Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 66/
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier șef sectie
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.173/AF din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise în baza art.146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 27 ianuarie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr.173/AF/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B și în consecință a fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a taxei speciale pentru autoturism și autovehicule în cuantum de 5.380 lei achitată conform chitanței pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr.-/16.01.2008 actualizată cu rata inflației și cu dobânda legală calculată până la data restituirii efective a sumei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit facturii si contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit nr. 2007/61 reclamanta a cumpărat din Germania autoturismul marca BMW tipul X5.
In vederea înmatriculării in România a autoturismului reclamanta a achitat suma de 5380 lei, reprezentând taxa speciala de înmatriculare in România, conform chitanței nr. -/16.01.2008.
Conform dispozițiilor art. 214 ind.1 - 214 ind.3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce făcea înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitarii Europene prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 paragraful 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Instanța a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc), cât și scutiri de la plata taxei (in cazul vehiculelor istorice, etc). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind.1 Cod Fiscal.
S-a reținut și faptul că taxa in discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind.1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratat, fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică,
deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al.1 din Constituție, cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea adresei nr. 45040A/16.04.2008, in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care s-a făcut referire anterior.
Prima instanță nu a reținut apărările pârâtei privind incidența nr.OUG50/2008, pe considerentul că taxa ce face obiectul cauzei a fost încasată anterior datei de 01.07.2008 și a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, astfel că se impune aplicarea principiului conform căruia atunci când un stat membru a impus și a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituire taxa percepută prin încălcarea acestuia. De altfel, neconformitatea dispozițiilor referitoare la plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule cu prevederile cuprinse in Tratatul Comunității Europene a fost recunoscuta de legiuitorul R, care a procedat la abrogarea acestora.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art.90 (1) din Tratat, instanța a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens. In temeiul art. 1082, 1084 cod civil si art. 3 din OG nr. 9/2000, parata a fost obligata si la actualizarea sumei încasata nelegal cu rata inflației si cu dobânda legala calculate pana la data restituirii efective, având in vedere devalorizarea monedei naționale si prejudiciul încercat de reclamanta prin achitarea unei taxe nelegale.
Instanța a luat act ca reclamanta nu a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că: adresa emisă de Administrația Finanțelor Publice B prin care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituirea taxei nu reprezintă refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. 1 lit.i din Legea 554/2004 așa cum greșit a apreciat instanța de fond; plata taxei s-a efectuat în temeiul unui act normativ în vigoare la momentul plății; OUG 50/2008 prevede achitarea taxei de poluare în mod imperativ și în prezent fiind una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor; taxa de înmatriculare specială era reglementată de Legea 571/2003 privind Codul fiscal; greșit s-a reținut de către prima instanță că taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România; taxa se aplică atât autovehiculelor noi achiziționate din România cât și celor achiziționate din alte state comunitare, taxa fiind percepută din 1.01.2007; Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei astfel de taxe și au fost discuții referitoare la modul de determinare a taxei, principiul "poluatorul plătește" este acceptat în Uniunea Europeană, alte 16 state din Uniunea Europeană practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor; obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Se menționează și faptul că taxa a fost plătită benevol la recomandarea Ministerului Internelor și Reformelor Administrative, iar anularea taxei ar anula implicit și înmatricularea autoturismului. Dispozițiile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor membre de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Anularea taxei de instanță contravine Constituției și principiilor fundamentale ale dreptului. Obligația plății taxelor incumbă fiecărei persoane care dorește înmatricularea acestor autoturisme. Se solicită instanței să aibă în vedere și prevederile art. 11 din OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare care stabilește că se restituie doar diferența între cuantumul achitat și suma datorată calculată conform noii reglementări.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile Legii 571/2003, Codul d e procedură fiscală și OUG 50/2008.
Intimata - SRL nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Adresa prin care Administrația Finanțelor Publice B (nr.45040A/16 aprilie 2008) a răspuns că nu poate să restituie reclamantei - SRL suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare constituie un refuz de soluționare a cererii acesteia. Din punct de vedere al reclamantei refuzul este nejustificat, deși pârâta și-a motivat refuzul pe dispozițiile din Codul fiscal.
Corect prima instanță a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantei este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 213 ind.1 din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Nu este vorba de mașini noi la prima înmatriculare cum susține recurenta.
Curtea constată că, în aceste împrejurări, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele reunite C 290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/5 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - a arătat următoarele:
În sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art.90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art.90 paragraful 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât cel în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acea țară și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă. (În speță se analiza situația Ungariei).
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea Europeană de Justiție a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care să facă acele diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art.90 paragraful 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criteriile precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare, iar dispozițiile acestui act normativ nu pot retroactiva.
Compensarea nu este posibilă atâta timp cât nu este stabilită o creanță a recurentei pârâte împotriva reclamantei având ca obiect taxa de poluare. Prin compensație se sting două obligații reciproce până la concurența celei mai mici. În prezent doar creanța reclamantei este certă, lichidă și exigibilă, recurenta pârâtă nu deține o creanță față de aceasta. (nu a prezentat un act administrativ fiscal - un titlu de creanță - cu obiect taxa de poluarea).
Principiul "poluatorul plătește este recunoscut în statele Uniunii Europene, dar dispozițiile din Codul fiscal român (în prezent abrogat) cât și cele din OUG 50/2008 nu stabilesc criterii de plată a taxei în funcție de nivelul de poluare, ci în funcție de valoarea autovehiculului și de locul primei înmatriculări în România sau în alt stat european. Pe aceste considerente s-a apreciat că taxa este nelegală.
Am arătat că prevederile Tratatului CE sunt direct aplicabile în țară de la aderarea la Uniunea Europeană; judecătorul național este primul chemat să aplice dreptul comunitar, iar aceste dispoziții din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național (principiul preeminentei și supremației dreptului comunitar). Acestea sunt în concordanță și cu prevederile Constituției României.
Constatarea nelegalității taxei de primă înmatriculare nu afectează operațiunea de înmatriculare a autoturismului.
Curtea constată că recurenta nu a criticat dispozițiile din sentința civilă privind acordarea dobânzilor și în consecință nu va analiza acest aspect.
Pentru aceste considerente, considerând că toate motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile 173/2008 pe care o va menține cu completarea motivării din prezenta decizie, văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.173/AF/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red: MC/28.01.2009
Dact: MD/2.02.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria
