Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 737/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.02.2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 737
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T fostă Direcția Regională Vamală T, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 164/CA din 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată România și pârâtul intimat Biroul Vamal T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei recurente Romania, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, arătând că a fost apreciată greșit valoarea în vamă de către recurentele pârâte, expertul fiind cel care a stabilit corect valoarea mărfurilor care au fost cumpărate ca piese de schimb; cu cheltuieli de judecată în sumă de 4950 lei,conform facturii anexate le dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 164/CA/12.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș admite acțiunea precizată formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL împotriva pârâților Biroul Vamal T, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Dispune anularea Deciziei nr.50 /23/30.01.2006 (2007) emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în procedura prealabilă administrativă.
Dispune anularea Procesului Verbal de Control nr. 30527 / 30.11.2006 emis de pârâtul BIROUL VAMAL T și obligă în solidar pârâtele organe vamale la restituirea garanției în cuantum de 54.572 lei RON către reclamantă, actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Obligă în solidar pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 5.450 lei.
În considerentele hotărârii,instanța de fond reține:
Prin cerere înregistrată la această instanță sub nr-, și precizată în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâtă și a AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, reclamanta - ROMÂNIA SRL a solicitat să se dispună în contradictoriu cu pârâții: BIROUL VAMAL T, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE anularea Deciziei nr.50 /23/30.01.2006 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în soluționarea procedurii prealabile, anularea Procesului Verbal de Control cu nr. 30527 din 30.11.2006 încheiat de pârâta Biroul Vamal T, obligarea pârâtelor la restituirea garanției în cuantum de 54.572 lei RON,stabilită și plătită de reclamantă, actualizată la zi cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii sale reclamanta - ROMÂNIA SRL a invocat nulitatea Deciziei nr.50 /23/30.01.2006 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în soluționarea procedurii prealabile întrucât actul nu respectă prevederile art.181 al.4 din Codul d e procedură fiscală pentru că nu prevede termenul în care poate fi exercitată calea de atac și un alt viciu îl reprezintă faptul că se vorbește despre o Decizie din 30.01.2006.
Cu privire la fondul cauzei, învederează, în esență, următoarele aspecte:constatările consemnate de organele de control, în Procesul Verbal de Control nr. 30527 din 30.11.2006, nu au avut în vedere starea integrală de fapt și nici cu ocazia soluționării în procedură prealabilă administrativă a contestației reclamantei, prin Decizia nr.50 /23/30.01.2006 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T de respingere ca neîntemeiată a contestației, nu s-a avut în vedere de către organul de control această stare de fapt, care este în esență următoarea:
Reclamanta - ROMÂNIA SRL a achiziționat o serie de utilaje de la - din Anglia. Aceste utilaje au fost achiziționate de la vânzătoare, având în vedere faptul că din punctul de vedere al acesteia, (reprezentau niște utilaje) care urmau să fie scoase din uz și a căror valoare fusese amortizată aproape în întregime. Pentru produsele achiziționate, s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare și s-a anexat un tabel în care au fost trecute mașinile care fac obiectul contractului precum și valorile de vânzare, valori ce au fost stabilite ținându-se seama de faptul că bunurile ce fac obiectul contractului, unele erau în întregime amortizate, iar altele erau aproape în întregime amortizate. Pentru bunurile achiziționate, s-a încheiat contract de vânzare - cumpărare, iar prețurile din anexă, deși par mici, ele sunt prețurile reale care s-au plătit între părți.
BIROUL VAMAL T în mod netemeinic și nelegal, arată reclamanta, a reținut prin Procesul Verbal de Control cu nr. 30527 din 30.11.2006, faptul că se stabilește valoarea în vamă în cuantum de 193.316 lei și se vor încasa sumele instituite cu titlu de garanție în cuantum de 54.572 lei. Reclamanta arată că Procesul Verbal de Control nr. 30527/ 30.11.2006, nu respectă cerințele impuse de art.6 alin.1 din HG nr.973/2006, în sensul că nu cuprinde descrierea detaliată a motivelor ce au stat la baza măsurii dispuse. Agentul constatator a precizat doar faptul că prețul de achiziție se află sub valorile de tranzacție ale altor mărfuri identice. În același fel Decizia nr.50 /23/30.01.2006 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în soluționarea procedurii prealabile, se limitează doar la a relua și a expune aceleași concluzii din Procesul Verbal de Control cu nr.30527 din 30.11.2006.
Reclamanta arată că nu se motivează cum a ajuns pârâtul BIROUL VAMAL T la această sumă cu titlu de garanție. Deși în Decizia nr.50 /23/30.01.2006 se arată că reclamanta nu a depus contractul de transport, în fapt, s-a depus comanda, confirmări de transport, facturile fiscale și aferent transportului. De asemenea, deși în decizie se reține că prețul de achiziție se află sub valorile de tranzacție ale altor mărfuri identice prezentate la biroul vamal, afirmația nu este fondată, iar stabilirea sumei de 193.316 lei de către BIROUL VAMAL T ca fiind valoarea în vamă a mărfurilor reprezintă o măsură abuzivă și nelegală. În partea introductivă a ACORDULUI se arată că prima bază pentru determinarea valorii în vamă este valoarea de tranzacție, așa cum este definită la art.1, astfel că aplicarea de către Biroul Vamal a art.2 din Acordul privind aplicarea art. VII din, ratificat prin Legea nr.133/1994, este nelegală, afirmă reclamanta.
Valoarea în vamă a mărfurilor importate trebuie să fie valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import, astfel că nu pot fi reținute susținerile din PV de control că prezentul import este supus art.2, societatea îndeplinind condițiile art.1 din Acordul privind aplicarea art. VII din ratificat prin Legea nr.133/1994. Reclamanta mai învederează prin acțiune, că a depus și extrasul de cont care certifică plata facturilor în cauză, copii de pe comandă și confirmarea de transport și că Biroul Vamal putea să solicite și alte informații din care să observe că "legătura" dintre reclamantă și - din Anglia nu este în măsură să influențeze în vreun fel importul și pe cale de consecință valoarea utilajelor, fiind vorba de utilaje casate sau cu o durată de întrebuințare aproape expirată și care trebuiau trimise la reciclat. Faptul că este vorba de mărfuri uzate reiese și din declarațiile vamale de import.
În drept, reclamanta își completează motivarea alături de textele legale invocate supra și cu dispozițiile art.6 din HG nr.973/2006, art.1 din Acordul privind aplicarea art. VII din ratificat prin Legea nr.133/1994, Codul vamal, art.181 - art.188 Cod procedură fiscală.
Reclamanta depune în probațiune la dosar toate actele despre care a făcut vorbire în acțiune, inclusiv actele atacate în cauza de față.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosar întâmpinare ( filele 34 - 37 dosar ) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și menținerea actelor de control contestate, în baza argumentelor expuse în Decizia nr.50 /23/30.01.2006 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în soluționarea contestației în baza procedurii prealabile prin care a fost respinsă contestația reclamantei, respingerea excepției de nulitate ca neîntemeiată. Este indicată în decizie posibilitatea de atac a acesteia prin căile de atac prevăzute de lege și nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii, iar termenul în care poate fi atacată decizia este de asemenea dat de lege prin dispozițiile art.11 din Legea nr.554/2004. Cu privire la indicarea datei de 30.01.2006 în decizie, se arată de pârâtă faptul că este vorba de o eroare materială de redactare și dactilografiere, întrucât decizia a fost emisă la data de 30.01.2007. Reclamanta nu a suferit nici o vătămare, sens în care nu se poate reține ca întemeiată excepția nulității deciziei pentru pretinsele vicii invocate.
În fapt, arată pârâta, Biroul Vamal a amânat determinarea definitivă a valorii în vamă și bunurile importate au fost ridicate din vamă de către reclamantă cu condiția constituirii unei garanții în sumă de 54.572 lei. Valoarea în vamă cu titlu provizoriu, a avut la bază elementele conținute în baza de date a Autorității Naționale a Vămilor. Pentru determinarea definitivă a valorii în vamă reclamanta a fost înștiințată de către T să prezinte în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfurilor din vamă următoarele documente: contractul comercial d e achiziție a bunurilor importate, contractul de transport, alte acorduri încheiate cu persoana ce are legătură cu operațiunea de import, contract și polița de asigurare a mărfurilor pe parcurs extern, extrasul de cont în valuta din care s-a efectuat plata, corespondența comercială acte de revânzare a mărfurilor pe piața internă. Reclamanta a depus o parte din documentele solicitate în termenul legal, respectiv: contractul de vânzare - cumpărare, confirmarea de transport, extrasul contului în valuta din care s-a făcut plata, contract și poliță de asigurare a mărfurilor pe parcurs extern, declarațiile vamale de import, facturile care au stat la baza importului. Nu a depus contractul de transport;arată că prețul de achiziție se află sub valorile de tranzacție ale altor mărfuri identice prezentate la biroul vamal.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 2 din Acordul privind aplicarea art. VII din ratificat prin Legea nr.133/1994 cu privire la valoarea în vamă determinată, față de faptul că prețul de achiziție se află sub valorile de tranzacție ale altor mărfuri identice prezentate la vămuire la organul vamal, precizând și faptul că, în temeiul art.15 pct.4 și 5 din Acordul privind aplicarea art. VII din, - din Anglia ( vânzătoarea) și reclamanta - ROMÂNIA SRL ( cumpărătoarea ), sunt considerate "legate".
În concluzie, arată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, consideră că în mod temeinic și legal, organul vamal a procedat la încasarea garanției în sumă de 54.572 lei RON, motiv pentru care solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Pârâtele BIROUL VAMAL T, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR au depus la dosar întâmpinare ( filele52 -53 dosar ), prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanta - ROMÂNIA SRL, menținerea ca legale și temeinice a Procesului Verbal de Control cu nr.30527 din 30.11.2006 și a Deciziei nr.50 /23/30.01.2006 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în soluționarea procedurii prealabile, respingerea deci și a cererii de restituire a garanției în cuantum de 54.572 lei RON, plătită de reclamantă, actualizată la zi cu indicele de inflație. În esență, au formulat aceeași motivare exprimată și de pârâta T prin întâmpinare, considerând legală și temeinică determinarea valorii în vamă în conformitate cu prevederile art.2 din Acordul privind aplicarea art. VII din ratificat prin Legea nr.133/1994, față de faptul că nu s-a depus contractul de transport, că prețul de achiziție se află sub valorile de tranzacție ale altor mărfuri identice prezentate la biroul vamal și societățile importatoare și exportatoare sunt legate în sensul prevederilor din Acordul privind aplicarea art. VII din ratificat prin Legea nr.133/1994.
În cauză, a fost administrată proba cu acte ( filele 7 - 33 dosar) și proba cu o expertiză judiciară specialitatea contabilitate, efectuată de expert ec. jr. ( filele 69 - 81 dosar și filele 158 - 199 dosar, răspuns expert la obiecțiuni ).
Examinând acțiunea reclamantei raportat la poziția exprimată de pârâți, văzând actele - probe aflate la dosar inclusiv expertiza efectuată de către expert ec. jr. ( filele 69 - 81 și filele 158 - 199 dosar), precum și dispozițiile legale în materie, prevederile art. 1 alin. 1, art. 8 alin.1, art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la prevederile art. 188 alin.2 Cod procedură fiscală, art.1 din Acordul privind aplicarea art. VII din ratificat prin Legea nr.133/1994,tribunalul constată că este întemeiată acțiunea reclamantei, dispunându-se anularea actelor administrativ - fiscale atacate de reclamantă, respectiv anularea Deciziei nr.50 /23/30.01.2006 ( 2007 ) emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în soluționarea procedurii prealabile, anularea Procesului Verbal de Control încheiat de pârâtul BIROUL VAMAL T cu nr.30527 din 30.11.2006 și obligarea pârâtelor organe vamale, în solidar, la restituirea garanției în cuantum de 54.572 lei RON, plătită de reclamantă, actualizată la zi cu indicele de inflație, în baza argumentelor următoare:
În fapt, se constată că reclamanta - ROMÂNIA SRL a achiziționat o serie de utilaje de la - din Anglia. Pentru produsele achiziționate s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare și s-a anexat un tabel în care au fost trecute mașinile care fac obiectul contractului precum și valorile de vânzare. Aceste valori au fost astfel stabilite ținându-se seama că bunurile ce fac obiectul contractului, unele erau în întregime amortizate, iar altele erau aproape în întregime amortizate.
Biroul Vamal a amânat determinarea definitivă a valorii în vamă, iar bunurile importate au fost ridicate din vamă de către reclamantă cu condiția constituirii unei garanții în sumă de 54.572 lei. Valoarea în vamă cu titlu provizoriu a avut la bază elementele conținute în baza de date a Autorității Naționale a.
Pentru determinarea definitivă a valorii în vamă reclamanta a fost înștiințată de către T să prezinte în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfurilor din vamă următoarele documente: contractul comercial d e achiziție a bunurilor importate, contractul de transport, alte acorduri încheiate cu persoana ce are legătură cu operațiunea de import, contract și polița de asigurare a mărfurilor pe parcurs extern, extrasul de cont în valuta din care s-a efectuat plata, corespondența comercială, acte de revânzare a mărfurilor pe piața internă. Reclamanta a depus o parte din documentele solicitate în termenul legal, astfel cum recunosc prin întâmpinări toate pârâtele, respectiv: contractul de vânzare - cumpărare, confirmarea de transport, extrasul contului în valuta din care s-a făcut plata, contract și poliță de asigurare a mărfurilor pe parcurs extern, declarațiile vamale de import, facturile care au stat la baza importului.
În concret, atât prin acțiunea de față cât și în procedura prealabilă administrativă, reclamanta - ROMÂNIA SRL a contestat legalitatea și temeinicia actelor administrativ - fiscale atacate, invocând aplicarea eronată de către organul fiscal a dispozițiilor art.2 din Acordul privind aplicarea art. VII din ratificat prin Legea nr.133/1994, din moment ce dispozițiile legale incidente speței deduse judecății sunt cele ale art. 1 din Acordul privind aplicarea art. VII din ratificat prin Legea nr.133/1994.
Se constată că susținerea reclamantei - ROMÂNIA SRL este cea întemeiată și legală în speța de față, raportat la probele administrate în cauză cu privire la bunurile importate în realitate de către reclamantă, respectiv utilaje casate sau cu o durată de întrebuințare aproape expirată ce trebuiau trimise la reciclat, mărfuri uzate aflate spre sfârșitul duratei lor de funcționare sau de amortizare, pentru care s-a făcut plata prețului astfel cum a fost convenit de părți și cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare, confirmarea de transport, extrasul contului în valuta din care s-a făcut plata, contract și poliță de asigurare a mărfurilor pe parcurs extern, declarațiile vamale de import, facturile care au stat la baza importului, raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză.
BIROUL VAMAL T, prin Procesul Verbal de Control cu nr. 30527 din 30.11.2006 ( filele 25 - 26 dosar ) a considerat că mărfurile sunt cu risc ridicat din punct de vedere al valorii în vamă, a apreciat că nu sunt elemente în susținerea valorii în vamă declarate, că prețul de achiziție se află sub valorile de tranzacție ale altor mărfuri identice și a stabilit valoarea în vamă în cuantum de 193.316 lei și încasarea sumei de 54.572 lei constituită cu titlu de garanție.
Reclamanta - ROMÂNIA SRL a atacat în procedură prealabilă administrativă actul e (menționat supra și prin Decizia nr.50 /23/30.01.2006 - filele 31 - 33 dosar ) emis de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în soluționarea procedurii prealabile, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației depuse de ea.
Pârâtele susțin în justificarea poziției lor, faptul că reclamanta nu a depus contractul de transport, că societățile din contract sunt legate în sensul prevederilor din Acordul privind aplicarea art. VII din ratificat prin Legea nr.133/1994 și prețul de achiziție al bunurilor importate se află sub valorile de tranzacție ale altor mărfuri identice prezentate la biroul vamal.
Însă, se constată că reclamanta a depus următoarele acte: contractul de vânzare - cumpărare, confirmarea de transport, extrasul contului în valuta din care s-a făcut plata, contract și poliță de asigurare a mărfurilor pe parcurs extern, declarațiile vamale de import, facturile care au stat la baza importului. Așa încât, doar pentru lipsa contractului de transport care poate fi suplinită prin existența celorlalte acte, de asemenea văzând și concluziile expertului precum și actele din care rezultă că este vorba de mărfuri uzate, de utilaje casate sau cu o durată de întrebuințare aproape expirată și care trebuiau trimise la reciclat, se consideră că valoarea în vamă a mărfurilor importate trebuie să fie valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import, astfel că nu pot fi reținute susținerile din PV de control formulate în sensul că acest import este supus art. 2, societatea reclamantă îndeplinind condițiile art.1 din Acordul privind aplicarea art. VII din ratificat prin Legea nr.133/1994.
Cu privire la susținerea pârâtelor, formulată în sensul că, societățile ( vânzătoarea - din Anglia și cumpărătoarea - reclamanta - ROMÂNIA SRL ) sunt legate în sensul prevederilor din Acordul privind aplicarea art. VII din ratificat prin Legea nr.133/1994, instanța reține că, potrivit art.1 pct.2 din acord: "faptul că, cumpărătorul și vânzătorul sunt legați în sensul art.15 nu va constitui în sine un motiv suficient pentru a considera valoarea de tranzacție ca inacceptabilă."
În cauză este vorba de utilaje casate sau cu o durată de întrebuințare aproape expirată și care trebuiau trimise la reciclat, mărfuri uzate, deci instanța consideră că valoarea stabilită prin tranzacția părților cu privire la aceste bunuri mobile trebuie luată în considerare și nu înlăturată, la determinarea definitivă a valorii în vamă pentru aceste bunuri.
În consecință, constatând faptul că potrivit concluziilor exprimate în expertiza efectuată de către expert ec. jr.: " bunurile de evaluat au calificativul descalificat din punct de vedere al utilității comerciale, se ține că din punct de vedere comercial, bunurile nu pot fi utilizate pentru scopul în care au fost produse, dar se pot utiliza diferite piese din aceste bunuri, pentru a fi folosite la bunuri de același fel"; " baza de calcul este stabilită fără temei economic și juridic ", cum se exprimă expertul, care constată că nelegal și netemeinic i s-a încheiat reclamantei Procesul Verbal de Control cu nr.30527 din 30.11.2006 privind garanția în cuantum de 54.572 lei RON, stabilită și plătită de reclamantă, pentru care se impune anularea atât a Procesului Verbal de Control cu nr. 30527 din 30.11.2006 cât și anularea Deciziei nr.50 /23/30.01.2006 ( 2007 ) (emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în soluționarea procedurii prealabile), obligând pârâtele în solidar la restituirea garanției în cuantum de 54.572 lei RON, stabilită și plătită de reclamantă, actualizată la zi cu indicele de inflație la data plății.
Nu s-a putut reține în cauză nulitatea Deciziei nr.50 /23/30.01.2006 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice raportat la motivele invocate de reclamantă, întrucât, cu privire la data emiterii acesteia, anul 2006 în loc de anul 2007, astfel cum însăși pârâta recunoaște prin întâmpinarea depusă la dosar, este vorba de o eroare materială rezultând dintr-o eroare de dactilografiere, iar în ceea ce privește neindicarea în concret a termenului în care poate fi atacată decizia, din moment ce a fost atacată în termenul legal de către reclamantă, se constată că nu a fost prejudiciată sub acest aspect reclamanta, nu poate fi vorba de o nulitate absolută care să ducă la constatarea și anularea deciziei în baza argumentelor invocate de reclamantă și expuse supra.
În baza considerentelor de față, se admite ca întemeiată pe fond acțiunea, astfel cum a fost formulată de către reclamantă, dispunându-se anularea Deciziei nr.50 /23/30.01.2006 ( 2007 ) emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în soluționarea procedurii prealabile, decizie emisă în realitate la data de 30.01.2007, anularea Procesului Verbal de Control încheiat de pârâta BIROUL VAMAL T cu nr. 30527 din 30.11.2006 și obligarea pârâtelor în solidar la restituirea garanției în cuantum de 54.572 lei RON,stabilită și plătită de reclamantă, actualizată la zi cu indicele de inflație la data plății.
În termen legal de recurs,pârâtele P T și Direcția Regională Vamală T, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, atacă sentința suscitată solicitând modificarea acesteia și în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru aceleași motive exprimate în Decizia nr. 50/23/30.01.2007, prin care s-a respins contestația prealabilă, ale cărei puncte de vedere le mențin și la această dată și care au fost expuse pe larg în cuprinsul sentinței.
Concluzionează că soluția instanței este netemeinică și nelegală, aceasta bazându-se în exclusivitate pe concluziile formulate de expert, substituindu-se organului constatator vamal,căruia îi revine competența legală de a verifica și determina valoarea definitivă în vamă a bunurilor importate.
Curtea, în examinarea cererilor de recurs, în raport de motivele invocate,respectiv cele care au justificat actele administrative emise în speță și au fost reiterate în apărările formulate în fața instanței de fond, având în vedere prevederile art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursurile sunt nefondate.
Tribunalul a analizat judicios probatoriul administrat din care se impune concluzia incidenței dispozițiilor art. 1 din Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale și comerț 1994, art. 57 din Codul vamal făcând trimitere la regula Acordului, pentru stabilirea valorii în vamă a produselor importate.
Art. 1 susmenționat, dispune că valoarea în vamă este valoarea tranzacției,respectiv prețul efectiv plătit sau de plătit,care este ajustat în conformitate cu art.8 din același act normativ.
Autoritatea vamală a considerat că mărfurilor în cauză li se aplică dispozițiile art.2,3 din Acord, conform cu care, dacă valoarea în vamă nu se poate determina pe baza art.1 din acord, atunci valoarea în vamă se determină în conformitate cu art. 2 din acord, pe baza valorii de tranzacție a mărfurilor identice, iar în cazul în care nu se poate determina conform art. 1 sau 2 din acord, valoarea în vamă se poate determina conform art. 3 din același acord, respectiv prin utilizarea valorii de tranzacție a mărfurilor similare.
Expertiza de specialitate efectuată în cauză, evidențiază că bunurile evaluate nu pot fi considerate nici#identice" și nici "similare" cu alte bunuri importate, având în vedere următoarele motive:
- calitatea bunurilor evaluate diferă de calitatea bunurilor"identice" sau "similare", luate ca referință. Simplul fapt că bunurile evaluate se încadrează în același"cod al mărfurilor" fără a fi de aceeași calitate sau să fie exportate al date apropiate,exclude posibilitatea considerării că bunurile evaluate sunt "identice" sau "similare" cu bunurile luate ca bază de comparație de către vamă;
- documentele prezentate de vamă și discuțiile avute cu - ROMÂNIA SRL arată că importul bunurilor identice /similare a avut loc în anul 2004(anexa 6) și în 2006(anexa7), dar calitatea bunurilor diferă.
Prin prisma analizei cerințelor art.5 din acord, bunurile importate, datorită faptului că din punct de vedere al calității comerciale sunt descalificate, nu reprezintă o tranzacție obișnuită, deci nu există o piață în care bunurile de acest fel să tranzacționeze liber, pe baza cererii și a ofertei, în consecință prețurile se formează în funcție de fiecare caz particular, ținând seama de faptul că tranzacția are un specific aparte datorită nivelului comercial al bunurilor, arată expertul.
Apoi, actele însoțitoare ale importului vin să susțină realitatea valorii tranzacției și să contrazică concluziile actelor de control vamal, așa cum reține instanța de fond,răspunzând punctual aspectelor ridicate de natura speței.
Cum în recurs nu au fost aduse probe care să configureze o altă stare de fapt și de drept pentru modificarea/casarea soluției tribunalului și cum aceasta se găsește temeinică și legală, recursurile se vor respinge, cu aplicarea prevederilor art. 312 Cod procedură civilă.
La cererea reprezentantei intimatei, bazată pe dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentele la cheltuieli de judecată intimatei,reprezentând onorariu de avocat în sumă de 4950 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele P T și Direcția Regională Vamală - în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 164/CA/12.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Obligă pe pârâtele recurente la plata către reclamanta intimată a cheltuielilor de judecată în sumă de 4950 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
A în CO
Semnează Președinte Secție
-
GREFIER,
Red CV.-15.07.2008
Tehnored -LM-16.07.2008
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș -Judecători -,
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
