Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 67/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act control taxe și
impozite -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.67
Ședința publicădin 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de contestatoarea- - V, cu sediul în municipiul V D,-, județul S, în contradictoriu cuAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ V, județul
Dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din13 martie 2009,susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a dat curs cererii formulate de reprezentantul intimatei să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de20 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 591/39 din 9.12.2008 reclamanta- - V Da solicitat, în contradictoriu cu pârâtaAgenția Națională de Administrare Fiscală V, anularea Deciziei nr. 195 din 11.06.2008 și în consecință anularea procesului-verbal de control financiar nr. -/29.01.2008 pentru suma de 10.704.876 lei reprezentând:
- 5.868.572 lei - subvenții pentru plata energiei electrice;
- 4.710.060 lei - majorări de întârziere aferente;
- 126.244 lei - penalități de întârziere aferente.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în urma inspecției fiscale efectuate în perioada 14, 15 și 28 februarie 2008 la sediul său, privind subvențiile pe produs primite de la bugetul pentru perioada 2004 - decembrie 2005 și subvențiile cu destinația plății energiei electrice către - M -, reprezentanții pârâtei au încheiat procesul-verbal din 28 ianuarie 2008 prin care au fost reținute unele deficiențe cu influențe fiscale care au fost consemnate în raportul de inspecție fiscală parțială din 12.02.2008, înregistrată la DGFPA S sub nr. - din 14.02.2008.
Arată reclamanta că a formulat contestație împotriva procesului-verbal de control financiar nr. - din 29.01.2008 însă în mod nelegal și netemeinic pârâta - prin Direcția Generală de soluționare a contestațiilor i-a respins-
Referitor la situația de fapt, reclamanta învederează faptul că în cursul anilor 2004-2005, a încasat suma de 62.620,4 mii lei "venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri" din care suma de 48.886,3 mii lei subvenții pe produs și 11.724,9 mii lei transferuri HG nr. 1848/22.12.2005 și HG nr. 311/1999. Subvenția a fost încasată de societate în urma realizării efective de produse miniere în baza "Decont privind acordarea subvenției", decont vizat lunar de către S în urma controalelor efectuate, iar la finele fiecărui an s-a vizat decontul definitiv în care sunt specificate atât cantitățile realizate, cât și subvenția unitară pe produs aprobată prin hotărâre de guvern.
Arată reclamanta că în procesul-verbal de control se face în mod eronat referire la HG nr. 311/1999 anexa II, Normele metodologice referindu-se la acordarea subvenției pentru produsele miniere, nefăcând vreo referire la subvenții speciale, deci societatea a primit subvenția unitară conform prevederilor legale din Cap. I art. 2 din aceleași norme metodologice. Totodată, deconturile privind acordarea subvenției au fost avizate de către S, fără să fie avizată societatea de faptul că au rămas sume de restituit la bugetul de stat, iar în bugetul de venituri și cheltuieli a - - ar fi trebuit să apară și rubrica "Venituri conform art. 21 din Legea nr. 507/2003 sau conform art. 16 din Legea nr. 511/2003".
Mai precizează reclamanta că nu a primit de la Ministerul Economiei și Comerțului - ordonatorul principal de credite - nici un document (ordin comun) din care să rezulte că în subvenția totală pe produs s-ar regăsi și sume pentru plata energiei electrice consumate, nici că - - M, ca și furnizor ar fi prioritar la plată.
Totodată arată reclamanta că în contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu - - M nu este stipulată obligativitatea plăților din subvenția pe produs și nici nu s- primit vreo notificare de la acest furnizor prin care să se ceară acesta lucru. contravalorii energiei electrice la termenele scadente în conformitate cu contractul de furnizare încheiat între părți ar fi generat oprirea activității urmată de nerealizarea producției și implicit de neprimirea subvenției pe produs.
Prin contractul cu - G, client principal al reclamantei era prevăzut ca J din contravaloarea produselor livrate să se achite la - - M prin compensare. - - se regăsește în fiecare circuit de compensare inițiat prin Institutul de Management al Informaticii.
Concluzionează reclamanta că nu a primit de la bugetul de stat subvenție pentru energia electrică, nu a avut nici un document de la ordonatorul principal de credite din care să reiasă că în subvenția totală pe produs s-ar regăsi și sume pentru plata energiei electrice.
Examinând acțiunea de față, instanța constată următoarele:
Reclamanta, aflată în prezent în procedura insolvenței, a beneficiat de subvenția alocată pentru plata energiei electrice către - M, în anul 2004 pentru suma de 2.850.000 lei iar în anul 2005, pentru suma de 3.881.000 lei, sume ce i-au fost virate în tranșe lunare în contul deschis de către la Trezoreria statului.
Art. 19 din Legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, prevede că "În bugetul Ministerului Economiei și Comerțului, la titlul Subvenții este cuprinsă și suma de 1.400,0 miliarde lei pentru achitarea datoriilor restante și curente către Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice -, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate în sectorul minier", iar art. 21, prevede că "Operațiunile efectuate de agenții economici prevăzuți la art. 18-20 se derulează prin conturi distincte, deschise pe seama acestora la unitățile trezoreriei statului".
Aceleași prevederi sunt cuprinse și prin Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005 pentru suma de 1.000,0 miliarde lei, respectiv art. 16 și art. 17.
Ori, în speță, reclamanta a stins integral obligațiile față de M în anii 2004 și 2005, dar prin contul de trezorerie (din subvenția acordată cu această destinație) doar suma de 745.926 lei, respectiv 116.502 lei, diferențele de 2.104.074 lei și suma de 3.764.498 lei achitate de reclamantă în contul datoriei față de Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice -, prin conturi bancare sau compensări pe bază de procese-verbale de compensare, nefiind utilizate din subvențiile primite și, ca urmare, trebuind să fie datorate bugetului de stat până la data de 31.01.2005, respectiv 31.01.2006, lucru ce nu s-a întâmplat și a determinat organele de control să calculeze majorări și penalități de întârziere potrivit legislației în vigoare.
Relevante în cauză sunt prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 1862/2004 referitor la normele metodologice privind încheierea execuției bugetare a anului 2004, Titlul III, punctul 3.1, potrivit cărora " autonome, societățile sau companiile naționale și societățile comerciale care au beneficiat în anul 2004 de subvenții sau transferuri de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, au obligația de a verifica, pe baza deconturilor definitive, dacă alocațiile bugetare primite sunt justificate și, în cazul în care se constată că s-au primit sume în plus, acestea vor fi restituite bugetului de stat sau bugetelor locale pe anul 2005, după caz, în conturile 20.22.01.05 "Restituirea de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți" pentru bugetul de stat și respectiv 21.22.02.05 "Restituiri pe fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți", pentru bugetele locale, până la data de 31.01.2005, dacă legea nu prevede altfel"
Aceleași prevederi se regăsesc și pentru anul 2005, în Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1952/2005 referitor la normele metodologice privind încheierea execuției bugetare a anului 2005, Titlul III punctul 3.1.
De remarcat în cauză este faptul că Ministerul Economiei și Comerțului, prin Direcția generală buget, economico-financiară și administrativ, certifică, sumele alocate reclamantei pentru plata energiei electrice în perioada 2004-2005, conform Legii nr. 507/2003 și Legii nr. 511/2004, și anume, suma de 2.850.000 lei pentru anul 2004, respectiv 3.881.000 lei pentru anul 2005.
Ori, potrivit dispozițiilor legale menționate, sumele rămase neutilizate în conturile distincte deschise la Trezoreria Statului cu destinația specială pentru plata energiei electrice trebuiau restituite la bugetul de stat pe până la data de 31 ianuarie a anului următor celui în care au fost acordate.
Susținerea reclamantei conform căreia nu a beneficiat de subvenție pentru plata energiei electrice nu poate fi primită, întrucât prin adresa nr. 8449/03.12.2007, Ministerul Economiei și Comerțului a răspuns la adresa reclamantei nr. 8412/03.12.2007, adresă în care reclamanta recunoaște că a primit subvenția în cauză "a beneficiat de subvenție din care cota parte pentru energie electrică".
Nu este pertinentă nici motivația reclamantei conform căreia în contractul de furnizare a energiei electrice încheiat între - - M și reclamantă nu este stipulată obligativitatea plăților din subvenția pe produs și nici nu s-a primit vreo notificare de la acest furnizor prin care să se ceară acest lucru, precum și faptul că, prin contractul cu G, client principal al reclamantei, era prevăzut că J din contravaloarea produselor livrate să se achite la - M -, prin compensare întrucât acestea nu justifica nerespectarea prevederilor legale referitoare la subvențiile acordate, privind obligativitatea achitării contravalorii energiei electrice consumate în sectorul minier prin conturi distincte, deschise pe seama acestora la unitățile Trezoreriei Statului.
Totodată susținerea reclamantei conform căreia deconturile privind acordarea subvenției au fost avizate de către a județului S, fără să fie avizată de faptul că au rămas sume de restituit la bugetul de stat, nu poate fi luată în considerare întrucât, până la data de 31 ianuarie a anului următor, reclamanta avea obligația restituirii pentru subvenția neutilizată până la sfârșitul anului conform dispozițiilor legale sus-menționate.
Ca urmare, în mod corect organul fiscal a calculat majorările și penalitățile de întârziere conform art. 8 din Normele metodologice privind acordarea, utilizarea și controlul subvențiilor pentru produsele din industria cărbunelului, minereurilor feroase, neferoase, radioactive, rare și nemetalifere aprobate prin HG nr. 311/1999, raportat la art. 119 al. 1 din OG nr. 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală.
În consecință, instanța constată că în mod corect, prin Decizia nr. 195 din 11.06.2008 pârâta prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor i-a respins reclamantei contestația formulată, reținând că în mod corect organele de inspecție au constatat că suma de 2.104.974 lei achitată în 2004 și suma de 3.764.498 lei achitată în 2005 în contul datoriei față de Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - prin conturi bancare sau compensări pe bază de procese verbale de compensare, au fost considerate ca neutilizate din subvențiile primite și, ca urmare, ar fi trebuit datorate bugetului de stat până la 31.01.2005, respectiv 31.01.2006, fapt ce a atras calcularea majorărilor și penalităților de întârziere.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de de contestatoarea- - V, cu sediul în municipiul V D,-, județul S, în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ V, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina
