Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 628/2009
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 570 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită în aceeași zi.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată sub nr-, reclamanta "- " a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Activitatea de Control Fiscal B, solicitând anularea Deciziei nr. 332/31.08.2007 ( prin care i s-a respins contestația pe cale administrativă ), anularea deciziei de impunere nr. 2647/21.06.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr. 2619/18.06.2007, precum și suspendarea executării actelor contestate până la soluționarea acțiunii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a în sumă de 87.119 lei și a majorărilor de întârziere în sumă de 77.431 lei, că aceste obligații au fost greșit stabilite de organul fiscal, cu motivarea că s-au efectuat achiziții de material lemnos pentru care pentru care înregistrarea în contabilitate s-ar fi efectuat în baza avizelor de însoțire, care nu ar avea calitatea de documente justificative pentru deducerea
Reclamanta susține că ulterior recepției materialului lemnos a întocmit facturi fiscale, potrivit dispozițiilor art. 145 al. (8) lit. (a) și art. 155 alin. (8) Cod fiscal.
Facturile fiind emise cu respectarea dispozițiilor legale, reclamanta susține că avea dreptul la rambursarea și deducerea, în conformitate cu cererea nr. 7672/24.XI.2004.
Prin sentința civilă nr. 570/12.XI.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bacăua respins excepția inadmisibilității acțiunii ce viza anularea raportului de inspecție fiscală și a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
În ce privește excepția de inadmisibilitate a acțiunii ce vizează anularea raportului de inspecție fiscală, instanța de fond a constatat că raportul respectiv este un act administrativ-fiscal, în sensul dispozițiilor art. 41 Cod procedură fiscală, considerent pentru care a respins excepția invocată de pârâte.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele aspecte:
La cererea reclamantei pentru rambursarea TVA, organele de inspecție fiscală au efectuat un control verificând perioada 01.03.2004 - 31.10.2004. Controlul s-a finalizat cu raportul de inspecție fiscală nr. 2619/18.06.2007 în urma căruia s-a emis decizia de impunere nr. 2647/21.06.2007 prin care s-a stabilit TVA în sumă de 87.119 lei, la care s-au adiționat dobânzi de 49.692 lei și penalități în sumă de 7132 lei.
Întreaga obligație de plată pentru TVA a fost contestată conform art. 177 Cod procedură fiscală, iar prin decizia nr. 332/31.08.2007 a fost respinsă contestația reclamantei.
S-a reținut că reclamanta a achiziționat material lemnos pe baza unor avize de însoțire a mărfii, fără a avea la bază și facturile aferente, de la un număr de nouă societăți care, la rândul lor, prin verificare încrucișată, nu au avut sau nu au putut dovedi proveniența bunurilor.
Din raportul de expertiză contabilă a rezultat că avizele de expediere nu respectă în totalitate dispozițiile nr.HG 735/1998 în vigoare la acea dată.
Tribunalul a reținut că ulterior livrărilor au fost emise facturi, dar, având în vedere că marfa achiziționată se supune normelor speciale privind circulația și controlul circulației materialului lemnos, instanța a analizat cu prioritate respectarea de către reclamantă a acestor prevederi legale.
S-a constatat că prin lipsa mențiunilor prevăzute expres de art. 3 și 5 din nr.HG 735/1998 și reiterate în art. 7 din nr.HG 427/2004, avizele de expediere nu îndeplinesc condițiile de fond și de formă menționate imperativ sub sancțiunea nulității de drept prevăzute de art. 9.
Cum reclamanta nu a făcut dovada respectării acestor condiții și cum legiuitorul a sancționat cu nulitatea aceste acte, s-a stabilit că nici facturile emise în baza acestor avize nu pot justifica în cauză dreptul de deducere sau rambursare TVA.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 218 Cod procedură fiscală s-a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - ", pentru următoarele motive:
1.- instanța de fond a apreciat în mod eronat și incomplet probele administrate în cauză și - în mod deosebit - expertiza contabilă efectuată;
2.-s-au interpretat greșit dispozițiile art. nr.HG 735/1998, instanța de fond reținând că aceste dispoziții nu au fost respectate " în totalitate ", fără a preciza dacă avizele sunt sau nu legale;
3.-nu s-au examinat facturile invocate emise ulterior avizelor de expediție;
4.-nu s-au analizat celelalte probe, care dovedeau realitatea operațiunilor comerciale cu material lemnos;
5.-greșit s-a reținut că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru deducerea, fără a se analiza expertiza contabilă ori a se dispune administrarea altor probe, în virtutea rolului activ al instanței;
În recurs s-a dispus completarea probatoriului cu acte, fiind depuse la dosar copiile avizelor de însoțire și a facturilor menționate în anexa II a Raportului de inspecție fiscală nr. 2619/18.06.2007.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de probatoriul administrat și de dispozițiile legale incidente, curtea constată nefondat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurentei-reclamante i s-a respins cererea de rambursare și i s-au impus obligații de plată către buget, pe considerentul că achizițiile de material lemnos au fost efectuate de la societăți care nu au putut dovedi proveniența bunurilor.
Organele fiscale au constatat că recepția materialului lemnos s-a făcut pe baza avizelor de însoțire a mărfii, care nu conțin toate mențiunile prevăzute de art. 5 din nr.HG 735/1998 și art. 7 alin. (8) din HG427/2004.
Deși recurenta-reclamantă a invocat expertiza efectuată la instanța de fond, susținând că aceasta nu a fost avută în vedere, curtea constată că răspunsul dat de expert la primul obiectiv al expertizei confirmă poziția organelor fiscale, stabilind că:
- nici unul din avizele de expediție nu are înscris numărul contractului sau comenzii;
- toate avizele prezintă omisiuni, respectiv: numărul de piese, diametrul și volumul, domiciliul delegatului, amprenta mărcii ce a fost aplicată pe fiecare piesă, calitatea emitentului;
- avizele emise de " Gini ", " Com ", "Crângul Serv", " ", " " nu au înscrise numărul de înregistrare la Registrul Comerțului, Ocolul Silvic, numele și prenumele emitentului.
Potrivit art. 5 din anexa I la HG nr. 735/1998, mențiunile constatate mai sus ca fiind lipsă, reprezintă mențiuni cu caracter obligatoriu, în lipsa cărora documentul respectiv nu poate fi considerat ca document justificativ de proveniență a mărfii.
În motivarea sentinței se face referire expresă la expertiza contabilă efectuată în cauză,iar argumentele expuse sunt în acord cu această probă, astfel că primul motiv de recurs este neîntemeiat.
Curtea reține, totodată, că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (49 lit. (f) și art. 145 alin. (8) lit. (a) și (b) din Legea nr. 571/2003 ( în forma în vigoare la data efectuării operațiunilor economice), coroborate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea contabilității, nu poate fi dedusă atunci când documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea
În sensul celor de mai sus s-a pronunțat prin Decizia nr. V/15.01.2007, în recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 6 al.(2) din Legea nr. 82/1991 și ale art. 21 alin. (4) din Legea 571/2003.
Având în vedere că în speță operațiunile economice în discuție aveau ca obiect material lemnos, se impunea respectarea normelor speciale privind circulația și controlul circulației materialului lemnos ( nr.HG 735/1998 și nr.HG 427/2004).
Întocmirea necorespunzătoare a avizelor de expediție, cu nerespectarea dispozițiilor legale sus-arătate, are drept consecință lipsa caracterului de document justificativ al acestor acte.
Pe cale de consecință, nici facturile întocmite în baza acestor avize nu pot avea caracter de document justificativ pentru deducerea
Coroborând aceste aspecte cu cele reținute în Decizia nr. 322/31.08.2007 a B, în sensul că, în urma verificării încrucișate, societățile furnizoare nu au dovedit sau nu au putut dovedi proveniența materialului lemnos, este evident că reclamanta nu avea dreptul de rambursare și deducere a taxei pe valoare adăugată, măsurile stabilite de organele fiscale fiind legale.
În ce privește dispozițiile nr.HG 735/1998, acestea au fost interpretate corect de instanța de fond, care a reținut că lipsa mențiunilor prevăzute de acest text de lege atrage sancțiunea nulității actelor, potrivit art. 9 din nr.HG 427/2004.
Neîntemeiat este și motivul de recurs potrivit căruia nu s-au examinat facturile emise în baza avizelor. Instanța de fond menționează că, în urma constatării nulității avizelor de însoțire, nici facturile întocmite ulterior, în baza acestor avize, nu pot justifica dreptul de deducere sau rambursare a concluzie pe care curtea și-o însușește, în raport de cele mai sus arătate.
În ce privește probele ce ar fi dovedit realitatea operațiunilor economice, curtea constată că nu se impunea examinarea acestui aspect, care nu era în măsură să influențeze cele constatate cu privire la calitatea de documente justificative a actelor în baza cărora s-a dedus
Cu privire la ultimul motiv de recurs, privind lipsa rolului activ al instanței de fond, susținerile recurentei sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a admis proba cu acte și cu expertiză contabilă, solicitate prin cererea de chemare în judecată și a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă.
De altfel, recurenta era în cunoștință de cauză cu privire la motivul respingerii cererii sale de deducere și rambursare ( lipsa condițiilor de formă ale avizelor), astfel că avea obligația de a propune probe în combaterea acestui aspect.
Față de considerentele expuse, constatând că motivele de recurs sunt neîntemeiate și nu pot conduce la reformarea hotărârii atacate, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, cu sediul în,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 570 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ACTIVITATEA DE CNTROL FISCAL B, ambele cu sediul în B,--3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red. sent.
Red.dec.-.
Tehnoredact. 2 ex. o1.07.2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
