Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 641/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 641
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr. 120/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata contestatoare - SRL cu împuternicire, lipsă fiind reprezentantul recurentei DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri și excepții de invocat.
Curtea constatând cauza în stare de judecată. acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatei - SRL B, depune la dosar note scrise pe care le susține și oral, în concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 120/17.04.2008.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Din examinarea actelor și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr- reclamanta - SRL cu sediul în B, strada 1 - 2. nr.144 a chemat în judecată pe pârâta DGFP - B, cu sediul în B,- spre a se dispune anularea Deciziei nr.81287/23.01.2008. Decizia nr.13/21.01.2008, Decizia nr.-/15.11.2007 și Decizia nr. 189/- din 15.11.2007 emise de pârâtă.
În motivarea contestației sale reclamanta a arătat că în fapt, urmare a inspecției fiscale parțiale desfășurate în perioada 05.11. - 15.11.2007 pârâta prin Dispoziția nr.-/15.11.2007 a DGFP - B, s-a stabilit obligația de înregistrare în evidența contabilă a TVA stabilită suplimentar în urma raportului de inspecție fiscală nr.-/15.11.2007 ce i-a fost comunicată prin Decizia de impunere nr.-/15.11.2007 a sumei de 6.317 lei.
Prin Decizia de nr.-/15.11.2007, s-a stabilit obligația de plată a sumei de 6.317 lei - TVA stabilit suplimentar.
Ambele decizii au avut ca și temeiuri de drept, dispozițiile art.141 alin.2 lit."e" și ale art.145 alin.2 lit."a" din Legea nr.571/2005.
Împotriva lor reclamanta a formulat contestație înregistrată sub nr.-/26.11.2007 la DGFP -
Prin decizia nr.80361/11.01.2008 privind soluționarea contestației înregistrată la DGFP - B s-a dispus suspendarea Dispoziției obligatorii stabilită prin Dispoziția de măsuri nr.-/15.11.2007 până la momentul soluționării contestației formulate împotriva Deciziei de nr.-/15.11.2007.
La data de 25.01.2008 i-a fost comunicată Decizia nr.81287/23.01.2008 privind soluționarea contestației nr.-/26.11.2007 din care rezultă că prin Decizia nr.13/21.01.2008 s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr.-/15.11.2007.
Prin Decizia nr.81287/23.01.2008, finalmente, s-a respins contestația formulată împotriva Dispoziției obligatorii nr.-/15.11.2007.
Reclamanta a susținut că Decizia nr.81287/23.01.2008 este lovită de nulitate întrucât nu cuprinde mențiunile prevăzute în mod obligatoriu de dispozițiile art.211 alin.4 calea de atac, termenul de exercitare și instanța competentă de soluționare.
Pe fondul cauzei reclamanta a arătat că prin contractul de închiriere nr.-/14.03.2005, numiții și i-au închiriat imobilul situat în B, strada 1 - 2. nr.144.
Conform art.4 lit."f" din acest contract, s-a stabilit în sarcina locatarului obligația de a efectua pe cheltuiala sa, toate amenajările necesare, interioare și exterioare în spațiul închiriat.
În art.5 pct.1 din același contract se prevede: "costul amenajărilor aduse imobilului de locatar .vor fi suportate de acesta".
Reclamanta a efectuat în imobilul situat în B, strada 1 - 2. nr.144, mai multe îmbunătățiri pentru care au fost emise de către furnizori facturi pentru materialele achiziționate. TVA -ul aferent acestora este în sumă de 6317 lei, sumă despre care se reține că a dedus-o în mod eronat.
Reclamanta a precizat că dispozițiile art.141 alin.2 lit."e" din Legea nr.571/2003 nu sunt aplicabile situației descrise mai sus întrucât TVA-ul în cuantum de 6317 lei provine din achiziționarea de materiale aferente îmbunătățirilor efectuate la imobilul din B, strada 1 - 2. nr.144 și nu din închirierea acestui imobil.
Pe de altă parte, reclamanta a invocat dispozițiile art.145 alibn.2 lit."a" din Legea nr.571/2003 prevăd că "orice persoană impozabilă are dreptul să dedusă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile". Cum achiziționarea materialelor necesare efectuării îmbunătățirilor reprezintă o operațiune taxabilă, reclamanta a considerat că avea dreptul de deducere a TVA.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea contestației și anularea Deciziei nr.81287/23.01.2008, Decizia nr.13/21.01.2008 precum și a Deciziei nr.-/15.11.2007 cât și a Deciziei nr.189/-/15.11.2007, toate emise de DGFP -
În dovedirea acțiunii a administrat proba cu înscrisuri și și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.211 și următoarele OG nr.92/2003.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea contestației. În apărare pârâta a arătat că în perioada 01.04.2007 - 30.09.2007, contestatoarea a înregistrat achiziții bunuri și servicii, de la diverși furnizori, destinate renovării în regie proprie a spațiului închiriat în strada 1 - 2. nr.144 și din prestările de servicii facturate de furnizori, în sumă totală de 33.246 lei, a dedus TVA în sumă de 6317 lei.
Din verificarea efectuată, organele de inspecție fiscală au constatat că în perioada verificată, agentul economic a dedus eronat TVA aferentă achizițiilor de bunuri și servicii, deoarece operațiunile ce urmează a se desfășura în spațiul renovării nu sunt operațiuni taxabile.
Potrivit contractului de închiriere nr.-/14.03.2005 încheiat între și și - SRL, la pct.2.3 și 4.1 se prevede că locatarul are obligația să folosească spațiul închiriat pentru închirierea și subînchiriere spații comerciale.
Conform art.141 (2) lit."e" din Legea nr.571/2003, modificată și completată, închirierea de bunuri imobile este o operațiune scutită de TVA fără drept de deducere.
Pârâta a susținut că prin deducerea TVA în sumă de 6317 lei contestatoarea a încălcat prevederile art.145(2) lit."a", modificată prin legea nr.343/2006, precum și prevederile art.147 (4) din legea nr.571/2003, valabile pentru perioada verificată.
Așa cum s-a precizat și în Raportul de inspecție fiscală nr.-/15.11.2007, contestatoarea desfășoară în spațiul închiriat, conform prevederilor contractuale, numai operațiuni scutite fără drept de deducere, potrivit art.141 (2) lit."e" din legea nr.571/2003, modificată și completată.
Contestatoarea confundă operațiunea de închiriere dintre proprietar (persoană fizică) și locatar (- SRL) cu cea de închiriere ce urmează a se desfășura în spațiul supus renovării potrivit pct.2.3 și 4.1 din contractul de închiriere.
Prin sentința nr. 120/17.04.2008 Tribunalul Brăilaa admis acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ de contestatoarea - SRL, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, strada 1 - 2. nr.144, județul B, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județul B, a anulat Deciziile nr.81287/23.01.2008; 13/21.01.2008; -/15.11.2007 și 189/-/15.11.2007 emise de DGFP B și a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sume de 604,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-au avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 141 alin. 2 lit. din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, sunt scutite de taxa de valoare adăugată unele operațiuni printre care și închirierea de bunuri imobile.
Prin contractul de închiriere la art.4.1 lit."a" reclamanta s-a obligat să folosească spațiul închiriat pentru închiriere și subînchiriere spații comerciale și să-l exploateze ca un bun gospodar.
Instanța a reținut că prin obligația de a exploata spațiul ca un bun gospodar se înțeleg și alte activități pe lângă închiriere și subînchiriere așa cum s-a prevăzut și la art.2.3 din contractul de închiriere.
Împotriva sentinței nr. 120/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în termen legal a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, criticând sentința instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Prin motivele de recurs pârâta a învederat instanței următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 145 alin. 2 lit. a, art. 145 alin. 3 lit. a din. 571/2003 cu privire la Codul fiscal.
Consideră recurenta că intimata reclamantă desfășoară în spațiul de închiriat, conform prevederilor contractuale numai operațiuni scutite fără drept de deducere, potrivit art. 141 alin. 2 lit. din. 571/2003 modificată și completată.
Consideră recurenta că persoana impozabilă care realizează operațiuni care dau drept de deducere cât și operațiuni care nu dau drept de deducere, trebuia să aplice regimul mixt de deducere TVA, să facă calcule pro-rata - aspect neavut în vedere de instanța de fond.
Recursul este nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond, prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, se constată că prima instanță a efectuat o justă apreciere a probelor dosarului, pronunțând o sentință temeinică și legală.
Prin contractul de închiriere nr. -/14.03.2005 numiții și au închiriat intimatei imobilul situat în B-.
Potrivit art. 4 lit. f din acest contract, s-a stabilit în sarcina locatarului obligații de a efectua pe cheltuiala sa amenajări interioare și exterioare la spațiul închiriat. costul amenajărilor aduse imobilului vor fi suportate de locatar.
Potrivit art. 141 alin. 2 lit. e din 571/2003 prevede ce operațiuni sunt scutite de TVA printre care și închirierea.
Textul art. 2.3 din contractul citat mai sus stipulează ce spațiu de închiriat va fi folosit de către locatar în scopul închirierii de spații comerciale sau pentru alte activități.
La art. 4.1 lit. a din contractul de închiriere reclamanta intimată s-a obligat să folosească spațiul închiriat pentru închiriere și subînchiriere spații comerciale și să-l exploateze ca un bun gospodar.
Deci corect a reținut instanța de fond că scopul închirierii nu este exclusiv subînchirierea ci și alte activități.
Dispozițiile art. 141 alin. 2 lit. e din. 571/2003, așa cum susține recurenta, nu sunt aplicabile cauzei, întrucât TVA-ul în cuantum de 6.317 lei provenea din achiziționarea de către reclamanta intimată a materialelor aferente lucrărilor efectuate la imobil și din închirierea acestui imobil.
Considerăm că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt nefondate, în cauză nu sunt întrunite disp. art. 304.proc.civ.
Potrivit art. 312.proc. civ. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Văzând și disp. art. 274.proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr. 120/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către intimata - SRL
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 28 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./24 2008
Fond -,
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Angelica Ciobotaru, Vasile Susanu
