Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 661/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 661/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SF.G în numele DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr.602 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că la data de la data de 27.04.2009, reclamanta - SRL, a chemat în judecată pe pârâta ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, solicitând:
- anularea deciziei nr- privind soluționarea contestației formulată de - SRL, emisă de DGFP C;
- anularea titlului de creanță - Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția finală nr.36/27.02.2009, pentru suma de 2005 lei reprezentând impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice, respectiv pentru suma de 1.580 lei reprezentând majorări de întârziere la plata acestei obligații;
- anularea raportului de inspecție fiscală nr.5764/26.02.2009, cu privire la nedeclararea și neplata impozitului pe dividende aferente anului 2005 în sumă de 2005 lei, cu majorări de întârziere în suma de 1.580 lei, emise de Sf.G;
- exonerarea societății de plata obligațiilor fiscale de mai sus, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna. În acest dosar instanța a pronunțat sentința civilă nr.602/19.06.2009 prin care a dispus următoarele:
A admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu ANAF-DGFP C și în consecință a anulat Decizia nr. 75/08.04.2009 emisă de pârâtă.
A admis contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal din 25.02.2009 întocmit de organul de inspecție fiscală și în consecință a anulat Raportul de inspecție fiscală din 26.02.2009 întocmit de organul de inspecție fiscală precum și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală în sarcina reclamantei primit de reclamantă la data de 2.03.2009.
A exonerat reclamanta de plata obligațiilor fiscale suplimentare, respectiv 2005 lei impozit pe venit din dividende și 1580 lei majorări de întârziere stabilite în sarcina acesteia prin actele administrative de mai sus.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
La data de 25.02.2009 organele fiscale au efectuat un control inopinat la sediul - Prestări Comerț și SRL, cu sediul în localitatea, ocazie cu care a fost întocmit procesul-verbal nr. 5611/25.02.2009.
Obiectul inspecției fiscale a constat în verificarea tematică cu privire la modul de înregistrare, calcul, declarare și virare a impozitului pe dividende persoane fizice, linie pe care reclamanta nu fusese anterior verificată.
Rezultatul inspecției fiscale, cu prezentarea constatărilor inspecției din punct de vedere faptic și legal, a fost consemnat potrivit dispozițiilor art. 109 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală în Raportul de inspecție fiscală nr. 5764/26.02.2009.
În urma verificărilor s-a constatat faptul că impozitul pe venituri din dividende, calculat potrivit art. 67 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este în sumă de 2.005 lei pentru anul 2005; 1.127 lei pentru anul 2006; respectiv 568 lei pentru anul 2007.
Întrucât societatea nu a declarat și nu a achitat impozitul pe dividende aferent anului 2005, în sumă de 2.005 lei, această sumă a fost stabilită suplimentar în urma controlului, în temeiul art. 93 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Totodată, pentru această sumă au fost calculate majorări de întârziere, pentru perioada 01.01.2006-25.02.2009, în sumă de 1.580 lei.
A fost astfel emisă Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 36/26.02.2009, pentru suma de 2.005 lei reprezentând impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice, respectiv pentru suma de 1.580 lei reprezentând majorări de întârziere la plata acestei obligații, decizie comunicată cu reclamanta la data de 02.03.2009.
Întrucât reclamanta a virat greșit sumele reprezentând impozit pe dividende persoane fizice în contul pentru persoane juridice, organul de control a respins contestația făcută de reclamantă relativ la rezultatele controlului din 25.02.2009 și cele consemnate în raportul de inspecție fiscală motivând că plata obligațiilor fiscale nu ar fi fost efectuată de reclamantă distinct pe fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat conform disp. art. 114 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
Reclamanta nu ar fi cerut organului fiscal să îndrepte eroarea din documentele de plată întocmite de aceasta în termenul de un an de la data plății, astfel că la data controlului era decăzută din termenul formulării cererii de îndreptare a erorii.
Însă, înregistrarea greșită a plății de către însăși autoritatea fiscală, care avea obligația să îndrume reclamanta că impozitul pe venituri din dividende persoane fizice nu se virează în contul pentru persoane juridice și cel de persoane fizice nu poate echivala cu neplata acestei obligații bugetare, ci eventual cu o regularizare pe care organul fiscal este obligat să o facă în virtutea atribuțiunilor pe care le are în această materie.
A menține titlul de creanță emis nelegal de pârâtă ar însemna obligarea reclamantei la o dublă impunere ceea ce ar fi absurd în orice sistem de drept fiscal.
Susținerile pârâtei din întâmpinare conform cărora reclamanta nu ar fi parcurs procedura prealabilă prev. de Legea nr. 554/2004 (art. 7) întrucât în contestația sa reclamanta nu ar fi făcut vorbire și despre raportul de inspecție fiscală nr. 5764/26.02.2009 au fost înlăturate ca nefondate deoarece pârâta omite a arăta că raportul de inspecție fiscală este parte a procesului verbal nr. 5611/24.02.2009 în care la rubricile "prevederi legale" și "consecințe" organul de control fiscal a consemnat că se va menționa în "Raportul de inspecție fiscală".
Față de aceste considerente de fapt și drept, constatând că în speță sunt întrunite cerințele legale prev. de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în baza art. 17-18 din lege s-a admis acțiunea de față conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf.G în numele Direcției Generale a Finanțelor Publice C, în calitate de pârâtă în cauză, solicitând admiterea recursului criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
În mod corect Direcția Generală a Finanțelor Publice Car espins contestația formulată de reclamantă, dar instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamantei.
Sentința instanței de fond este nelegală deoarece nu s-a pronunțat asupra legalității actelor atacate și în mod greșit a anulat decizia de impunere și obligații fiscale, precum și Raportul de inspecție fiscală.
În mod greșit s-a reținut că reclamanta a atacat și Decizia de impunere și Raportul de inspecție fiscală, dar nu motivează acest lucru în nici un fel.
Procesul verbal atacat nr.5611/24.02.2009 este un act încheiat de serviciul Inspecție Fiscală din cadrul a Municipiului Sf.G și constituie Anexa 2 la Raportul de inspecție fiscală nr.5764/26.02.2009 și nu parte a procesului verbal cum greșit a reținut instanța.
Ori din însăși Declarația 100, aferentă lunii decembrie 2006, depusă la organul fiscal la 23.01.2007 de către reclamantă, nr.curent 11, rezultă faptul că aceasta a declarat impozit pe venituri din dividende distribuite persoanei juridice în sumă de 2.005 lei și nu celei fizice, un impozit distinct datorat. Același fapt rezultă și din Extrasul de cont din data de 12.12.2006, acte aflate la dosarul cauzei de care însă instanța de fond nu a ținut cont.
Așadar, - Prestări Comerț și SRL nu a virat în mod greșit suma reprezentând impozit pe venit dividende persoane fizice, în contul impozitului pe venit din dividende persoane juridice, așa cum a reținut instanța de fond, ci a declarat și a plătit, potrivit actelor sale contabile, impozit pe venit din dividende distribuite persoanei juridice.
Organul fiscal nu a înregistrat greșit plata reclamantei așa cum a arătat instanța de fond, ci a procedat la înregistrarea datelor așa cum au fost acestea declarate de către contribuabil, contribuabil care răspunde de acuratețea datelor comunicate organului fiscal.
Solicită a se constata faptul că societatea reclamantă nu a depus o asemenea cerere, astfel că la data efectuării controlului (februarie 2009) și a constatării nevirării impozitului pe dividende persoane fizice aferente anului 2005 aceasta era decăzută din termenul de depunere a unei astfel de cereri.
Așadar, consideră dovedit faptul că în mod corect au reținut organele de control faptul că - Prestări Comerț și SRL nu a declarat și nu a achitat impozitul pe dividende pentru persoane fizice aferent anului 2005, în sumă de 2.005 lei, sumă la care se adaugă majorări de întârziere, pentru perioada 1.01.2006 - 25.02.2009 în sumă de 1.580 lei.
Intimata reclamantă - Prestări Comerț și SRL a formulat Notă de ședință fila 9-10 dosar solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică.
Curtea, examinând acele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.602/19.06.2009 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor de recurs, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
În cauză reclamanta a formulat acțiune în contencios, solicitând anularea unor acte administrative fiscale emise de pârâta DGFP C dar și de Administrația Finanțelor Publice C - organe de inspecție fiscală, Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul a Municipiului Sf.
Ori în cauză reclamanta a chemat în judecată doar pe DGFP C, iar în citativ în dosarul de fond a fost citată doar această pârâtă.
În cauză, însă a formulat în dosarul de fond întâmpinare C iar Decizia nr.75/8.04.2004 este emisă de DGFP
În dispozitivul sentinței prima instanță a dispus anularea actelor emise de DGFP C dar și cele emise de, exemplu Raport inspecție fiscală.
În esență, se constată că pârâta C nu a fost citată în calitate de pârâtă la nici un termen de judecată iar pârâta DGFP C nu a formulat întâmpinare la fond.
Recursul este declarat de Sf.G în numele DGFP, fără a fi mandatată în acest sens.
Față de aceste aspecte, instanța de recurs văzând criticile formulate de, care nu a fost efectiv citată la fondul cauzei ca pârâtă și prin prisma prevederilor art.3041Cod procedură civilă, constată recursul ca fondat urmând a fi admis.
Astfel, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat în cauză ca fondat, iar sentința pronunțată de Tribunalul Covasna este nelegală, urmând a fi casată și se va trimite cauza spre rejudecare acestei instanțe cu citarea tuturor părților emitente a actelor administrativ fiscale atacate de reclamantă.
Faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără a fi citată, echivalează cu necercetarea cauzei pe fond față de toate părțile implicate și conform art.312 alin.5 Cod procedură civilă se impune casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei pe fond la această instanță.
Cu ocazia rejudecării cauzei pe fond se impune ca instanța de fond să țină cont de toate criticile formulate în recurs privind actele fiscale contestate de reclamanta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf.G în numele Direcției Generale a Finanțelor Publice
Față de cele reținute mai sus, se va înlătura apărarea intimatei reclamante ca neîntemeiată și nelegală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SF.G în numele DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr.602 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr- pe care o casează, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Covasna - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/26.10.2009
Dact: MD/27.10.2009 - 5 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
Din 2 noiembrie 2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.661din 20.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.602din 19.06.2009 pronunțate de Tribunalul Covasna, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
