Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 653/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.653/ Dosar nr-
Ședința publică de la 16 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - SRL - G și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr. 591 din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2009, apoi pentru data de 16.10.2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 591/18.06.2009, Tribunalul Covasnaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - "" SRL împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C și în consecință:
A anulat în parte Decizia nr. 224/04.08.2008 emisă de pârâtă, raportul de inspecție fiscală nr. 35884/30.04.2008 și Decizia de impunere nr. 103 din 30.04.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emise de Administrația finanțelor publice Sf. G cu privire la - impozitul pe profit suplimentar în sumă de 2,527,2 lei și TVA suplimentar de plată în sumă de 3,001 lei pentru anul 2007, precum și cu privire la majorările și penalitățile aferente acestor sume și dispune exonerarea societății reclamante de plata lor; și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.130 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în urma unei acțiuni de control, efectuată de Administrația Finanțelor Publice Sf. G, a fost verificată activitatea desfășurată de - SRL în perioada 01.01.2005 - 31.12.2007. Rezultatul controlului s-a materializat în Raportul de inspecție fiscală din data de 30.04.2008, înregistrat sub nr.35884/30.04.2008.
În raportul încheiat s-a reținut că în anul 2005 societatea a înregistrat pe cheltuieli suma totală de 55.055,30 lei reprezentând produse finite ( și făină) distruse de inundațiile din 12.07.2005.
Din adresa emisă de prefectură nu rezultă că punctul de lucru al societății ar fi fost inundat și nici cantitatea de mărfuri degradate. Ca urmare, s-a reținut că operația respectivă, conform art.128 alin.4 din Codul fiscal se asimilează cu livrări de bunuri și s-a calculat un TVA suplimentar de plată în sumă de 10,461 lei.
În anul 2007 societatea a vândut produse finite către persoane fizice, în cantitate totală de 101,9 tone pentru care a emis două facturi, la rubrica cumpărător fiind trecute persoane fizice, prețurile de vânzare au fost cu mult sub prețurile practicate cu alți clienți astfel că, în raport de prețul respectiv s-a recalculat valoarea tranzacției rezultând o creștere a valorii cu 15.795 lei pentru care s-a calculat TVA aferent în sumă de 3.001 lei.
În cursul anului 2006 societatea a primit două facturi de la - SRL, respectiv factura seria - - nr.- în valoare totală de 21.420 lei din care TVA 3.420 lei și factura - - nr.- în valoare totală de 18.445 lei din care TVA 2.945 lei.
Din explicațiile administratorului societății a rezultat că prima factură, cu nr. - reprezintă contravaloarea unui antecontract de vânzare cumpărare, iar pentru a doua factură nu s-a găsit un act justificativ. În cele două facturi nu au fost trecute numerele contractelor și, pentru că primul contract nici nu a avut vreo finalitate, s-a reținut că TVA -ul aferent nu este deductibil, stabilindu-se că societatea datorează cu titlu de TVA suplimentar suma de 6.365 lei.
În total s-a reținut un TVA suplimentar de plată în sumă de 19.827 lei pentru care s-au calculat majorări în sumă de 14.056 lei și penalități de întârziere în sumă de 353 lei.
Ca urmare a celor reținute cu privire la TVA, organul de control a reținut că, în speță cheltuielile respective nu pot fi considerate ca fiind deductibile.
Astfel, suma înregistrată de societate în anul 2005, de 55.055.30 lei reprezentând produse finite ( și făină) distruse de inundațiile din 12.07.2005, nu a fost considerată deductibilă - situație în care rezultă o majorare a profitului fiscal și s-a calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 8.088,8 lei.
De asemenea, s-a reținut ca fiind nedeductibile cheltuielile reprezentând contravaloare prestări servicii conform facturilor emise de - SRL, respectiv factura seria - - nr.- în valoare totală de 21.420 lei din care TVA 3.420 lei și factura - - nr.- în valoare totală de 18.445 lei din care TVA 2.945 lei, pentru care s-a calculat un impozit pe venit suplimentar în sumă de 2.880 lei, respectiv 2.480 lei.
Organele de control, în urma reconsiderării valorii tranzacției - constând în vânzarea de produse finite (făină și tărâțe) către persoane fizice în anul 2007 - la nivelul tranzacțiilor efectuate cu alți clienți, a reținut o creștere a valorii tranzacției cu 15.795 lei pentru care a calculat un impozit pe profit suplimentar de 2.527,2 lei.
Cu privire la impozitul pe profit suplimentar s-a stabilit că societatea datorează în total, cu acest titlu, suma de 16.696 lei pentru care s-au calculat majorări în sumă totală de 14.052 lei.
În urma întocmirii raportului de inspecție fiscală, s-a emis Decizia de impunere nr.103 din 30.04.2008.
Împotriva celor două acte administrativ-fiscale societatea a formulat contestație care a fost însă respinsă prin Decizia nr.224/04.08.2009.
În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că societatea nu a făcut dovada că punctul de lucru a fost inundat, că în localitatea respectivă nu s-a instituit starea de urgență, că cheltuielile cu prestări de servicii efectuate de terți nu sunt deductibile și că vânzarea produselor către persoane fizice nu au reflectat conținutul economic real al operațiunii respective.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar în ce privește produsele în valoare totală de 55.055,30 lei constând în produse finite ( și făină) distruse de inundațiile din 12.07.2005, expertul a stabilit că societatea nu datorează TVA deoarece operațiunea de descărcare din gestiune s-a făcut în urma unor calamități naturale.
Referitor la vânzarea produselor către persoane fizice, în urma verificării gestiunii s-a constatat că prețul de livrare practicat este egal cu prețul de producție, cu care s-a încărcat gestiunea. Astfel, la data de 31.12.2006, societatea figura cu un stoc de tărâțe fără nici o mișcare din august 2006, în cantitate de 101.900 kg la un preț unitar de producție de 0,075 lei, iar stocul fiind greu vandabil, în luna martie 2007 fost vândut tot la preț de producție. Expertul conchide că prețul este corect în raport de dispozițiile art.21 alin.1 Cod fiscal, vânzările fiind efectuate în structuri de vânzare - depozit fabrică și astfel nu se datorează TVA-ul suplimentar în sumă de 3001 lei
În lucrarea efectuată, expertul a analizat operațiunile comerciale desfășurate de societate și modul de evidențiere și deducere a cheltuielilor.
Astfel, pentru anul 2005 a arătat că, potrivit procesului verbal nr.1/8, a fost operată în contabilitate și s-a descărcat gestiunea de produsele finite în valoare de 55.055,30 lei, operațiunea respectivă fiind legală, în procesul verbal amintit fiind consemnată cauza, respectiv inundațiile ce au avut loc în luna iulie 2005 pe teritoriul comunei M, motiv pentru care consideră cheltuielile respective ca fiind deductibile iar societatea nu datorează impozit pe profit suplimentar.
Pentru anul 2006, expertul a apreciat că cheltuielile reprezentând prestări servicii, în valoare de 33.500 lei - contravaloarea facturilor seria - - nr.- și seria - - nr.-- sunt nedeductibile și că impozitul pe profit suplimentar, în sumă de 5.360 lei a fost corect stabilit de organele de control.
Pentru anul 2007, expertul relevat că în urma verificării facturilor emise în urma livrărilor de tărâțe către persoane fizice, a fișelor de evidență analitică produse finite din gestiune, a înregistrărilor contabile, în cauză, în ce privește gestiunea s-a utilizat metoda costului mediu ponderat, iar cantitatea de 101.900 kg, iar prețul unitar de vânzare a produsului finit a fost de 0,075 lei/kg. de gestiune s-a făcut la prețul mediu ponderat existent în martie 2007 de 0,018 lei /kg, astfel rezultând o valoare de 18,342 lei la descărcarea de gestiune și o valoare de 7.642,50 lei la livrare pentru cele 101.900 kg tărâțe.
Ca urmare, diferența dintre raportul din prețul de vânzare și cel din gestiune, de 10.699,5 lei sunt deductibile. Expertul a conchis că pentru anul 2007 societatea nu datorează impozit pe venit suplimentar.
Față de cele stabilite prin raportul de expertiză contabilă, dar și în raport de dispozițiile legale instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte.
Referitor la cheltuielile în sumă de 55,055.30 lei reprezentând produse finite distruse de inundațiile din 12.07.2005 acțiunea reclamantei sub acest aspect este nefondată.
Calamitatea naturală, respectiv inundațiile despre care face vorbire societatea, au avut loc în anul 2005, la 12 iulie.
cheltuielilor trebuie verificată în raport de normele legale incidente în cauză la data respectivă.
Conform art.21 alin.4 lit.c din Legea nr.571/2003 - modificată și completată prin Legea nr. 174/2004; Hotărârea Guvernului nr. 977/2004;Ordonanța Guvernului nr. 83/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 494/2004; Ordonanța Guvernului nr. 94/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 507/2004; Legea nr. 507/2004;Legea nr. 494/2004; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 96/2005; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 163/2005; Hotărârea Guvernului nr. 783/2004; Legea nr. 96/2005; Legea nr. 163/2005; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2005, abrogată prin Legea nr. 163/2005 și respinsă prin Legea nr. 164/2005; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2005; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2005 - act normativ în vigoare în luna iulie 2005, următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:"cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI";
De asemenea, pct.41, 42 din Normele metodologice de aplicare Legii nr.571/2003 - aprobate prin HG nr.44/2004 - astfel cum erau în vigoare la data de 04.07.2005 aveau următorul conținut: "41. cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, nu intră sub incidența prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal; 42. Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare, nu este cheltuială deductibilă fiscal, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz. Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse, care excedează valorii recuperate în baza contractelor de asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz, nu este deductibilă fiscal".
Conform textului de lege menționat, cheltuielile pentru stocurile calamitate ar fi fost deductibile doar dacă ar fi fost asigurate. Reclamanta nu a făcut dovada existenței unui contract de asigurare.
În speță, atât adresa emisă de Instituția Prefectului jud. C, cu nr. înregistrare 3753/04.04.2008 cât și procesul-verbal nr.1/8 din 01.05.2005 încheiat de reclamantă nu au nici relevanță.
Argumentele legale aduse de reclamantă și concluziile expertului sub acest aspect nu pot fi acceptate. Art.21 alin.4 lit. c din Legea nr.571/2003, astfel cum a fost modificată și completată, precum și normele de aplicare, au suferit mai multe modificări după iulie 2005.
Textul art. 21 alin.4 lit.c din Codul fiscal, următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:"cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidența acestor prevederi stocurile și mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme" a intrat în vigoare în forma respectivă de la data de 01.01.2008.
Conform pct. 42 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 "cheltuielile privind stocurile și mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamități naturale. Sunt considerate deductibile la calculul profitului impozabil, în măsura în care acestea se găsesc în zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu, afectate de calamități naturale sau de alte cauze de forță majoră".
Textele de lege, în forma redată mai sus, au intrat în vigoare în anul 2008.
Ținând seama de principiul neretroactivității legii, în cauză nu se pot aplica dispoziții legale care au intrat în vigoare după producerea calamității, forma actuală a legii aplicându-se doar situațiilor născute după intrarea ei în vigoare.
Ca urmare, s-a respins cererea cu privire la TVA suplimentar și impozitul pe profit suplimentar stabilit pentru suma de 55.055,30 lei.
În ce privește vânzarea produselor finite (tărâțe) către persoane fizice, Tribunalul apreciază că în mod nelegal organele de control au procedat la reconsiderarea tranzacțiilor la nivelul tranzacțiilor efectuate cu alți clienți.
Conform art. 11 alin.1 din Codul fiscal "la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției".
Potrivit art.21 alin1 din același cod, "pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare".
În speță, tranzacția efectuată fără discuție că a avut un scop economic. Prețul de vânzare a fost la nivelul prețului mediu ponderat de producție. Împrejurarea că prețul de vânzare nu fost mai M decât cel de producție nu are relevanță, nefiind o condiție impusă de lege.
Pe de altă parte, prețul poate fi reconsiderat ori ajustat doar în situația în care tranzacția s-ar fi efectuat între persoane afiliate, potrivit art.11 alin.2 din Codul fiscal - ceea ce nu este cazul în speță.
Ca urmare, nefiind admisibilă reevaluarea sau ajustarea, societatea reclamantă nu datorează nici TVA și nici impozit pe profit suplimentar în legătură cu această operațiune.
Cu privire la cheltuielile reprezentând contravaloare prestări servicii conform facturilor emise de - SRL, respectiv factura seria - - nr.- în valoare totală de 21.420 lei din care TVA 3.420 lei și factura - - nr.- în valoare totală de 18.445 lei din care TVA 2.945 lei, pentru care s-a calculat un impozit pe venit suplimentar în sumă de 2.880 lei, respectiv 2.480 lei, instanța a reținut că aceste cheltuieli nu sunt deductibile.
În acest sens se reține că, potrivit art.21 alin.4 lit. m din Codul fiscal, nu sunt deductibile "cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte".
Afirmațiile reclamantei că în realitate este vorba de un avans pentru vânzarea - cumpărarea puțului de apă potabilă sunt nefondate, fiind contrazise de facturile emise, înregistrările contabile pe de o parte, iar pe de altă parte de lipsa oricăror contracte încheiate între părți.
Pentru considerentele expuse, s-a admis în parte acțiunea reclamantei urmând anula în parte, raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere nr.103/2008 și Decizia nr.224/2008 cu privire la impozitul pe profit suplimentar în sumă de 2.527,2 lei aferent anului 2007 și TVA suplimentar de plată în sumă de 3.001 lei pentru anul 2007, precum și cu privire la majorările și penalitățile aferente acestor sume urmând astfel a exonera societatea de plata lor.
În baza art.276 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata parțială cheltuielilor de judecată reprezentând taxe de timbru și onorariu expert în sumă de 1.130 lei.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta - SRL G și a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare sau modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a soluționat petitele deduse judecății și temeiurile legale invocate în cererea de chemare în judecată.
Instanța nu a analizat fiecare petit dedus judecății și contabilizează în total sume aferente anilor 2005, 2006, 2007 făcând o confuzie și între operațiunile la care se referă impunerea și motivele de nelegalitate ale acesteia. Ca urmare nu se poate stabili concret asupra căror sume din petit se referă pe care le menține și pe care le respinge.
Instanța nu s-a pronunțat asupra operațiunilor care rezultă din factura nr. -/14.10.2006 (servicii de consultanță) emisă în sarcina societății de către - SRL.
În cuprinsul sentinței se confundă termenul de impozit pe profit cu termenul cu impozit pe venit fiecare având conținut legal și fiscal distinct. S-au încălcat astfel dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu analizează motivele de nelegalitate invocate, în raport cu dispozițiile art. 64 alin.2 și art. 107 alin.1. din Cod procedură fiscală.
De asemenea, concluziile raportului de expertiză nu au fost analizate de instanță care a făcut o apreciere a cauzei prin propria sa prismă.
Pe fondul cauzei s-a arătat că pentru stocul în valoare de 55.005,30 lei, care a fost depreciat și degradat ca urmare a inundațiilor din anul 2005, nu s-a argumentat faptic și juridic concluzia reținută, nu se indică un text de lege care să susțină această concluzie și nu se aduce o argumentație legală în materie.
Cu privire la facturile pentru servicii de consultanță emisă de către - SRL, se constată că au recunoscut impunerea în valoare de 21.420 lei și au contestat impunerea aferentă facturii nr. -/21.03.2006.
Instanța analizează factura nr. -/14.10.2006 în valoare totală de 21.420 lei dar aceasta nu constituie obiectul nici unui petit al cererii de chemare în judecată fiind analizată în afara cadrului procesual.
În cauză au declarat recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice C care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Examinând hotărârea atacată, probele administrate în cauză, motivele de recurs invocate, dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă se constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat plângere împotriva deciziei nr. 224/2008 emisă de pârâtă și a solicitat anularea impunerii în sumă de 8088,80 lei cu titlu de impozit pe profit, încadrată greșit în dispozițiile art. 21 alin.4 lit.c Cod fiscal, anularea impunerii de 2880 lei cu titlu de impozit pe profit, încadrată greșit în temeiul art. 21 alin.4 lit.m Cod fiscal, anularea impunerii de 2527,20 lei cu titlu de impozit pe profit ca fiind dispusă din eroare în aplicarea metodei de stabilire a prețului de vânzare, prevăzut de art. 11 Cod fiscal, anularea impunerii sumei de 10.461 lei cu titlu de TVA, față de dispozițiile art.128 alin.8 Cod fiscal, anularea impunerii în sumă de 3001 lei cu titlu de TVA, întrucât s-au aplicat greșit dispozițiile art. 11 Cod fiscal, anularea impunerii în sumă de 3420 lei cu titlu de TVA ca fiind lipsită de încadrare juridică în temeiul art. 45 Cod fiscal, anularea majorărilor la impozitul pe profit calculate aferent sumelor contestate și precizate mai sus.
Prin hotărârea atacată instanța nu analizează pretențiile reclamantei corespunzătoare fiecărui capăt al cererii de chemare în judecată și temeiului de drept invocat, ci în total, pentru considerentele expuse în această hotărâre. Criticile recurentei sunt fondate, iar din considerentele hotărârii atacate nu rezultă dezbaterea punctuală, conform cadrului procesual stabilit de parte, a fiecărui petit al acțiunii principale.
Instanța de recurs constată de asemenea că reclamanta a susținut existența calamității naturale - inundațiile din iulie 2005 - care au afectat stocurile de și făină și instanța a considerat dovedită existența acesteia. În realitate în dosarul cauzei nu există nici o dovada administrată în urma căreia să se facă legătura de cauzalitate dintre amplasamentul morii din comuna M, cantitatea de tărâțe și făină stocată la acea dată, locul unde s-a produs calamitatea naturală, durata și consecințele acesteia, pentru a se putea reține sau înlătura argumentat cele susținute în cererea de chemare în judecată cu privire la acest aspect.
Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că fondul cauzei nu a fost analizat corespunzător de instanța de fond, că nu s-au administrat probe care să lămurească în întregime pretențiile solicitate de parte.
Ca urmare, recursul se dovedește a fi fondat și va fi admis în baza art. 312 alin.5 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta reclamantă - SRL G și pârâta DGFP C împotriva sentinței civile nr. 591/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - - -
Grefier
Red MR 18.11.2009
Dact CC2 0.11.2009
2 ex
Jud fond T
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
