Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 650/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 650/2009
Ședința publică din 16 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BMî mpotriva sentinței civile nr. 2376 din 16.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC SRL PRIN M - AGENȚIA B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în s-a prezentat pentru intimată, avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, intimata nu a depus la dosar înscrisurile solicitate de către instanță la termenul anterior, prin adresa de la fila 8, respectiv, înscrisurile prin care înțelege să facă dovada incidenței în cauză a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Reprezentantul intimatei a susținut că, abia a fost angajat în cauză, că în prima instanță reclamanta intimată a asigurat probațiunea în totalitate că, ce a fost de depus s-a depus, dar dacă instanța apreciază că, mai sunt necesare alte înscrisuri să acorde un termen și le vor depune, dar că, din punctul său de vede cauza s-a lămurit în primă instanță.
Curtea, a solicitat reprezentantului intimatei să precizeze, dacă este în măsură, azi să depună înscrisurile solicitate de către instanță la termenul anterior, prin adresa de la fila 8, sau că apreciază că, nu se mai impune, pentru că, au fost depuse suficiente înscrisuri la fond.
Reprezentantul intimatei a susținut că, dacă se impune poate să depună practică judiciară a acestei instanțe.
Curtea, în urma deliberării, reținând poziția procesuală a reprezetantului intimatei, în raport de conținutul încheierii de ședință de la termenul anterior, apreciază că, la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului intimatei în dezbateri judiciare asupra recursului.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic și nefondat, taxa în discuție îmbrăcând forma unei taxe ascunse care nu se aplică autoturismelor și autovehiculelor autohtone, ci doar celor străine. În ce privește penalitățile solicitate, apreciază că, ele sunt legale, sunt taxe bugetare și potrivit principiului echitabilității se calculează conform pr.fiscală. în termen de 45 de zile de la depunerea taxei.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 2.376 din 16 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis acțiunea reclamantei BMî mpotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și în consecință a fost anulată dispoziția nr. 12.759 din 21.03.2008 emisă de B M și obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 5.663 lei achitată cu chitanța seria - nr. - cu dobânda legală de 0,1 % pe zi de întârziere, calculată începând cu data de 05.05.2008 și până la achitarea integrală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acestea prevăd că: "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.
Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a României și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului.
Întrucât, instanța a constatat că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasare, Direcția Generală a Finanțelor Public emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată. Atât această decizie, cât și adresa Administrația Finanțelor Publice constituie acte administrative fiscale în sensul art. 41 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 544.
În ceea ce privește dobânda solicitată, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei.
Potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală nivelul majorărilor de întârziere este de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru aceste motive acțiunea reclamantei a fost admisă conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca inadmisibilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că taxa de primă înmatriculare a fost legal încasată de la reclamantă, în condițiile existenței unei legislații naționale ce a înlocuit începând cu data de 1 ianuarie 2007, data aderării tării noastre la Comunitatea Europeană, legislația referitoare la accizarea produselor din import.
Neluarea măsurilor de instituire a unei taxe speciale, a arătat pârâta, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autoturismelor second-hand la scurt timp de la introducerea lor în tară.
Tratatul de aderare a României la Comunitatea Europeană permite tării noastre să aleagă forma și mijlocele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii în fiecare stat membru.
În susținerea pretențiilor, intimata a arătat că disp. art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa urmează să fie plătită de către toți proprietarii de autovehicule, la momentul primei înmatriculări în România, și, prin urmare, art. 90 are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Pârâta susține că nici Comisia Europeană nu exclude plata taxei ci a ridicat obiecții doar cu privire la modul de calcul a taxei.
În finalul motivării recursului, pârâta a arătat că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și a nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, acțiunea reclamantei nu este admisibilă, în condițiile în care aceste acte normative reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bună voie de către organul fiscal competent din subordinea ANAF.
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.
Recursul declarat în cauză este întemeiat însă pentru motivele ce urmează a fi expuse.
Cum ne aflăm în situația prev. de art. 3041.pr.civ. respectiv în fața unui recurs declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, Curtea este îndrituită să examineze cauza sub toate aspectele:
Așadar, verificând actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu recurs, Curtea observă că, deși reclamanta-intimată a susținut că este îndreptățită la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare datorată pentru un autovehicul în temeiul dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal și care contravine prev. art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene, nu a arătat în cuprinsul acțiunii, în concret, despre ce autovehicul este vorba, din ce țară a Uniunii Europene a fost procurat și mai ales dacă autoturismul respectiv a fost înmatriculat în aceea țară, pentru a se putea certifica incidența textului din dreptul comunitar invocat.
primei instanțe cu privire la principiul priorității aplicării dreptului comunitar, inclusiv a dispozițiile art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunități Europene, deși corecte nu au fost concretizate în prezenta speță prin dovedirea incidenței textului legal mai sus citat.
Singurele acte depuse pentru dovedirea acțiunii constau în cele care se referă la îndeplinirea procedurii prealabile, inclusiv răspunsul organului fiscal prin care refuză restituirea taxei, copii ale unor sentinței prin care instanțele au admis acțiunii având ca obiect restituirea taxei speciale de primă înmatriculare precum și copia unei pagini luate de pe internet în privința știrilor juridice ce se referă la jurisprudența în această materie.
În virtutea dispozițiile art. 129 alin. 5.pr.civ. care impun judecătorilor: " îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale", s-a procedat la întocmirea unei adrese către intimata-reclamantă pentru a depune actele doveditoare a primei înmatriculări a autovehiculului într-o altă țară membră a, actele de înmatriculare în România și chitanța de plată a taxei speciale de înmatriculare către autoritățile financiare române.
Acest lucru este posibil în această fază procesuală deoarece art. 305.pr.civ. arată că: "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor".
Prin urmare, recursul nu este o cale de atac devolutivă chiar și când este exercitat în condițiile art. 3041.pr.civ. ci un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia. Instanța de recurs nu reia judecata procesului, ci verifică numai dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu aplicare dispozițiilor legale pe baza probelor administrate, fără a putea, în principiu, administra probe noi.
Textele mai sus citate, consacră regula neadministrării probelor noi în recurs, cu excepția înscrisurilor emanate de la părțile în proces sau de la un terț, care ar fi putut avea înrâurire asupra soluționării cauzei dacă ar fi fost folosite de instanța a cărei hotărâre s-a atacat.
În cauză, aceste înscrisuri nu au fost depuse, nici după ce au fost solicitate intimatei în recurs, deși a fost acordat un termen în acest scop, suficient de pentru ca actele respective să poată fi atașate dosarului.
Așadar, cum în justiție, față de regula de principiu, potrivit căreia sarcina probei incumbă celui ce afirmă ceva, având în vedere dispozițiile art. 1.169 Cod civil, iar reclamanta nu a depus actele care să demonstreze situațiile și împrejurările referitoare la raporturile juridice dintre părți, acțiunea sa nu putea fi admisă ca întemeiată.
Pronunțând însă o soluție contrară, de admitere a acțiunii reclamantei, în lipsa dovezilor necesare, prima instanță a dat o hotărâre nelegală și netemeinică, aplicând greșit legea, fiind dat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ.
Așa fiind, față de toate aceste considerente de fapt și de drept, ținând cont de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, prezentul recurs va fi admis, sentința atacată modificată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Față de considerentele ce au condus la soluția de admitere a recursului, mai sus expuse, devine de prisos analizarea celorlalte motive de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 2.376 din 16 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantei B M, cu sediul în B-M,-,. 90, jud. C, prin reprezentantul său legal, în contradictoriu cu pârâta mai sus arătată, privind restituirea sumei de 5.663 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red. Gh.
Dact./3 ex/12.03.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
