Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 631/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 631/CA/2008
Ședința publică de la 14 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursurile declarate de pârâții MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI și AGENȚIA PENTRU SERVICIILE SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 337/CA/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- în contradictoriu cu intimat SPITALUL MILITAR D E URGENȚĂ "DR. ", având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursurile sunt timbrate și cauza a fost repusă pe rol.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului și având în vedere cererea părților de judecare a cauzei în lipsă conform art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor în contencios de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrează la această instanță sub dosar nr. 770/57/4.05.2007, reclamantul SPITALUL MILITAR D E URGENȚĂ "DR. " Sac hemat în judecată MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI B reprezentat prin AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU SERVICII INFORMAȚIONALE B, în calitate de succesori în drepturi și obligații ai fostului INSPECTORAT GENERAL PENTRU COMUNICAȚII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI B, solicitând să se dispună anularea Deciziei nr. TC 820/20.02.2007 emisă de președintele și stabilirea tarifelor de utilizare a sistemului electronic de achiziții publice în anul 2006 la suma de 5.421,55 lei, precum și a Deciziei nr. 401/23251/12.04.2007 emisă de Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației.
În motivarea acțiunii se arată că cele două acte administrativ fiscale sunt nelegale și netemeinice, întrucât președintele nu are competența legală de a stabili și individualiza titluri de creanță care să devină titluri executorii în temeiul art.7 alin. 3 din Legea nr. 510/2004, iar obligația fiscală a fost stabilită eronat la suma de 6.727,07 lei, în loc de 5.421,55 lei, aplicând greșit procentul legal prevăzut de art. 46 din HG1567/2003 fiecărei tranzacții încheiate ca urmare a unei proceduri de achiziție publică și nu fiecărui contract în sens de actum, rezultând astfel o diferență în plus de tarif în cuantum de 1.305,52 lei.
Pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și lipsei capacității procesuale de folosință a Autorității Naționale pentru Servicii Informaționale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 38/2007 Curtea de APEL ALBA IULIAa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.07.2007.
La Tribunalul Sibiu reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a înțeles să cheme în judecată Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale motivat de faptul că disp. art. 5 alin. 3 din OUG 25/2007 au fost modificate prin art. 11 din OUG 73/2007 potrivit cu care atribuțiile specifice în domeniul operării la nivel național a sistemelor informatice ale administrației publice centrale ce furnizează servicii publice destinate guvernării prin mijloace electronice ale fostului Inspectorat General pentru Comunicații și Tehnologia Informației și se exercită prin Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale care se înființează ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, finanțată integral din venituri proprii.
Prin sentința civilă nr. 337/CA/2007 Tribunalul Sibiua respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor și a admis acțiunea reclamantului în sensul că a anulat Decizia nr. TC 820/2007, obligând pârâții la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență, următoarele:
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a Tribunalului s-a reținut că, cu toate că obiectul actului administrativ emis de autoritatea centrală în calitate de operator al sistemului electronic reprezintă un tarif și nu o taxă, impozit, contribuție, datorie vamală sau accesorii ale acestora în sensul disp. art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, valoarea stabilită prin acesta este sub 500.000, astfel că soluționarea cauzei în primă instanță aparține Tribunalului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor instanța a reținut că, potrivit art. 5 alin. 3 din OUG 25/2007, atribuțiile specifice ale fostului Inspectorat General pentru Comunicații și Tehnologia Informației se preiau de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor și se exercită prin Agenția pentru Serviciile Societăților Informaționale care se înființează ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului, astfel că există identitate între persoana chemată în judecată și cea care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că, reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, a utilizat în cursul anului 2006 Sistemul electronic de achiziții publice, administrat în calitate de operator de către fostul. Potrivit art. 50 din OG 20/2002 și art. 46 din HG 1567/2003, autoritatea contractantă care a încheiat un contract de achiziție publică, în urma aplicării procedurii de achiziție publică, prin mijloace electronice, are obligația să plătească în lei operatorului Sistemului electronic de achiziții publice, respectiv un tarif de utilizare. Potrivit art. 47 alin. 1 din HG 1567/2003, plata tarifului de utilizare a sistemului electronic se efectuează trimestrial, prin utilizarea unei proceduri electronice, ori de câte ori acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic iar la alin. 2 se menționează că autoritatea contractantă are obligația de a plăti operatorului sistemului electronic de achiziții publice tariful de utilizare corespunzător unui an calendaristic, în termen de 60 de zile de la încheierea acestuia. OG 20/2002 și HG 1567/2003 nu mai erau în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate, fiind abrogate prin art. 305 lit. e din OUG 34/2006, intrată în vigoare la data de 30.06.2006.
Legea 510/2004 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Comunicații și Tehnologia Informației prevede că finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale se asigură din venituri proprii care provin din sursele enumerate la literele a-
La art. 7 alin. 2 din Legea 510/2004 se arată că, cuantumul sumelor datorate de fiecare titular al dreptului de utilizare a frecvențelor radio se stabilește prin decizie cu caracter individual al președintelui. Competența stabilită prin lege este limitativă și se referă doar la situația prevăzută de art. 7 litera a din Legea 510/2004, nu și la situația prevăzută de art. 7 lit. Președintele fostul nu era abilitat de lege să emită un act administrativ, în sarcina unui utilizator a Sistemului electronic de achiziții publice, prin care acesta să fie obligat plata tarifului de utilizare și pe cale de consecință nici să soluționeze contestația formulată de acesta împotriva actului administrativ, motiv pentru care instanța a admis acțiunea și a anulat deciziile nr. TC 820/2007 și nr. 401/23251/2007 emise de președintele fostului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației care a solicitat modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului, invocând în drept art. 299, art. 304/1 și art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.
În expunerea de motive s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
- Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât potrivit art. 5 alin. 3 din OUG 25/2007 atribuțiile specifice în domeniul operării la nivel național a sistemelor informatice ale administrației publice centrale ale fostului Inspectorat General pentru Comunicații și Tehnologia Informației se preiau de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și se exercită prin Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, care s-a înființat ca instituție publică cu personalitate juridică.
- pe fondul cauzei se arată că Tribunalul a pronunțat o hotărâre greșită întrucât, potrivit art. 72 alin. 1 din HG 1660/2006 pentru licitațiile electronice inițiate anterior datei intrării în vigoare a OUG 34/2006, se vor percepe tarifele de utilizare în conformitate cu dispozițiile legale la data inițierii acestora. Or, în aceste condiții, având în vedere că reclamantul inițiase procedura de licitație electronică prin intermediul anterior datei intrării în vigoare a OUG 34/2006, dispozițiile OG 20/2002 și ale HG 1567/2003 erau aplicabile în speță.
În baza acestor acte normative fostul era abilitat să solicite plata unui tarif de utilizare, pentru procedurile de achiziție publică realizate prin intermediul sistemului electronic pe care îl avea în administrare. De asemenea, potrivit art. 4 alin. 2 și 3 din Legea 510/2004, președintele este ordonator principal de credite, iar în exercitarea atribuțiilor sale emite decizii, astfel că reținerea instanței de fond în sensul că președintele nu era abilitat de lege să emită un act administrativ, este eronată.
- în mod nelegal au fost acordate cheltuielile de judecată, având în vedere că în practicaua sentinței 337/2007 s-a precizat că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și pârâta Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, solicitând casarea sentinței civile nr. 337/2007 pentru următoarele considerente:
- Tribunalul a pronunțat sentința cu încălcarea competenței materiale a Curții de APEL ALBA IULIA, fiind vorba de acte emise de o autoritate publică centrală, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 3 cod pr. civilă
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a acordat cheltuieli de judecată deși acestea nu au fost solicitate, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 6 cod pr. civilă.
- sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 7 și 9 cod pr. civilă. În dezvoltarea acestui din urmă motiv de recurs pârâta a invocat aceleași temeiuri de fapt și de drept pe care le regăsim și în recursul declarat de minister, motiv pentru care nu vor mai fi reluate de instanța de recurs.
Reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate Curtea constată că recursurile formulate sunt parțial fondate, în limitele care se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, Curtea constată că în mod corect Tribunalul a respins această excepție față de disp. art. 5 alin. 3 din OUG 25/2007, potrivit cărora atribuțiile fostului Inspectorat General pentru Comunicații și Tehnologia Informației se preiau de către acest Minister. Faptul că aceste atribuții se exercită prin Agenția pentru Serviciile Societăților Informaționale nu înseamnă că Ministerul nu ar avea calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât această agenție funcționează în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, împrejurare față de care acest motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu, în mod corect a fost respinsă de către acest Tribunal, față de disp. art. 10 din Legea 554/2004, potrivit cărora "litigiile.care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele județene, chiar dacă obiectul actului administrativ reprezintă un tarif și nu o taxă, impozit, datorie vamală. Mai mult, această problemă a mai fost pusă în discuție de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosar nr-, care prin sentința civilă nr. 38/2007 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, sentință rămasă irevocabilă prin nerecurare. Pentru aceste motive se va respinge ca nefondat acest motiv de recurs invocat de pârâta Agenția pentru Serviciile Societăților Informaționale.
În ceea ce privește fondul litigiului se constată că motivele de recurs invocate de cei doi pârâți sunt fondate, după cum se va arăta în continuare.
Instanța de fond a admis acțiunea motivând că OG 20/2002 privind achizițiile publice prin licitații electronice precum și HG 1567/2003 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea OG 20/2002 nu mai erau în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate, ceea ce este real, însă conform art. 72 alin. 1 din Normele de Aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică prin mijloace electronice din OUG 34/2006, aprobate prin HG 1660/2006, "pentru licitațiile electronice inițiate anterior datei intrării în vigoare a ordonanței de urgență se vor percepe tarifele de utilizare în conformitate cu dispozițiile legale la data inițierii acestora." Or, reclamantul inițiase procedura de licitație electronică anterior datei intrării în vigoare a OUG 34/2006, astfel încât disp. OG 20/2002 și cele ale HG 1567/2002 sunt aplicabile speței. În baza acestor acte normative fostul, în calitatea de operator al era abilitat să solicite plata unui tarif de utilizare pentru procedurile de achiziție publică realizate prin intermediul sistemului electronic pe care îl avea în administrare. În art. 50 din OG 20/2002 se prevedea obligația fiecărui furnizor, executant sau prestator care a încheiat un contract de achiziție publică de a plăti operatorului sistemului electronic de achiziție publică un tarif de utilizare, determinat procentual la valoarea contractului, în scopul acoperirii costurilor de operare și utilizare a sistemului electronic.
Nu poate fi reținută motivarea instanței de fond potrivit căreia art. 47 din HG 1567/2003 dispunea ca plata tarifului de utilizare a sistemului electronic de achiziții publice să se efectueze trimestrial, prin utilizarea unei proceduri electronice, autoritatea contractantă având obligația de a plăti operatorului sistemului electronic de achiziții publice tariful de utilizare corespunzător unui an calendaristic, în termen de 60 de zile de la încheierea acestuia. Prevederile mai sus menționate nu mai erau în vigoare la data emiterii Deciziei TC 820/2007, fiind modificate prin HG 172/2006 privind modificarea și completarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor OG 20/2002. Astfel, potrivit noilor modificări aduse de HG 172/2006 plata tarifului de utilizare a sistemului electronic de achiziții publice se efectuează anual, prin utilizarea unei proceduri electronice, ori de câte ori acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și autoritățile contractante au obligația de a plăti operatorului sistemului electronic tariful de utilizare corespunzător unui an calendaristic până la data de 31 martie a anului următor. Decizia 820/2007 este în concordanță cu aceste modificări, așa cum rezultă din art. 2 alin. 1, unde se prevede că obligația devine scadentă la data de 31.03.2007.
Este nefondată susținerea instanței de fond în sensul că președintele fostului nu era abilitat să emită un act administrativ, în sarcina unui utilizator al sistemului electronic, deoarece, potrivit art. 4 alin. 2 și 3 din Legea 510/2004, președintele este ordonator principal de credite, iar în exercitarea atribuțiilor sale emite decizii. În speță sunt aplicabile și disp. Legii 500/2002, întrucât sunt considerate venituri bugetare resursele bănești care se cuvin instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii. Prin urmare veniturile sunt considerate de lege venituri bugetare, devenind aplicabilă legislația specială referitoare la colectarea creanțelor fiscale, respectiv Codul d e procedură fiscală. Din interpretarea coroborată a art. 22 alin. 2 lit. b din Legea 500/2002, a art. 83 alin. 1 lit. b și art. 108 ale Codului d e procedură fiscală și a textelor legale referitoare la tariful de utilizare a sistemului electronic de achiziții publice rezultă legalitatea actului administrativ fiscal și calitatea sa de titlu executoriu, act pe care instanța de fond în mod netemeinic l-a anulat, întrucât, în calitate de organ fiscal putea și trebuia să emită decizii în baza cărora să-și colecteze creanțele provenind din sursele stabilite de legiuitor.
În ceea ce privește cuantumul efectiv al tarifului, reclamantul susține că suma facturată depășește cu 1.305,52 lei suma efectiv datorată pe care a și achitat-o pârâtului prin OP 256/15.03.2007. Suma achitată de 5421,55 lei a fost calculată prin aplicarea cotei procentuale prevăzute de art. 46 din HG 1567/2003, cotă procentuală aplicată asupra valorii totale a fiecărui contract încheiat. Problema de drept a apărut ca urmare a interpretării diferite a normelor legale care stabilesc modalitatea de calcul a tarifului de utilizare: reclamantul consideră că procentul legal trebuie aplicat pentru fiecare contract, în timp ce pârâtul consideră că procentul legal trebuie aplicat fiecărei tranzacții încheiate ca urmare a aplicării unei proceduri de achiziție publică, așadar pentru fiecare contract. Interpretând coroborat disp. art. 50 alin. 1 și 2 din OG 20/2002 și art. 46 din HG 1567/2003, aplicabile în speță, rezultă că legiuitorul a înțeles să menționeze că autoritatea care a încheiat un contract de achiziție publică, în urma aplicării procedurii de licitație electronică are obligația să plătească un tarif de utilizare. De asemenea, rezultă că fiecare procedură de achiziție publică trebuie urmată de încheierea unui contract distinct cu ofertantul a cărui ofertă a fost desemnată câștigătoare, intenția legiuitorului fiind aceea de a impune autorităților contractante obligația ca, după fiecare licitație electronică distinctă organizată în sistemul electronic, să încheie un contract de achiziție publică distinct cu ofertantul desemnat câștigător, contract pentru care datorează un tarif de utilizare distinct. Având în vedere textele de lege arătate mai sus, Curtea consideră că pârâtul este cel care a calculat corect tariful de utilizare, împrejurare față de care se constată temeinicia Deciziei TC 820/2007 precum și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 401/23251/12.04.2007.
Pentru cele arătate mai sus, Curtea constată că motivele de recurs care privesc fondul cauzei invocate de cei doi pârâți sunt fondate, astfel că, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 cod pr. civilă, se vor admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației B și Agenția Pentru Serviciile Societății Informaționale B împotriva sentinței civile nr. 337/CA/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință se va modifica în parte sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea formulată și precizată de reclamantul Spitalul MILITAR D E Urgență "Dr. " Sibiu împotriva pârâților Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și Agenția Pentru Serviciile Societății Informaționale
Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției de necompetență materială a Tribunalului Sibiu și excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
Ca urmare a respingerii acțiunii reclamantului se vor înlătura dispozițiile sentinței cu privire la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. De altfel, acest motiv de recurs era fondat și chiar dacă instanța de recurs menținea soluția de admitere a acțiunii reclamantului, se impunea admiterea acestui motiv de recurs și modificarea sentinței sub acest aspect, întrucât în practicaua sentinței 337/2007 s-a precizat că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată, astfel încât instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul art. 304 pct. 6 cod pr. civilă.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației B și Agenția Pentru Serviciile Societății Informaționale B împotriva sentinței civile nr. 337/CA/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată și precizată de reclamantul Spitalul MILITAR D E Urgență "Dr. " Sibiu împotriva pârâților Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și Agenția Pentru Serviciile Societății Informaționale
Menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției de necompetență materială a Tribunalului Sibiu și excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
Înlătură dispozițiile cu privire la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./11.06.2008
Jud. fond:,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
