Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 731/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 731
Ședința publică din data de 27 mai 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - -, cu sediul în V de M, str. -, nr. 14, jud. P împotriva sentinței nr. 36 din data de 22 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta P, cu sediul în P,-, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 25 lei, potrivit chitanței nr. -/14.04.2005 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă - -, reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar la fila 11 și intimata-pârâtă P, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-reclamantă - -, reprezentată de avocat, olicită acordarea unui termen în vederea administrării probei cu înscrisuri, respectiv declarația 101 privind impozitul pe profit, precum și înscrisuri din care să rezulte faptul că societatea și-a îndeplinit obligația de a achita impozitul pentru dividendele aferente anilor 2004, 2005. Arată, totodată, că recurenta nu a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru.
Intimata-pârâtă P, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii formulate de recurentă, precizând însă că la dosarul cauzei se află depuse toate înscrisurile necesare soluționării cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de recurentă, având în vedere pune în vedere acesteia să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru și lasă cauza la ordine.
La reluarea cauzei, recurenta depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, precum și copia declarației 101 privind impozitul pe profit.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă - -, reprezentată de avocat, arată că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată prin interpretarea greșită a legii. Instanța de fond a motivat astfel, că nu are relevanță cărui an fiscal îi aparțin dividendele, ci data la care acestea au fost plătite acționarilor,
considerând că impozitul pe dividende se calculează în cota prevăzută de lege la data plății și nu în cota existentă în anul pentru care s-au calculat dividendele.
Societatea are obligația de a convoca după închiderea exercițiului financiar, deci în anul calendaristic următor. Cum în speță dividendele aparțin profitului din anul financiar 2004-2005, rezultă că și cota de impozit datorat este cea în vigoare în anul 2004-2005 și nu cea aferentă anului în care a fost efectiv plătit acest impozit.
Societatea recurentă și-a îndeplinit obligația legală de a plăti cota de 5%, respectiv 10%, astfel cum prevedeau reglementările fiscale din anul respectiv.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, admiterea acțiunii și anularea obligației fiscale stabilite în sarcina societății reclamante. Solicită, totodată, amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise detaliate.
Intimata-pârâtă P, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. În mod greșit societatea reclamantă a apreciat și a reținut impozit pentru cota pe dividende, în cuantumul aferent anului în care s-a realizat profitul și nu în cea din anul în care s-a realizat plata efectivă a impozitului și a accesoriilor sale.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâta P anularea deciziei nr. 53/1.06.2007 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare în sumă de 40.799 lei, stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr. 1602/26.03.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare, s-au stabilit în sarcina sa diferențe de impozit din dividende de 29.277 lei, majorări în sumă de 11169 lei și penalități de întârziere impozit venit din dividende 353 lei, toate aferente anului 2004.
În mod eronat organul de control a calculat impozit pe dividende de 10% în loc de 5%, deoarece dividendele au fost aferente anului 2004 dar plătite în anul 2005. Cota parte din profitul anului 2004 se plătește sub forma de dividende în anul 2005 potrivit cotei de 5% corespunzătoare anului în care au fost realizate.
Prin întâmpinarea formulată, Pas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât dividendele aferente anului 2004, cuvenite acționarilor, au fost ridicate în anul 2005. Reclamanta a constituit, reținut, declarat și virat impozit pe veniturile din dividendele aferente anului 2004, aplicând cota de 5% asupra sumei brute a dividendelor. Or, potrivit art. 1 din nr.OG 83/2004, cota de impozitare aplicabilă începând cu data de 1.01.2005 este de 10%. În consecință, în mod legal organul de control a calculat diferența de impozit la care a aplicat majorările și penalitățile aferente.
De asemenea și pentru anul financiar 2005 reclamanta a acordat dividende în anul 2006 și a calculat impozitul pe venit din dividende aplicând cota de 10% în loc de 16%, așa cum prevede art. 1 pct.39 alin.4 din Legea nr. 163/2005.
În mod corect organul de control a calculat atât diferența de impozit pe venituri din dividende cât și majorările și penalitățile aferente.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr. 36 din data de 22 ianuarie 2008, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în considerente că organul de control a stabilit în mod corect diferențele de impozit pe venit din dividende, precum și majorările și penalitățile aferente, având în vedere faptul că reclamanta a repartizat acționarilor dividendele cuvenite pentru exercițiul financiar al anului 2004, în anul 2005 și, potrivit art. 1 din nr.OG 83/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003, începând cu 1.01.2005, aceste venituri se impozitează cu cota de 10% din suma acestora. Această situație se regăsește și în anul financiar 2005, când reclamanta a repartizat dividendele cuvenite acționarilor în anul 2006, an în care cota de impozitare a fost stabilită potrivit art. I pct.39 alin.4 din Legea nr. 163/2005, la cota de 16%.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre bazată pe interpretarea greșită a dispozițiilor legale: potrivit art. 67 alin.1 din Legea nr. 31/1990, rep. "cota parte din profit ce se plătește fiecărui acționar se numește dividend"; prin această formulare se consideră că dividendul aparține profitului din care se plătește, respectiv anilor 2004 și 2005. Exercițiul financiar al unui an fiscal începe la data de 1 ianuarie și se termină la data de 31 decembrie al aceluiași an fiscal, iar potrivit Legii nr. 31/1990 rep. după încheierea exercițiului financiar al fiecărui an fiscal, societatea e obligată ca în primele luni ale anului următor să convoace pentru aprobarea situațiilor financiare din anul precedent.
Prin urmare, arată recurenta, dividendul aferent profitului obținut de societate într-un an fiscal nu poate fi distribuit și plătit acționarilor în acel an fiscal, deoarece el se calculează numai la finele exercițiului financiar, plata dividendelor nefiind condiționată de un anumit termen, chiar și organul de control recunoscând, prin întâmpinarea depusă, că dividendele sunt aferente exercițiului financiar în care s-au produs și nu în cel în care urmează să se plătească.
În consecință, recurenta solicită ca în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal pentru anul 2004, cota de impozitare pe dividend să fie de 5%, aferentă legislației în vigoare la data obținerii profitului, iar pentru anul 2005 este valabilă cota de 10% conform nr.OG 83/2004, care a intrat în vigoare la 1.01.2005 și se aplică profitului obținut de societate pentru acest an.
Intimata, prezentă în instanță, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în recurs, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății, respectiv că organul de control fiscal a încheiat la 16.03.2007 un raport de inspecție fiscală la societatea recurentă, stabilind că pentru exercițiile financiare ale anilor 2004 și 2005 societatea nu a respectat dispozițiile legale în ceea ce privește impozitul aplicat dividendelor ce se cuvin acționarilor persoane fizice, motiv pentru care a recalculat aceste impozite, stabilind în sarcina reclamantei o diferență de impozit
suplimentar de 22.489 lei, la care s-au aplicat majorări și penalități de întârziere aferente.
Criticile formulate de recurentă, vizând greșita aplicare a cotelor de impozit de către organul de control fiscal pentru exercițiul financiar al anilor 2004 și 2005, sunt nefondate, întrucât pentru anul 2004 cota de impozit a fost de 10% aplicat asupra dividendelor în conformitate cu art. 36 și 67 Cod fiscal și pct.144 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, iar pentru anul 2005, dividendele achitate în anul 2006 au fost impozitate cu cota de 16%, potrivit art. I pct. 39 alin.4 din Legea nr. 163/2005.
Susținerile recurentei vizând aplicarea unei cote de 5% pentru dividendele datorate exercițiului financiar al anului 2004 și respectiv 10% pentru exercițiul financiar al anului 2005, nu pot fi primite de instanță pentru faptul că încalcă normele fiscale mai sus-enunțate. Faptul că aceste dividende sunt aferente unui an fiscal nu atrage aplicabilitatea cotei fiscale prevăzute de legislația în vigoare pentru anul obținerii profitului, ci se aplică prevederile legale în vigoare la data plății efective, așa cum în mod corect a stabilit organul de control financiar.
În consecință, Curtea urmează ca în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - -, cu sediul în V de M, str. -, nr. 14, jud. P împotriva sentinței nr. 36 din data de 22 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta P, cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
G - - - - -
Grefier
- -
Red. / - 2ex./11.06.2008
Dosar - - Tribunalul Prahova
Jud. fond,
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
