acestei taxe.
În ceea ce privește impozitul pe mijloacele de transport a invocat excepția inadmisibilității deoarece reclamanta nu a urmat procedura prealabilă. Reclamanta a formulat contestație în 22.04.2008 cu privire la decizia de impunere prin care i-a fost stabilit impozitul pe teren și clădiri, fără a face referire și la Decizia de impunere -/49359/2008 prin care a fost stabilită obligația de plată a impozitului auto. Nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 205 din Ordonanța de Guvern 92/2003. Recurenta invocă și un ordin al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.519/2005.
Intimata reclamantă Fundația - Filiala B nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin contestația înregistrată la Direcția Fiscală B sub nr. 65922/22.04.2008 Fundația - Filiala Bas olicitat anularea actului administrativ, decizia de impunere nr. -/50305/2008 (care stabilea impozit pe clădiri și teren) și a obligației de a plăti impozitul auto. S-a arătat că a fost obligată să plătească un impozit pe clădiri în suma totală de 73.656 lei, pentru teren 4753 lei, la care se adaugă o diferență de 12.449, o majorare la diferența de 7131 lei și 102 penalități la diferența datorată la 31.03.2008 și impozit auto în sumă de 1098 lei.
În motivarea contestației se critică toate aceste sume și se face mențiunea că impozitul auto i-a fost comunicat prin titlu executoriu nr. -/9.04.2008.
Prin Dispoziția nr. 104 din 2.07.2008 Direcția Fiscală B admite în parte contestația și desființează decizia de impunere cu privire la impozitul stabilit pe clădiri. Nu se pronunță cu privire la impozitul auto, nici nu respinge contestația cu privire la acesta pe vreo excepție (a tardivității, a neîndeplinirii unor condiții de formă prin neindicarea numărului corect al actului etc.)
Curtea reține din probatoriu administrat că Decizia de impunere -/49359/2008 prin care a fost stabilită obligația de plată a impozitului auto a fost contestată în condițiile art. 205 din Ordonanța de Guvern 92/2003. Corect a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată. Recurenta susține că reclamanta nu a urmat procedura administrativă prealabilă. Am arătat că în cuprinsul contestației înregistrată la Direcția Fiscală B sub nr. 65922/22.04.2008 Fundația - Filiala Bac ontestat și impozitul stabilit pe mijloacele de transport.
Tribunalul a fost investit cu analizarea legalității și temeiniciei Dispoziției nr. 104 din 2.07.2008 emise de Direcția Fiscală B prin care s-a soluționat contestația formulată de Fundația - Filiala
Referitor la taxa pe teren stabilită, curtea reține că terenul din- a fost transmis în folosință gratuită fundației reclamante.
Potrivit art. 256 din Legea 571/2003 "(1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum și taxa pe teren prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasat terenul(3) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren."
Conform art. 285 din același act normativ:
"(1) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, precum și alte taxe locale precizate la art. 282 și art. 283 nu se aplică:
b) fundațiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural;
c) organizațiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unități specializate care asigură găzduire, îngrijire socială și medicală, asistență, ocrotire, activități de recuperare, reabilitare și reinserție socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum și pentru alte persoane aflate în dificultate, în condițiile legii."
Aceste texte de lege se coroborează și rezultă interpretarea corectă în sensul că sunt scutite de impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport organizațiile care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unități specializate. Fundația - Filiala B este o astfel de organizație conform documentelor depuse la dosar.
Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, date în folosință ( situația terenului în discuție) se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a titularilor dreptului de folosință, în condiții similare impozitului pe teren. Recurenta citează doar o parte din dispozițiile art. art. 256 alin. 3 din Legea 571/2003 omițând esențialul respectiv că această taxă se stabileșteîn condiții similare impozitului pe teren.Dacă reclamanta este scutită în condițiile legii (art. 285 alin 1din Legea 571/2003) de impozitul pe teren este scutită și de plata taxei pe terenul dat în folosință gratuită.
Față de prevederile art. 285 din Legea 571/2003 și art. 217 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal soluția pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s-a reținut că reclamanta este scutită și de plata taxei pe teren și de plata taxei asupra mijloacelor de transport nu numai cu privire la impozitul pe clădiri este temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, constatând că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă nr. 470/CA/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Fiscală B împotriva Sentinței civile nr. 470/CA/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - - -
Grefier,
Red. MC 14.10.2009/dact. VP 22.10.2009
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
