Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 682/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.682
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.324/11.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta - intimată CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - intimată consilier juridic, lipsă fiind reclamanta - recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei - intimate depune la dosar delegație și întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - intimate pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.324/11.III.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins ca nefondată acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T având ca obiect cererea de anulare a deciziei nr.10/09.02.2007 emisă de pârâtă pentru obligarea la plata sumei de 82.603 lei cu titlu de contribuție
În motivare s-a reținut că în urma controlului efectuat la sediul Biroului Notarial Public " " s-a constatat de către organele de control din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate A că, în calitate de titular al persoanei fizice " " datorează contribuția la fondul, respectiv suma de 54.425 lei reprezentând debit, 25.117 lei reprezentând dobânzi, 3.061 lei reprezentând penalități de întârziere.
Verificând legalitatea raportului de inspecție fiscală, instanța a constatat că acesta cuprinde mențiunile legale obligatorii prevăzute de art.46 din nr.OG92/2003 și ale art.43 din Codul d e procedură fiscală, respectiv obiectul raportului îl constituie constatările că reclamanta nu a achitat contribuția legal datorată, fiind indicat în Capitolul I din raportul de inspecție fiscală.
Elementele indicate de către reclamantă ca nefiind menționate în raportul de inspecție fiscală, respectiv neindicarea actului normativ în temeiul căruia pârâta era obligată să depună declarații trimestriale, respectiv mențiunea privind audierea contribuabilului, nu afectează legalitatea actului administrativ fiscal contestat și nu atrag sancțiunea nulității reglementate expres de art.45 din Codul d e procedură fiscală, reclamanta având posibilitatea ca odată cu semnarea raportului de inspecție fiscală la rubrica "cu obiecțiuni", să-și precizeze în concret în ce constau acestea.
Instanța a reținut că reclamanta are calitatea de notar public funcționând în baza autorizației eliberată de Ministerul Justiției în cadrul Biroului Notarial Public " ".
În urma verificării modului de calcul și plată a contribuției pe perioada 2001 - 2006 trimestrul III, compartimentul de urmărire creanțe din cadrul Aac onstatat că reclamanta nu a depus nici o declarație trimestrială și nici nu a făcut plata contribuției la, stabilind astfel în sarcina reclamantei obligația plății contribuției datorate în cuantum de 5.422 RON la care s-au calculat dobânzi în sumă de 25.117 lei și 3061 lei reprezentând penalități de întârziere.
Potrivit art.2 alin.2 din nr.OUG150/2002 Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate este constituit din contribuția de asigurări sociale de sănătate suportate de asigurați, persoane fizice și juridice care angajează personal salariat, subvenții de la bugetul de stat, donații, sponsorizări, dobânzi.
Art.4 din același act normativ prevede că au calitatea de asigurați toți cetățenii români cu domiciliul în țară și aceștia au obligația plății contribuției de asigurări.
Iar art.8 din ordonanță stabilesc că obligația virării contribuției revine persoanei juridice sau fizice, care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenție civilă. Această obligație revine și persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente.
În cauză a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
Recurenta critică prima instanță pentru că a ignorat împrejurarea că aceasta nu poate fi obligată la plata impunerii deoarece prevederile legii nr.95/2006 nu pot înfrânge principiile constituționale prin care are dreptul de a refuza serviciile medicale din România, acesta fiind de fapt un drept și nu o obligație.
Curtea Constituțională sesizată cu această excepție de neconstituționalitate a judecat excepția și a respins-o dar cu motivarea că acest atribut dea vedea dacă reclamanta poate sau nu să fie obligată la plata serviciilor medicale este de apanajul instanțelor de judecată.
Instanța de fond a respins acțiunea în contencios administrativ raportându-se strict la prevederile art.2 alin.2 din nr.OUG150/2002, care prevede că fondul este constituit din contribuția la asigurări sociale a asiguraților persoane fizice și juridice.
Art.4 din același act normativ este redat mai apoi în practicaua sentinței atacate, care prevede că toți cetățeni români sunt obligați a plăti contribuția la asigurări sociale, iar ca argument final se aduce art.8 din nr.OUG150/2002.
Instanța a considerat că este vădit că în cauză au fost nesocotite dispozițiile legale și că de fapt reclamanta a interpretat eronat art.13 din nr.OUG150/2002 respectiv art.220 din Legea nr.95/2006, prevalându-se de un statut de neasigurat, considerând că numai cetățenilor străini și celor în tranzit le sunt aplicabile aceste articole.
Consideră că reținerile instanței sunt de departe eronate, mai ales că o asemenea motivație nu poate fi primită fără o justificare temeinică.
ca o asemenea problemă să fie tranșată și analizată mult mai temeinic deoarece este o problemă juridică mult mai complexă decât a considerat-o instanța de fond.
Contribuția la asigurările sociale este plata contravalorii unui serviciu și nu impozit sau o taxă, la care conform constituției cetățeanul să fie obligat.
Mai mult față de natura juridică intrinsecă a acestei plăți, acesta (asiguratul) beneficiază sau nu de asigurare medicală raportat la faptul plății.
Cum reclamanta nu a achitat această contribuție, implicit nici nu a beneficiat de ea, nu poate fi obligată a plăti retroactiv o prestare de servicii medicale care nu s-au prestat și nici nu se vor presta în compensare.
Este ilogic a obliga pe cineva să își respecte un drept mai ales cât timp există și prevederea că dacă cineva care nu beneficiază de asigurări de sănătate dorește să beneficieze pentru viitor de acestea trebuie să achite retroactiv vreme de 5 ani contravaloarea lor pentru a putea beneficia pentru viitor de ele, și atunci cum nu există categoria neasiguraților (voluntar), ba mai mult spre exemplificare, dacă un cetățean român cu domiciliul în străinătate se repatriază trebuie cumva să achite retroactiv asigurările de sănătate.
Examinând recursul în raport cu motivele expuse și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Potrivit art.2 alin.2 din nr.OUG150/2002 fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este constituit din contribuția de asigurări sociale de sănătate suportate de asigurați, persoane fizice și juridice, care angajează personal salariat, subvenții de la bugetul de stat, donații, sponsorizări, dobânzi.
Art.4 din același act normativ prevede că au calitatea de asigurați toți cetățenii români cu domiciliul în țară și aceștia au obligația plății contribuției de asigurări.
Iar art.8 din ordonanță stabilește că obligația virării contribuției revine persoanei juridice sau fizice, care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenție civilă. Această obligație revine și persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente.
Art.7 alin.2 lit. c) din nr.OUG150/2002 și art.214 alin.2 lit. c) din Legea nr.95/2006 privind sănătatea, prevăd că asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru cetățenii români care au domiciliul în străinătate și se află temporar în România.
Deci, obligația plății contribuției de asigurare pentru sănătate există pentru toate persoanele fizice și juridice din România, aici incluzându-se și persoanele fizice autorizate potrivit legii, cu excepția expres prevăzută prin dispozițiile normative suscitate.
Cum reclamanta nu se înscrie în categoria celor exceptați de la plată, în mod justificat s-a respins acțiunea de către Tribunalul Arad.
Prin cererea de recurs reclamanta nu invocă motive de nelegalitate ale sentinței, privitor la reținerea obligației de plată în litigiu, criticile constând în aserțiuni și considerații legate de concluziile la care a ajuns la instanța de fond.
Cum acțiunea în contencios administrativ vizează drepturi sau interese legitime vătămate prin acte administrative, ceea ce presupune invocarea unor dispoziții legale încălcate prin actele atacate și cererea de recurs trebuie să conțină reiterarea acelorași încălcării de lege, reținute prin sentința recurată, condiție pe care nu o îndeplinește cererea de față, astfel că se respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.324/11-III-2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 5.VI.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/12.06.08
TEHNORED:/16.06.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - G/
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Rodica Olaru
