Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 645/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 645/ Dosar nr-
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 700/CA din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2009, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 13 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 700/CA/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis excepția inadmisibilității petitului 1 al acțiunii sub aspectul cererii de anulare a adresei nr. 3253/08.04.2009 și, în consecință, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, sub aspectul cererii privind anulare adresei nr. 3253/08.04.2009 din petitul 1; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B și, în consecință, s-a anulat Decizia Nr. 7622/03.03.2009 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice B; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2.934 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, sumă actualizată cu rata inflației, dobânda legală aferentă începând cu data de - și până la data plății și suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a admis cererea de chemare in garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice B a Administrației Fondului pentru Mediu, și in consecință, a obligat chematul in garanție să vireze in fondurile Administrației Finanțelor Publice B suma de 2.934 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Sub aspectul primului petit, acțiunea reclamantului este inadmisibilă in ceea ce privește cererea de anulare a adresei nr. 3253/08.04.2009 și a fost respinsă cu această mențiune, având in vedere că actul a cărui anulare s-a solicitat nu reprezintă un act administrativ fiscal in accepțiunea definită de dispozițiile art. 41 Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală și nici un act administrativ, așa cum este definit de art. 2 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezentând doar un act prin care se exprimă un răspuns al pârâtei.
Pe fond, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși s-a invocat neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost, in final, respinsă, după expirarea termenului de 30 de zile in care pârâta trebuia să soluționeze plângerea prealabilă deoarece, așa cum rezultă din adresa nr. 3253/2009, plângerea prealabilă a fost înregistrată la data de - iar la momentul înregistrării acțiunii pe rolul instanței - - - aceasta nu fusese încă soluționată.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. Pe cale de consecință, instanța de fond anulat decizia prin care a fost stabilită taxa de poluare, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor TCE.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Tribunalul admis și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare și de poluare. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă s-a reținut că in cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 124 Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, întrucât dispozițiile legale in baza cărora a fost încasată taxa de poluare nu sunt conforme cu dispozițiile comunitare, așa încât se aplică reglementările generale (și nu cele speciale prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 92/2003) in materie de dobândă, ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin plata unor taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxelor, și nu doar de la data la care s-a solicitat restituirea acestei taxe. De altfel, neexistând nicio notificare efectuată prin executor judecătoresc, nu există nici un argument legal in baza căruia să se acorde dobânda de la data la care s-a solicitat restituirea taxelor.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, având in vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, tribunalul a admis cererea și a obligat Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 2.934 lei (sumă solicitată de pârâtă). În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, pârâta Administrația Finanțelor Publice B a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată constând in taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B a arătat că se impunea urmarea procedurii prealabile prevăzute de art.205 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, s-a considerat greșit că cererea trebuia soluționată în 30 zile deoarece Codul d e procedură fiscală prevede un termen de 45 zile; reclamantului nu i se poate restitui suma plătită ca taxă de poluare. Înmatricularea autovehiculelor se face conform prevederilor art. 19 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 și art. 7 alin.1 din Ordinul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. 1501/2006 în baza unor documente printre care și dovada achitării taxei de poluare care se plătește în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008. Fără plata taxei autovehiculul nu poate fi înmatriculat.
Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, cu caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor.Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul " poluatorul plătește " este acceptat la nivelul Uniunea Europeană.
Armonizarea legislației interne cu legislația comunitară revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Nu există temei pentru restituirea taxei achitată benevol la recomandarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Taxa de primă înmatriculare era una din condițiile de înmatriculare autoturismelor. Codul fiscal nu are un caracter permisiv ci imperativ; doar deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și nici o instanță nu s-a pronunțat cu privire la nelegalitatea actului normativ emis.
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplica legea la situația de fapt stabilită pe bază de probe, în cazuri concrete fără a fi legată de soluții pronunțate anterior.
Recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu arată, de asemenea, că s-au respectat principiile comunitare în stabilirea taxei de poluare, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este act normativ compatibil cu dreptul comunitar, iar procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009. Se explică principiile ce stau la baza modului de stabilire a taxei de poluare și se citează din hotărâri CEJ.
Intimatul reclamant nu a depus la dosar întâmpinare. Prin concluzii scrise a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice B este parțial fondat, iar recursul chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu este nefondat.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de poluare la Administrația Finanțelor Publice B în data de 19.03.2009, iar această sumă nu i-a fost restituită. Reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând să se revină asupra obligativității plății acestei taxe considerate de el a fi fiscală și nu una de mediu. Într-adevăr conform art. 70 din Ordonanța de Guvern 92/2003 termenul de soluționare a contestației formulate conform art. 205 din același act normativ este de 45 zile. Reclamantul a depus cererea de chemare în judecată după acest termen la 12.05.2009. Acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Celelalte motive sunt comune celor două recurente deci vor fi analizate împreună.
Plata sumei de bani constând în taxa de poluare, în fapt tot o taxă de primă înmatriculare în România, este o operațiune prealabilă înmatriculării. S-a pus în discuție nelegalitatea taxei percepute.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Aceiași dispoziție s-a menținut și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. Conform art. 4 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;" Nu s-a pus în discuție înmatricularea unui autoturism nou ci a unuia ce fusese deja înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință (în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare/poluare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
Referitor la acordarea dobânzii legale Curtea constată că aceasta este parțial neîntemeiată.
Prima instanță a dispus restituirea taxei achitate integral și cu dobânda legală calculată de la data de 4.03.2009, data plății acesteia.
Potrivit art. 1084 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi "pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit". În speță reclamantul are dreptul să i se restituie suma achitată ca taxă de poluare integral (taxă nelegală conform celor arătate anterior) și dobânda legală la aceasta, dar de la data la care a solicitat restituirea acesteia conform prevederilor art. 1088 cod civil (19.03.2009 - cererea de restituire depusă la Administrația Finanțelor Publice B).
Conform art. 1088 Cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Deci reclamantul nu este ținut să justifice vreo pagubă, iar acordarea dobânzii legale nu echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză. Acestea pot fi acordate doar din momentul formulării cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare ( 19.03.2009). Aceasta este data de când pârâta Administrația Finanțelor Publice B, este pusă în întârziere. Și art. 117 din Ordonanța de Guvern 92/2003 prevede că sumele plătite ca urmare a unor aplicări eronate a prevederilor legale se restituie la cerere.
Se constată deci că doar petitul privind data de la care curge dobânda este întemeiat, toate celelalte motive de recurs sunt nefondate.
citate de recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu din jurisprudența CEJ vin să întărească cele arătate anterior. Această taxă, stabilită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este percepută doar în cazul înmatriculării în România a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Faptul că taxa ajunge la fondul de mediu nu schimbă caracterul discriminatoriu al acesteia.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice B și în consecință să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va acorda dobânzile legale la suma ce s-a dispus a fi restituită doar începând cu data de 19.03.2009; va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate și va respinge recursul chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B împotriva sentinței civile nr. 700/CA/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului dobândă legală aferentă sumei de 2934 lei de la data de 19.03.2009 și până la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul declarat de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecăto,
- - - - - - -
Grefier,
Red. MC 15.10.2009/dact. VP 22.10.2009
Judecător de fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
