Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 622/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL B prin DIRECȚIA FISCALĂ B împotriva sentinței civile nr. 377/CA din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise și în vederea deliberării, în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 9 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 377/CA/01.04.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr.13238/25.01.2007 emisă pentru contribuabilul - TRANS SA, privind pe reclamanta - " R " SA B, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA FISCALĂ B din cadrul Consiliului Local B au fost dispuse următoarele:
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimată.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta RAB în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local B - Direcția Fiscală și în consecință:
S-a anulat decizia de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul persoanelor juridice pentru anul 2007 pentru suma de 22.823 lei și a deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren în cazul persoanelor juridice pentru anul 2007 pentru suma de 57 lei,ambele emise de intimată sub numărul 13238/25.01.2007 pentru Trans
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 250 pct. 9 din. 571/2003 privind Codul Fiscal instituie scutirea de la plata impozitului a clădirilor din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar dispozițiile art. 257 pct. 1 din același act normativ prevăd scutirea de impozit pentru terenurile pe care sunt situate parcurile industriale, științifice și tehnologice potrivit legii. Contestatoarea din prezenta cauză își desfășoară activitatea in perimetrul parcului industrial R, așa cum acesta a fost înființat și delimitat prin Ordinul 255/2004, nr.OG 65/2001, OUG 115/2003, HG 1019/2004.
Rezultă așadar că, prin dispozițiile legale mai sus citate, au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale care, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 pct. 2 din nr.OG 65/2001, reprezintă o zonă delimitată in care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei. de la plata impozitului pe clădiri și pe terenuri operează in virtutea legii, fiind nefondată și nedovedită susținerea pârâtei că acestea ar reprezenta un ajutor de stat și că acordarea scutirii contravine prevederilor art. 87-89 din TCE, in condițiile in care nu s-a stabilit o altă natură a scutirilor de impozit.
Având in vedere dispozițiile art. 250 al. 1 pct. 9 și art. 257 al. 1 lit. l din. 571/2003 privind Codul Fiscal, instanța constată că in mod greșit a fost emisă deciziile de impunere contestate prin care s-a stabilit in sarcina C TRANS SA obligația de plată a impozitului in condițiile in care aceasta este scutită, prin lege, de la plata impozitului pe clădiri și pe teren și, de asemenea, in mod greșit a fost respinsă contestația administrativă ca prescrisă, prin adresa nr. 15827/ 28.02.2008.
Raportat considerentelor expuse, in temeiul dispozițiilor art. 218 din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, art. 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 și art. 250 al. 1 pct. 9 și art. 257 al. 1 lit. l din. 571/2003 privind Codul Fiscal, va fi admisă acțiunea contestatoarei și vor fi anulate Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul persoanelor juridice pentru anul 2007,pentru suma de 22.823 lei și a Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren în cazul persoanelor juridice pentru anul 2007,pentru suma de 57 lei emise de intimată sub nr. 13238/25.01.2007 pentru contribuabilul TRANS A.
Împotriva hotărârii a declarat recurs PÂRÂTA Direcția Fiscală B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii promovate de - SA pentru o decizie de impunere emisă cu privire la o altă societate comercială, anume - TRANS SA, decizie ce a fost comunicată acestei din urmă societăți contribuabile la data de 14.02.2007, cu confirmare de primire. Reclamanta - R SA a formulat plângere prealabilă pentru - TRANS SA la data de 31.01.2008, depășind termenele prevăzute de art.7 alin.1 și 7 din Legea nr.554/2004. Recurenta a mai arătat că intimata reclamantă nu este terț față de actul fiscal administrativ contestat, ci este reprezentant al - TRANS SA, deci nu se poate prevala de prevederile art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004. Prin corespondența nr.5705/03.08.2007 trimisă la Direcția Fiscală B, reclamanta a solicitat, ca reprezentantă a contribuabilului - TRANS SA, comunicarea deciziilor de impunere pentru impozitul datorat pentru clădiri și terenuri aferente, aferente perioadei 2004-2007, astfel că reclamanta depășit termenele prevăzute sub sancțiunea decăderii de art.207 alin.1 din OG nr.92/2003 ( Codul d e procedură fiscală) și de art.7 și art.11 din Legea nr.554/2004, practica judiciară stabilind că sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile în termenele prevăzute de art.7 alin.1 și 7 din Legea nr.554/2004 este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă. Din înscrisurile de la dosar rezultă, după cum susține recurenta pârâtă, că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 în cel mult 6 luni de la data emiterii deciziilor de impunere. În privința fondului cauzei, recurenta pârâtă susține că facilitățile fiscale pretinse de reclamantă și acordate de instanța de fond contribuabilului - TRANS SA reprezintă ajutor de stat, fiind supuse notificării potrivit art.87 și 88 din Tratatul CE și conform art.1 alin.5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și OUG nr.117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat. Recurenta mai învederează că art.148 alin.2 din Constituție stabilește regula priorității reglementărilor europene față de reglementările juridice interne, iar reglementarea europeană impune notificarea ajutorului de stat la Comisia Europeană, în plan intern notificarea trebuind a fi făcută la Consiliul Concurenței, conform Legii nr.143/1999. Consiliul Concurenței a comunicat recurentei Direcția Fiscală faptul că acordarea de ajutoare de stat pentru societățile comerciale din parcuri industriale se face pe baza unei scheme de ajutor de stat, care ar urma să fie supusă avizării Consiliului Concurenței și după caz supusă informării sau autorizării Comisiei Europene. În schema de ajutor de stat aprobată prin Ordinul MIRA (MAI) nr.296/18.07.2007 nu figurează că ar fi aderat la această schemă și - TRANS SA, pentru a beneficia de facilități fiscale. Recurenta a depus practică judiciară în materie.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă susține că sentința instanței de fond este temeinică și legală, astfel că se impune respingerea recursului declarat de pârâtă și anularea deciziei de impunere atacate prin acțiunea introductivă. În esență, intimata reclamantă susține că scutirile de la plata impozitului pe clădiri și terenuri pentru anul 2007 nu pot fi calificate ca ajutoare de stat decât de către Comisia Europeană, nicidecum de către Direcția Fiscală B, recurenta trebuind să procedeze la respectarea normelor juridice în vigoare din Codul fiscal, care prevăd scutirea societăților din parcurile industriale de la plata impozitului pe clădiri și terenuri. Intimata reclamantă arată că își întemeiază susținerile pe mai multe prevederi comunitare, cum ar fi prevederile art.1 lit.b, art.4 alin.4, art.6, art.7, art.9, art.17, art.18 și art.19 din Regulamentul CE nr.659/1999, pct.5, 7 și 8 din Regulamentul CE nr.794/2004, art.4 lit.b, art.6 și art.7 din Regulamentul CE nr.794/2004, precum și norme interne cuprinse în OG nr.65/2001, Codul fiscal, Legea nr.215/2001.
Intimata reclamantă a mai arătat că într-o interpretare corectă s dispozițiilor art.1 lit.b din Regulamentul CE nr.659/1999 se desprinde concluzia că autoritățile europene au avut în vedere numai ajutoarele de stat existente, acordate fie sub forma unei scheme, fie sub forma unui ajutor individual, fără a lua în calcul ajutoarele de stat acordate prin efectul legii.
Intimata reclamantă arată că deține titlul de parc industrial pe platforma R SA B din anul 2004 și că are calitatea de administrator al parcului industrial și de acționar la societatea contribuabilă, situație care îi justifică vătămarea cauzată prin decizia de impunere și, implicit, calitatea procesuală activă în cauză. Intimata a depus înscrisuri în probațiune.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Conform art. 205 din OG 92/2003 "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate face contestație potrivit legii". Contestația este o cale administrativă de atac echivalenta procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 207 din OG 92/2003 contestația se depune în termen de 30 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii.
O dispoziție asemănătoare, dar mai puțin categorică se regăsește în art. 7 alin. 7 și art. 11 din Legea contenciosului administrativ.
Intimata reclamantă invocă prevederile Deciziei 797/2007 ale Curții Constituționale care a statuat în sensul că "dispozițiile art. 7 alin. 7 din Legea 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept".
Recurenta pârâtă arată că în cauză reclamanta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ, că nu este terț față de actul administrativ fiscal atacat și că nu se poate considera că, atâta vreme cât plângerea prealabilă a fost formulată de - R SA pentru - TRANS SA, termenul pentru formularea plângerii prealabile ar începe să curgă de la o dată ulterioară celei la care deciziile de impunere au fost comunicate către contribuabilul vizat direct de decizia de impunere. Împrejurarea că - R SA este acționar majoritar la - TRANS SA nu înseamnă că acestei persoane juridice, pentru calitatea sa de acționar, i se comunică separat decizia de impunere, în așa fel încât termenul de contestare a deciziilor să se poată calcula de o altă dată decât data comunicării către contribuabilul vizat prin decizia de impunere.
Instanța de recurs constată că intimata reclamantă nu este terț față de actul administrativ fiscal atacat, fiind acționară la societatea impozitată, anume la societatea ce figurează drept contribuabil în decizia de impunere contestată, iar pe de altă parte - TRANS SA are personalitate juridică distinctă și trebuie să stea ea însăși în judecată cu privire la cererea de anulare a unui act administrativ fiscal ce o privește în mod direct.
În mod formal - TRANS SA comunică - R SA deciziile de impunere emise de Direcția Fiscală B în 30.01.2008 conform ștampilei aplicate de cea din urmă, deși le primise anterior. Practic, intimata reclamanta își invocă propria culpă.
Recurentei nu i se încalcă accesul liber la justiție prin cerința respectării anumitor termene prevăzute în mod imperativ de lege. Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului verifică din oficiu respectarea termenului prevăzut de art. 35 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la sesizarea sa și în situația depășirii lui respinge cererea ca tardiv formulată. Se respectă astfel principiul securității raporturilor juridice.
Decizia Curții Constituționale invocată în speță trebuie interpretată și aplicată raportat la situația concretă dedusă judecății. Trebuie să se facă distincția între calitatea de "terț" față de actul administrativ atacat avută în vedere de Curtea Constituțională și situația de față cu relațiile de reprezentare, subordonare etc. între cele două societăți comerciale.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 3041Cod procedură civilă urmează să admită recursul declarat de recurentul pârât Consiliul Local B - Direcția Fiscală B împotriva Sentinței civile nr.377/CA/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta - R SA B, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local B - Direcția Fiscală B, având ca obiect anularea deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe terenuri și clădiri pentru anul 2007 stabilite de intimată, prin actul administrativ fiscal nr.13238/25.01.2007, în sarcina - Trans SA
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât Consiliul Local B - Direcția Fiscală B împotriva Sentinței civile nr.377/CA/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - R SA B, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local B - Direcția Fiscală B, având ca obiect anularea deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe terenuri și clădiri pentru anul 2007 stabilite de intimată, prin actul administrativ fiscal nr.13238/25.01.2007, în sarcina - Trans SA
Menține dispozițiile sentinței atacate cu privire la soluționarea excepției.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. / 23.10.2009
Dact./29.10.2009
- 5 ex.-
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
