Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 72
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban PREȘEDINTE INSTANȚĂ
- --JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- --GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de recurenta-reclamantă - - O împotriva sentinței civile nr.328 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 23.01.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.676/110/11.02.2008 reclamanta - - - societate în reorganizare - cheamă în judecată pârâtele Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Biroul Vamal C și DGFP B în vederea anulării Deciziei nr. 393/09.10.2007 emisă de DGFP B, și în parte Decizia nr.227/08.08.2007 și procesul verbal de control nr.9125/29.06.2007 întocmite de Biroul Vamal C cu privire la suma de 1.138 lei.
În motivarea acțiunii se arată:
Reclamanta a depus în avans un depozit la vedere în contul autorității vamale care la mijlocul lunii iunie 2006 se cifra la suma de 800.000 lei.
Deși a făcut cunoscut pârâtei Biroul Vamal C sursa de plată a comisionului vamal, cu adresa fără număr/ din 16.06.2006, pârâta nu și-a îndestulat creanța din acest cont, calculând majorări la comisionul vamal datorat.
Se critică faptul că s-a stabilit în sarcina reclamantei că nu a respectat dispozițiile art.239 din Legea nr.86/2006, trimițând la prevederile articolelor privitoare la nondrawback, deși drepturile vamale au fost stabilite în temeiul art. 15 din Protocolul nr.7 la acordul.
Se susține că la data de 29.06.2006 reclamantei îi erau aplicabile doar dispozițiile Codului vamal.
Se critică faptul că pârâta a asociat cuvintele țiței și echivalent cu exporturile în sistem de compensare prin echivalență în ciuda faptului că nu există nici un document emis de reclamantă în acest sens, iar prin mai multe adrese comunicate reclamantei rezultă că inițial pârâta a interpretat corect normele legale.
Decizia DGFP B este criticată pentru faptul că se indică dispozițiile art.61 din Codul vamal în vigoare la data de 29.06.2006 însă în mod eronat se calculează data exigibilității ca fiind data la care ar fi trebuit achitat comisionul vamal și nu de la data comunicării procesului verbal de constatare la care să se adauge încă șapte zile, având în vedere că taxele nondrawback se stabilesc printr-un act constatator.
Se exemplifică cu alte acte constatatoare anterioare și ulterioare celui dedus soluționării cauzei.
Se mai susține că autoritatea vamală avea obligația să înștiințeze reclamanta printr-un act constatator cu privire la comisionul vamal datorat.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele acte: declarația vamală de export nr. I 15735/16.06.2006, certificatul de origine nr. H -/16.06.2006, procesul verbal de control nr.9125/29.06.2007, decizia nr.227/08.08.2007, contestația nr. OJ 2113/06.09.2007, decizia nr. 393/09.10.2007, adresa fără număr/16.06.2006 emisă de - -, adrese, acte constatatoare și înștiințări de plată.
Ca temei legal se invocă dispozițiile art.8 din Legea nr.554/2004 și Legea nr.141/1997 privind Codul vamal.
În întâmpinare pârâta C arată că reclamanta datorează accesorii legale aferente comisionului vamal pentru mărfurile străine incorporate în mărfurile originare ce au făcut obiectul declarațiilor vamale de plasare în regim de perfecționare activă în baza art.15 din Protocolul privind definirea operațiunilor de "produse originare și metode de cooperare administrativă" anexa la Acordul UE - România și art.16 Cod procedură fiscală.
Se arată că materialele neoriginare folosite în fabricarea produselor dintr-un stat parte nu beneficiază în acel stat parte de drawback sau exonerare de taxe de orice fel.
În momentul exportului reclamanta nu a indicat sursa de plată a taxelor astfel încât acestea nu au fost achitate deși reclamanta a exportat motorină obținută din procesarea unor cantități de țiței rusesc plasate în regim de perfecționare activă sub rezerva ca acesta să fie supus drepturilor de import aferente.
creanței bugetare este momentul acceptării de către autoritatea vamală a declarației vamale de export a mărfurilor în cauză, respectiv data de 16.06.2006.
Cu privire la aplicarea legii în timp se arată că Legea nr.86/2006 privind Codul vamal a preluat prin art.100 dispozițiile art.158 din Legea nr.141/1997.
Drepturile vamale au fost stabilite prin coroborarea Codului vamal cu dispozițiile art.15 din Protocolul nr.7 la Acordul.
Se mai arată că reclamanta a beneficiat și de dreptul la liberă circulație a mărfurilor acoperit prin certificatul EUR 1 fără însă a îndeplini obligațiile adiacente.
Pârâta PBa depus concluzii scrise prin care solicită respingerea acțiunii reiterând motivarea pârâtei Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Prin sentința civilă 328/13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins acțiunea ca nefondată în cauza privind pe reclamanta O prin administrator judiciar L B și pârâtele DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - BIROUL VAMAL C ȘI DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - BIROUL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR.
Instanța de fond a reținut următoarele:
Prin mai multe acte de control s-a stabilit că reclamanta datorează comision vamal pentru țiței importat din federația în regim de perfecționare activă motivat de faptul că în mărfurile declarate ca originare din România și exportate în Comunitatea Europeană ca motorină a fost înglobată marfa din Federația.
În urma acestor acte de control s-a emis decizia de regularizare nr. 227/08.08.2007 prin care s-a stabilit că reclamanta mai datorează suma de 1.138 lei cu titlu de majorări de întârziere la comisionul vamal pentru perioada cuprinsă între data exportului și până la decizia de regularizare, majorări ce formează obiectul cauzei.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr.393/09.10.2007 pârâta DGFP Bar espins contestația ca nefondată.
În speță sunt deduse judecății trei chestiuni de drept și de fapt după cum urmează: norma juridică aplicabilă, data exigibilității creanței și posibilitatea creditoarei de a-și îndestula creanța dintr-un depozit pus la dispoziția autorității vamale de către reclamanta debitore.
1. Reclamanta a importat din Rusia țiței plasat în regim de perfecționare activă, l-a procesat și a exportat în Italia motorină.
Conform art.15 din Protocolul nr.7 privind definirea conceptului de "produse originare" și metode de cooperare administrativă anexă la Acordul central european de comerț liber ratificat prin Legea nr.90/1997 materialele neoriginale folosite la fabricarea produselor dintr-un stat parte. nu beneficiază în acel stat parte de drawback sau exonerare de taxe de orice fel.
Chiar dacă România a ratificat Protocolul ulterior exportului, aceeași normă este prevăzută în dispozițiile art.239 din legea nr.86/2006 privind Codul vamal și anterior prin Legea nr.141/1997.
Prin urmare reclamanta datorează comision vamal pentru țițeiul plasat în regim de perfecționare activă și încorporat în motorina exportată.
De altfel nici reclamanta nu a contestat comisionul vamal ci doar majorările de întârziere calculate la acesta.
2. Cu privire la exigibilitatea creanței denumită majorări de întârziere instanța a constat că aceasta se datorează de la data exportului, cum corect a calculat autoritatea vamală și nu de la data stabilirii comisionului vamal la care să se calculeze încă șapte zile de la data comunicării acesteia cum susține reclamanta invocând dispozițiile art.61 din Legea nr.141/1997 în vigoare la data exportului, deoarece textul se referă la termenul în care debitorul este obligat să achite întreaga datorie, ori datoria pentru comisionul vamal devenise exigibilă la data exportului.
3. Cu privire la posibilitatea creditoarei de a-și îndestula creanța încă de la data exportului din depozitul creat de reclamantă la dispoziția pârâtei, instanța a constatat că:
- reclamanta a efectuat exportul în regim EUR 1 nr.H-/16.06.2006 fără a-și fi îndeplinit obligațiile adiacente, deși motorina exportată nu era originară integral din România și datorită acestei declarații a reclamantei care incumbă neplata comisionului vamal, nici nu a indicat pârâtei contul de depozit pentru achitarea din acesta a datoriei vamale reprezentând comisionul vamal.
La data procesului verbal de control reclamanta nu mai avea depozitul menționat deoarece prin adresa nr.4466/10.11.2006 reclamanta a solicitat restituirea sumei de 33.272.507 lei aflată în depozit.
Împotriva sentinței 328/13 iunie 2008 a formulat recurs A invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, se arată că instanța de fond a interpretat în mod greșit momentul exigibilității comisionului vamal precum și posibilitatea autorității vamale de a se îndestula încă de la data exportului din depozitul creat exclusiv în acest scop de la dispoziția Biroului Vamal
Cu privire la exigibilitate se arată că această problemă este tratată în Legea 141/1997 în cadrul art. 158 al. 2, Invocă reclamantul că drepturile de export care s-au stabilit prin declarația vamală de export au fostzero, că nu au luat cunoștință de cuantumul comisionului vamal din declarația vamală.
Invocă recurenta și dispozițiile art. 61 al. 3 Cod vamal față de care apreciază că datoria vamală devenea exigibilă doar prin emiterea actului constatator, fiind singura modalitate recunoscută prin lege de aducere la cunoștință titularului operațiunii vamale a cuantumului acesteia iar majorările de întârziere urmau să se calculeze în cazul neachitării comisionului vamal la termenul scadent prevăzut în actul constatator cu privire la exigibilitate; recurenta face trimitere și la dispozițiile art. 240 al. l, art. 244 al. l, 245 al. l lit. a, 255 al. l lit. b din Legea 86/2006.
Se mai arată că recurenta a întreprins toate demersurile pentru achitarea comisionului, solicitând în mod expres aceasta prin adresa din 16 iunie 2006, făcând astfel aplicarea art. 162 din Legea 141/1997 Cod vamal.
Prin întâmpinare Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale a solicitat respingerea recursului, invocând dispozițiile art. 116 din OG92/2003 și art. 15 din Protocolul 1 la Acordul de Comerț Liber dintre România și și, act ce are putere juridică superioară Se arată că prin procesul - verbal de control nr. 9125/29 iunie 2007 organele de inspecție vamală au urmărit controlul respectării prevederilor privind interzicerea drawback sau exceptării de la plata taxelor vamale asupra operațiunilor derulate de Intimata a făcut trimitere la dispozițiile art. 15 din protocol, art. 239 din Legea 86/2006, art. 113 al. l din Legea 141/1997, art. 61 din Legea 141/1997 și art. 100 Cod vamal.
Prin notele scrise depuse în cauză recurentul invocă motivele noi de recurs, fundamentat de Ordinului Președintelui nr. 1537/2008 și pe dispozițiile Legii 85/2006, însă aceste motive nu pot fi analizate de instanța cîtă vreme nu au fost invocate în termenul de recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs, instanța apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Controlul vamal în urma căruia a fost întocmit procesul - verbal 9125/29 iunie 2007 a avut ca obiect declarația vamală de export nr. 15735/16 iunie 2006 în baza căreia a efectuat exportul cantității de 4.710.266 kg. motorină cu vasul, obținută din procesarea unor cantități de țiței rusesc, plasate în regim vamal de perfecționare activă, potrivit autorizației de perfecționare activă nr. 9794/09 mai 2006. Pentru marfa exportată a fost emis certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. H-/16 iunie 2006.
Prin procesul-verbal de control nr. 9125/29 iunie 2007 s-a stabilit că pentru mărfurile străine încorporate în mărfurile originare, datoria vamală a luat naștere la data efectuării exportului, conform art. 239 din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 15 din Protocolul privind definirea noțiunii de,produse originare" și metode de cooperare administrativă la Acordul România - Uniunea Europeană; totodată, s-a stabilit că, potrivit art. 116 din Codul d e procedură fiscală, pentru obligațiile fiscale neachitate la termenul de plată, se datorează majorări de întârziere. Astfel, au fost stabilite, prin decizia nr. 227/08.08.2007 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare, drepturi vamale de import de 29.940 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere de 1138 lei pentru perioada 27.06.2007 - 03.08.2007 (când a fost încasat debitul).
Este adevărat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 239 din Legea nr. 86/2006 întrucât acest text a intrat în vigoare la 19.06.2006, ulterior operațiunii de export (16.06.2006), iar potrivit art. 284 din această lege operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a noului cod se finalizează potrivit acelor reglementări. Însă, pe de o parte, este de constatat că reclamanta nu a contestat drepturile vamale de import (stabilite în baza acestui text), ci doar majorările de întârziere; pe de altă parte, la acea dată erau aplicabile dispozițiile art. 15 referitoare la interzicerea drawback sau a exceptării de la plata taxelor vamale pentru materialele neoriginale folosite la fabricarea produselor originar, dispoziții cuprinse în Protocolul referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte (ratificat prin Legea nr. 20/1993), ratificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2001. vamale - comisionul vamal - nefiind achitate pentru marfa importată căreia i s-a aplicat regimul de perfecționare activă și care se regăsește în produsul prelucrat în România, aceste taxe trebuiau plătite în momentul exportului motorinei obținute în România.
În privința accesoriilor și a momentului de la care curg acestea o primă observație este aceea că dispozițiile art. 61 alin. 3 din Legea nr. 141/1997 invocate de recurenta-reclamantă au fost abrogate prin Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, pct. 144; astfel, prin acest punct au fost completate dispozițiile art. 200 (la acea dată) din Codul d e procedură fiscală referitoare la actele normative și dispozițiile abrogate la data intrării în vigoare a codului, iar la lit. k) s-a prevăzut abrogarea art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, urmează a fi reținute dispozițiile art. 158 alin. 2 in Legea nr. 141/1997 - dispoziții potrivit cărora în cazul unor diferențe ulterioare debitorul vamal ia cunoștință despre acea nouă datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamală - coroborate cu dispozițiile Codului d e procedură fiscală referitoare la calculul accesoriilor. Aceasta înseamnă că recurenta-reclamantă datorează majorări de întârziere potrivit art. 116 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, calculate, în temeiul art. 158 alin. 2 din Legea nr. 141/1997, de la data întocmirii actului constatator, respectiv a procesului - verbal de control nr. 9125/27 iunie 2007.
Nu poate fi considerat relevantă adresa invocată de recurentă întrucât, la data la care s-a întocmit procesul - verbal de control nr. 9125/2007 sumele de bani cu care reclamanta figura în soldul disponibil la Biroul Vamal C fuseseră restituite acesteia la data de 14 noiembrie 2006, în urma adresei 4466/10 noiembrie 2006.
Față de cele ce preced, curtea de apel în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul contencios administrativ declarat de recurenta - reclamantăC Aîmpotriva sentinței civile nr.328 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-pârât DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - BIROUL VAMAL C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - BIROUL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.01.2009.
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban - - | JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac - - | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan - - |
GREFIER, - - |
Red.
Red.Ch.
Tehnored. 2 ex.
16 febr. 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
