Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 788/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.788/CA-. Dosar nr.1473/119/R/CA-./2008
Ședința publică din data de: - 17 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, împotriva Sentinței civile nr.535 din data de 29:05.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr-, având ca obiect " anulare act control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 10 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Curtea, asupra recursului de față constată că:
La data de 28.07.2008 reclamanta Lac hemat în judecată pe pârâta DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 198/07.07.2008 emisă de pârâta C și în consecință să admită contestația făcută împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.54/22.04.2008 întocmită în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 106/22.04.2008 pe care să-l anuleze cu privire la stabilirea impozitului pe profit și deducerea de TVA.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului - a Tribunalului Covasna.
În acest dosar instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 535/29.05.2009 a Tribunalului Covasna, prin care a dispus următoarele:
A admis acțiunea în contencios administrativ introdusă de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii C, a anulat Decizia nr. 198/07.07.2008 emisă de pârâta C și în consecință a admis contestația reclamantei făcută împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr. 54/22.04.2008 întocmită în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 106/22.04.2008 pe care l-a anulat în parte cu privire la stabilirea impozitului pe profit și deducerea TVA, a obligat pârâtele să plătească reclamantei 8.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Organele de control fiscal au efectuat în perioada 27.03.2008-01.04.2008 un control la societatea reclamantă vizând modul de stabilire și plată a impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat, ocazie cu care au întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 106/22.04.2008 prin care au stabilit în sarcina acestuia obligații fiscale suplimentare în cuantum de 173.921 lei din care: 46.035 lei impozit pe profit, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit de 34.823 lei, TVA 55.755 lei și majorări de întârziere aferente TVA 37.318 lei.
În raport s-a reținut că reclamanta ar fi înregistrat în contabilitatea societății cheltuieli privind materiale consumabile în sumă de 114.730 lei în baza facturii fiscale seria - - nr. -/22.11.2005 respectiv 125.360 lei în baza facturii fiscale seria - - nr. -/15.12.2005 emise de SC SRL, ambele cu titlu de servicii, drept folosință marcă. Pe aceste două facturi nu s-a menționat nr. și data contractului în baza căruia s-au derulat aceste operațiuni.
Între reclamantă și SC SRL s-a încheiat contractul nr. 14/1.05.2005 în care reclamanta avea calitatea de beneficiar iar obiectul contractului îl constituia "dreptul de folosință" neexclusivă a mărcilor de ochelari, Fila, La,.
Totodată, reclamanta a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu combustibil în valoare de 52.339 lei fără a deține mijloace de transport, prezentând un contract de comodat încheiat cu aceeași societate din 25.05.2005 având ca obiect punerea la dispoziția reclamantei a trei mijloace de transport.
În baza raportului de inspecție fiscală de mai sus a fost emisă Decizia de impunere nr. 54/22.04.2008, contestată de reclamantă, care i-a fost respinsă de către DGFP C prin Decizia nr. 198/07.07.2008, motivată de faptul că pe cele două facturi fiscale arătate nu s-a menționat în mod expres numărul și data contractului, motiv pentru care acestea nu îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate documente justificative, conform prevederilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991.
Cele două elemente omise a fi înscrise pe cele două facturi, nr. și data contractului, nu se regăsesc printre elementele obligatorii ce trebuie înscrise în facturile fiscale precizate de art. 155 alin. 8 din fiscal.
Cu alte cuvinte, cele două facturi încriminate respectă dispozițiile art. 155 alin. 8.fiscal în vigoare la data întocmirii raportului fiscal, concluzie la care a ajuns și expertul contabil desemnat pentru efectuarea expertizei contabile în speță.
Aceeași decizie atacată de recurentă reține în mod eronat că cheltuielile cu combustibilul în valoare de 52.339 lei au fost înregistrate nelegal în evidențele contabile ale societății întrucât documentele prezentate cu ocazia inspecției fiscale (bonuri fiscale emise cu la stațiile de alimentare, delegații) nu ar constitui documente care să justifice încărcarea cheltuielilor reclamantei, mai ales că autoturismele care au fost "alimentate" sunt proprietatea altei societăți ( ).
În soluționarea contestației, pârâta DGFP a făcut abstracție de contractul de comodat din 25.05.2005 încheiat între reclamantă și având ca obiect punerea la dispoziție cu titlu gratuit a autoturismelor marca Citroen cu nr. de înmatriculare -, - și - sub motiv că acesta ar fi fost prezentat organelor de control ulterior controlului și nu cu prilejul verificării.
Chiar dacă acel contract de comodat nu a fost numerotat împreună cu bonurile fiscale, ordine de deplasare, foi de parcurs sunt în mod evident documente justificative a cheltuielilor cu carburant în vederea îndeplinirii obiectului de activitate al societății înregistrate de reclamantă în evidențele contabile, fapt confirmat de altfel și de către organul de control în conținutul actelor administrative întocmite.
Față de aceste considerente de fapt și de drept se constată că, obligațiile fiscale suplimentare, reprezentând diferențe de impozit pe profit, majorări de întârziere aferente plus obligațiile fiscale suplimentare reprezentând diferențe de TVA cu majorările de întârziere aferente au fost stabilite de organul fiscal neîntemeiat și nelegal în sarcina reclamantei.
Expertul judiciar contabil a concluzionat că aceste obligațiuni suplimentare datorate bugetului general consolidat reținute de organul fiscal nu sunt corect stabilite.
Drept urmare, se constată că, în speță, cerințele prevederile de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ sunt pe deplin îndeplinite, motiv pentru care în baza art. 17-18 din aceeași lege, va admite acțiunea în contencios administrativ de față și va dispune conform dispozitivului prezentei sentințe.
Pârâtele căzând în pretenții în baza art. 274.pr.civilă urmează să suporte cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingeri acțiuni reclamantului ca neîntemeiată și nelegală.
Față de recursul declarat în cauză de pârâta C, intimata-reclamantă a formulat Concluzi scrise (filele 15-23 dosar), solicitând respingerea recursului pârâtei ca nefondat și obligând aceasta la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate în recurs, dezvoltând pe larg susținerile sale privind fiecare critică de recurs (filele 18-23 dosar recurs).
Și pe fax s-au depus de reclamantă Concluzii scrise (filele 26-34 dosar recurs).
Alte probe în recurs nu s-au depus.
Curtea, examinând actele și lucrările de la dosar, sentința civilă atacată nr- a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor de recurs formulate de pârâta C și față de prevederile legale aplicabile în cauză constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza întregului probatoriu de la dosar, se constată că în mod corect și legal a reținut instanța de fond situația de drept și de fapt dedusă judecății pronunțând o hotărâre corectă și legală.
În ce privește criticile formulate în recurs se constată că:
1. Referitor la prima critică de recurs, aceea că facturile nr. - și nr. - nu îndeplinesc condițiile legale, aspect reținut de instanța de fond, prin sentința atacată, instanța de recurs constată că această critică este neîntemeiată și nelegală, deoarece organul de control fiscal a reținut prin Raportul de inspecție fiscală și în Decizia de impunere în mod greșit faptul că, nu s-a menționat în mod expres numărul și data contractului, motiv pentru care acestea nu îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate documente justificative, conform prevederilor art.6 alin. 2 Legea nr.82/1991-Legea contabilității.
De asemenea, se reține că dispozițiile art. 63 din Codul d e Procedură Fiscală a României în vigoare la data de 26.09.2005 stabilesc forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile,documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 8 din Codul Fiscal în vigoare la data de 27.05.2005 " Factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele informații: a) seria și numărul facturii; b) dat emiterii facturii; c) numele, adresa și codul d e identificare fiscală ale persoanei care emite factura; d) numele, adresa și codul d e identificare fiscală, după caz, ale beneficiului de bunuri sau servicii; e) denumirea și cantitate bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; f) prețul unitar fără taxa pe valoare adăugată și baza de impozitare pentru cotă sau scutire; g) cota de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă sau mențiunile: scutit cu drept de deducere, neimpozabil, supus regulilor speciale, după caz. Pentru operațiunile supuse taxării inverse se menționează obligatoriu "taxare inversă,; h) suma taxei pe valoarea adăugată de plată, pentru operațiunile taxabile, cu excepția cazurilor în care se aplică reguli comerciale prevăzute prin norme metodologice,
Ca atare, în mod corect instanța de fond a reținut, faptul că cele două elemente omise a fi înscrise pe cele două facturi, numărul și data contractului nu se regăsesc printre elementele obligatorii ce trebuie înscrise în facturile fiscale conform art. 155 alin. (8) din Codul Fiscal.
Mai mult decât atât, din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că cele două facturi mai sus menționate respectă dispozițiile art. 155 alin. (8) din Codul Fiscal pentru a fi considerate documente justificative.
este faptul că, deși recurenta nu a înțeles să formuleze obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză, aceasta critică în recurs hotărârea instanței de fond prin prisma concluziilor raportului de expertiză, sens în care susținerile și criticile recurentei nu pot fi decât nefondate, privind sentința civilă atacată.
În concluzie, având în vedere aspectele mai sus menționate, în mod corect instanța de fond a reținut că facturile nr. -/22.11.2005 și nr. -/15.12.2005 sunt înregistrate în contabilitate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la datele respective pentru a fi considerate documente justificative.
În concluzie, față de aceste aspecte instanța de recurs va înlătura prima critică de recurs ca neîntemeiată și nelegală.
2. Referitor la critica privind cheltuielile cu combustibil ca înregistrate în evidențele sale contabile de reclamanta, instanța de recurs a reținut că:
În mod greșit a invocat și susținut recurenta că Raportul organului de control a fost întocmit corect și că în perioada iunie 2005-ianuarie 2008 reclamanta, nu a deținut nici un mijloc fix și documente justificative prin care să justifice consumul de carburant,motivând în drept măsura raportat la dispozițiile art. 21 pct.4 lit. f din Legea nr.571/2003.
Dimpotrivă, din actele dosarului rezultă că:
- în data de 35.05.2005, între SRL în calitate de comodantă și Societatea în calitate de comodatară s-a încheiat un contract de comodat, având ca obiect,punerea la dispoziție cu titlu gratuit a autoturismelor marca Citroen cu nr. de înmatriculare -, - 08 MC, -, aflate în proprietate și/sau folosința SC SRL, în calitate de comodantă, pe care SC SRL se obligă să îl folosească pentru activitatea de distribuție a produselor achiziționate de la SC SRL,
- reclamanta a înregistrat respectivele cheltuieli cu carburanții în baza documentelor justificative: bonuri fiscale, ordine de deplasare și foi de parcurs, respectând întocmai prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.1717/14.11.2005.
Ca atare, se reține că toate cheltuielile cu combustibilul înregistrate de Societatea reclamant în contabilitate sunt justificate de desfășurarea activității comerciale a și de relațiile comerciale stabilite cu furnizorii și clienții reclamantei.
În sensul de mai sus se reține și concluzia din expertiza tehnică contabilă efectuată în cauză (față de care recurenta nu a înțeles să formuleze obiecțiuni), precum și faptul că nici un text legal nu instituie obligativitatea deținerii de mijloace fixe.
S-a făcut dovada că înregistrările cheltuielilor cu combustibilul în contabilitate au respectat dispozițiile legale, înregistrările având la bază documentele justificative respectiv, contractul de comodat încheiat cu SRL, bonurile fiscale, ordinele de deplasare și foile de parcurs.
Se constată că reclamanta a făcut dovada cheltuielilor cu carburanții.
Față de cele arătate, instanța de recurs va respinge această critică de recurs constatând că, în mod corect instanța de fond a reținut că cheltuielile cu combustibilul efectuate de reclamant în perioada iunie 2005-ianuarie 2008, sunt înregistrate în contabilitate cu respectarea dispozițiilor legale, pentru a fi considerate cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal, fapt confirmat de altfel și de către recurentă prin conținutul actelor administrative întocmite.
În esență față de cele reținute mai sus se va respinge și această critică de recurs ca neîntemeiată și nelegală.
3.Referitor la critica privind calcularea taxei pe valoarea adăugată (TVA), pentru perioada supusă controlului fiscal instanța de recurs constată că:
În afară de proba cu înscrisuri depuse de părți, s-a administrat și proba cu expertiză de specialitate și față de Raportul de expertiză efectuat de expert (filele 141-157 din dosarul fond) pârâta nu a formulat nici o obiecție, și acest lucru presupune că și-a însușit concluziile expertizei.
Din raportul de expertiză rezultă că această critică privind recalcularea taxei pe valoarea adăugată pentru perioada supusă controlului fiscal este nefondată.
Expertiza efectuată în cauză și necontestată de recurentă, a concluzionat că:
1. pe de o parte, facturile nr. -/22.11.2005 și nr. -/15.12.20050 sunt înregistrare în contabilitate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la datele respective pentru a fi considerate documente justificative;
2. iar pe de altă parte cheltuielile cu combustibilul efectuat de subscrisa în perioada iunie 2005-ianuarie 2008, sunt înregistrate în contabilitate cu respectarea dispozițiilor legale, pentru a fi considerate cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.
Față de întreg probatoriu administrat în cauză, instanța de recurs constată că în mod corect a reținut că actele fiscale emise de pârât sunt greșit întocmite cu nerespectarea prevederilor legale și fără a ține cont de actele prezentate de reclamantă la controlul efectuat și că în mod greșit organele de control nu au acordat dreptul de deducere al TVA-ului aferent acestor operațiunii potrivit dispozițiilor incidente din Codul Fiscal, considerând că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
De asemenea, se constată că instanța de fond a reținut corect că,obligațiile fiscale suplimentare, reprezentând diferențe de impozit pe profit, majorări de întârziere aferente plus obligații fiscale suplimentare reprezentând diferențe de TVA cu majorările de întârziere aferente au fost stabilite de organul fiscal neîntemeiat și sarcina reclamantei,
Referitor la acestea, recalcularea impozitului pe profit, prin actele fiscale atacate de reclamant pentru perioada supusă controlului fiscal, acestea s-au făcut de organul fiscal în mod greșit, cu încălcarea prevederilor legale, ca atare se va înlătura și această critică de recurs, ca neîntemeiată și nelegală.
În concluzie, față de considerente de fapt și de drept expuse și față de probele de la dosar instanța de recurs constată că toate criticile de recurs sunt neîntemeiate și nelegale, urmând a fi înlăturat ca nelegale și neîntemeiate.
Ca urmare, se constată recursul declarat în cauză ca nefondat, motiv pentru care va fi respinsă în baza art.321 alin.1 Cod pr.civ. în consecință se va menține ca legală sentința civilă a Tribunalului Covasna, atacată în cauză de pârâtă.
Referitor la opinia formulată de intimata-reclamantă prin concluziile scrise depuse la dosar, instanța de recurs urmează a le reține ca justificate.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C (cu sediul în G,-, jud.C) împotriva Sentinței civile nr.535/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/14.12.2009
Dact.:-I:N/14.12.2009
Jud.fond:-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
