Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 79/R/2010 Dosar nr-
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf. G împotriva sentinței civile nr.938/22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna dosarul nr- având ca obiect anulare act control
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 2 februarie 2010.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 4 august 2009, reclamantul din SF Gac hemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice SF. G și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului SF. G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ-fiscal nr.19451/20.07.2009 emis de pârâta DGFP C;
- obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3.567 lei reprezentând diferența dintre taxa specială pentru prima înmatriculare în cuantum de 5.733 lei achitată cu chitanța nr. - -/21.02.2008 și suma de 2.166 lei restituită prin Decizia nr.-/01.10.2008;
- actualizarea sumei cu rata inflației de la data încasării până la data restituirii; cu dobânda legală. Cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna.
În acest dosar instanța de fond pe baza probelor de la dosar a pronunțat sentința civilă nr. 938/22.10.2009, prin care a dispus următoarele: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C și, în consecință, a respins acțiunea împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâte.
S-a admis, în parte, acțiunea reclamantului.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf.G a fost obligată să restituie reclamantului suma de 3.567 lei -achitată la Trezoreria Sf. cu chitanța seria - nr.- din 21.02.2008- reprezentând diferență taxă specială pentru prima înmatriculare pentru autoturismul marca Ford Mondeo, fabricat în anul 2002, înmatriculat sub nr.-, cu dobânda legală prevăzută de Codul d e procedură fiscală, de la data încasării și până la plata efectivă.
De asemenea, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf. G să plătească reclamantului suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
analizării fondului, în conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, instanța de fond s- pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
Asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului poartă asupra pretenției de anulare a actului nr.19451/20.07.2009 emis de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf.G, precum și asupra pretenției de a i se restitui și diferența de taxă de primă înmatriculare achitată la Trezoreria municipiului Sf. din cadrul Administrației Finanțelor Publice Sf. G, administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C, este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată.
Ca urmare, în raportul juridic dedus judecății, Direcția Generală a Finanțelor Publice C nu este parte, astfel excepția invocată a fost admisă, iar cererea introductivă a fost respinsă față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța de fond a respins și excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că, deși actul atacat nu este un titlu de creanță ori un act administrativ fiscal în sensul art.41 din Codul d e procedură fiscală care poate fi anulat de către instanță pe calea contenciosului administrativ, acțiunea reclamantului se încadrează în prevederile art.8 alin.(1) teza finală din Legea nr.554/2004, potrivit căreia "Se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat în luna octombrie 2008 restituirea taxei de primă înmatriculare achitată cu chitanța nr. - -/21.02.2008, taxă la care a fost obligat pentru înmatricularea în România a autoturismului marca Ford Mondeo, fabricat în anul 2002, provenind din Germania, pe care l-a înmatriculat sub nr. de circulație -.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf. G, prin Decizia nr. -/01.10.2008 îi aprobă restituirea doar a sumei de 2.166 lei ca diferență între taxa de primă înmatriculare achitată de 5.733 lei și taxa pe poluare.
În luna mai 2009, reclamantul a solicitat pârâtei să-i restituie întreaga sumă achitată cu titlul de taxă de primă înmatriculare, pârâta comunicându-i refuzul său prin adresa nr. 19451/20.07.2009 sau nr.19351 potrivit susținerilor pârâtei.
În drept, instanța de fond a reținut că taxa de primă înmatriculare achitată de reclamant s-a perceput de către organul fiscal în baza prevederilor art.214^1 Cod fiscal.
Practica instanțelor de judecată a stabilit că dispozițiile art.214^1 - 214^3 din Codul fiscal încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene întrucât taxa în discuție era percepută doar pentru autoturismele achiziționate din statele comunitare și înmatriculate pentru prima dată în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România.
Faptul că taxa de primă înmatriculare era percepută nelegal este confirmat de împrejurarea că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 această taxă a fost abrogată începând cu data de 1 iulie 2008, fiind înlocuită cu taxa pe poluare pentru autovehicule.
Prin normele de aplicare aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2008, se instituie o procedură de restituite a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare achitată în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 și noua taxă de poluare.
Însă, instanța de fond a apreciat că dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008 nu sunt incidente în speță pentru considerentele ce urmează:
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeana a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
În acest context, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța de fonda a mai reținut că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. nr. 50/2008. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident, contravine principiului neretroactivității legii consacrat prin art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a reținut că reclamantul a achitat o taxă de înmatriculare nelegală, deci nedatorată, ca urmare, în temeiul art. 18 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea de chemare în judecată față de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf. G și a recunoscut părții dreptul de a obține restituirea integrală a sumei achitate cu respectivul titlu.
Cât privește cererea reclamantului având ca obiect anularea actului nr.19451/20.07.2009 emis de Administrația Finanțelor Publice Sf. G, instanța de fond a respins, acest act neavând caracterul de act administrativ de natură a da naștere, a modifica ori stinge raporturi juridice, în sensul dat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Ci reprezintă o simplă adresă de corespondență a pârâtei, cu caracter informativ, prin care s-a răspuns cererii reclamantului de restituire integrală a taxei.
Pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului prin imposibilitatea folosirii sumei, instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferenta debitului, dobândă prevăzută de art.124 Cod procedură fiscală, în speță fiind vorba de un raport juridic fiscal. Dobânda a fost calculată de la data plății taxei și până la restituirea efectivă.
In temeiul art. 274 Codul d e Procedură Civilă, instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4,15 lei, cheltuieli de judecată (taxa de timbru și timbru judiciar). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului SF G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței de la fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Aceste aspecte reținute de către instanța de fond nu sunt conforme cu starea de fapt din prezenta cauza.
Așa cum a arătat prin întâmpinare, reclamantul însuși a înaintat la data de 18.08.2008, în temeiul art.11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, o cerere de restituire a diferenței între suma achitată anterior, cu titlu de taxi specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule. n dovedirea acestei susțineri a depus la dosarul cauzei copia cerii reclamantului de unde rezultă acest fapt, însă instanța de fond atunci când a creionat starea de fapt nu a înțeles să se folosească de acest înscris
Așadar, faptul reținut de către instanța de fond că reclamantul ar fi solicitat la F G în luna octombrie 2008 restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme, achitată la 21.02.2008, prin Decizia nr. -/01.10.2008 fiindu-i restituită doar o parte din taxa achitată, nu este conform cu realitatea.
La solicitarea întemeiată pe dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008, instituția nu putea răspunde decât prin emiterea Deciziei nr. -/01 10 2008, în cuprinsul acesteia arătându-se inclusiv faptul că face referire la cererea de restituire nr. -/18.08.2008.
Apoi, a mai reținut instanța de fond că în luna mai 2009 reclamantul a solicitat pârâtei G să-i restituie întreaga suma achitată cu titlu de taxă de prima înmatriculare, răspunsul comunicat fiind însă unul negativ.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a arătat faptul că data la care s- adresat instituției cu solicitarea de a-i fi restituită și suma de 3.567 lei a fost data de 09.07.2009 și nu luna mai 2009. Și copia acestei cereri a reclamantului nr. 18575/09.07.2009 a fost depusă la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea.
Reclamantul a ales să formuleze o simplă cerere de restituire sume și nu a formulat o contestație împotriva Deciziei de restituire nr.-/1.10.2008 conform prevederilor art.205 și următoarele din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
In drept, instanța de fond a reținut faptul că taxa achitată de reclamant cu titlu de taxă de prima înmatriculare, a fost percepută în temeiul art.2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar practica instanțelor de judecată a stabilit că aceste dispoziții legale contravin celor ale art.90 din Tratatul de instituire a Comunitarii Europene; faptul că această taxă era percepută nelegal fiind confirmat și de împrejurarea ca prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost abrogate textele legale în cauză, începând cu data de 01 iulie 2008 această taxă fiind înlocuită cu taxa pe poluare pentru autovehicule.
Deși se arată că prin acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma plătită de către contribuabili în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, procedura de restituire a acestor sume fiind reglementată prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2008, instanța de fond apreciat că dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nu sunt incidente în prezenta speță, întrucât acest nou act normativ ar avea efect și pentru trecut, iar taxa încasată ilegal (taxa specială pentru autoturisme și autovehicule) s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, fapt ce contravine principiului neretroactivității legii consacrat prin art.15 alin.(1) din Constituție.
Art.5 alin.(1) din Constituția României consacră principiul constituțional al
supremației Constituției și a legilor țării, care se respectă întocmai.
Aceste dispoziții constituționale trebuie coroborate cu prevederile Titlului I "Dispoziții generate", a capitolului III "Aplicarea prevederilor legislației fiscale", art. 13 "Interpretarea legii" din Codul d e procedură fiscală, dispoziții potrivit cărora: "Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
Taxa specială pentru autoturisme, așa cum a arătat, era reglementată de Titlul III "Accize și alte taxe speciale", capitolul 21"Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule", 3(1,2141- art. 2143din Codul fiscal, fiind introdusă prin art. 1. pct. 202 din Legea nr. 343/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codului fiscal, soluționarea unei cereri de restituire a taxei de primă înmatriculare, în sensul admiterii ei, ar fi încălcat în mod flagrant prevederile constituționale și legale în vigoare, ( în acel moment în România
(2) al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Ținând cont de dispozițiile legale mai sus citate, rezultă faptul că legile cadru ale Uniunii Europene sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor comunitare devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Taxa de primă înmatriculare nu era o taxă vamală în înțelesul dispozițiilor legale comunitare, ea aplicându-se și autoturismelor care se produc în România.
Cât privește aplicabilitatea dispozițiilor capitolului II,Prevederile fiscale" art.90 din Tratatul de instituire a Comunitarii Europene:,Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse." ceste dispoziții nu sunt incidente în cazul de față, întrucât taxa de primă înmatriculare urma să fie plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Prin urmare, dispozițiile art.90 alin.(1) din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
acestei taxe de primă înmatriculare, care se aplică atât autoturismelor produse în România, cât și autoturismelor aduse din statele membre ale Uniunii Europene, nu era contrară dispozițiilor comunitare, ca principiu general.
Cât privește obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 3.567 lei, dobânda prevăzută de art. 124 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală și calculate de la data plății taxei și până la restituirea ei efectivă, arată următoarele:
La alin.(1) al art. 124 Cod procedura fiscală (1) este prevăzut că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget dobânda este datorată din ziua următoare expirării fie termenului prevăzut la art. 117 alin. (2)
Cum în prezenta cauză nu suntem în niciuna din situațiile arătate în textul de lege pe care se întemeiază soluția instanței de fond, consideră aceasta se poate face cel mult de la data la care reclamantul a solicitat plata dobânzii aferente sumei de restituit (data introducerii prezentei acțiuni) și nu de la data la care el a achitat taxa de prima înmatriculare.
Așadar, având în vedere motivele expuse, solicită admiterea recursului și să se dispună modificarea în tot a sentinței civile nr. 938/22.10.2009, pronunțată de către Tribunalul Covasna, în dosarul nr-, în sensul respingeri acțiunii promovate de.
Față de recursul declarat în cauză intimatul reclamant a formulat Întâmpinare ( fila 10- 11 dosar recurs), prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf. G ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Covasna ca legală și temeinică.
În recurs alte probe nu s-au depus.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 938/22.10.2009 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor formulate în recurs și a prevederilor legale aplicabile constată recursul ca fondat în parte, doar în ce privește critica referitoare, la dobânda legală și anume data acordării acesteia nu este corect reținută, de instanța de fond ca fiind data plății taxei speciale de primă înmatriculare, ci dobânda legală va fi acordată de la data formulării cererii de restituire de către reclamant și anume de la data de 9.07.2009, conform înscrisului de fila 9, dosar fond.
Cât privește restul criticilor formulate de recurentă pe fondul cauzei în sensul că hotărârea de fond este nelegală întrucât taxa de înmatriculare trebuia achitată conform dispozițiilor legale interne art.11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, și că potrivit art.117 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 Cod procedură fiscală, această taxă nu putea fi restituită, ea fiind datorată și legală, instanța de recurs constată că aceste aspecte au fost corect soluționate de instanța de fond prin sentința atacată, astfel încât criticile formulate de recurentă nu pot fi reținute ca justificate.
În cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, taxa fiind achitată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ (la 21.02.2008) astfel că vor fi înlăturate criticile recurentei aduse sentinței Tribunalului Covasna, pe fondul problemei privind restituirea taxei adică a diferenței de 3567 lei.
Referitor la taxa specială de înmatriculare, criticile aduse de recurentă în sensul că potrivit art. 117 Cod fiscal nu pot fi restituie aceste sume și nici nu se poate acorda dobânda legală instanța de recurs constată că dimpotrivă, în cauză, cererea reclamantului este justificată și legală.
Cu privire la aplicabilitatea normei naționale și nu a prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, instanța de recurs, constată că în mod corect instanța de fond a dat eficiență normei comunitare prioritară normei naționale, privind taxa în discuție.
Așa fiind, se vor înlătura și aceste critici ca fiind nelegale și neîntemeiate.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța de recurs constată ca fondat în parte recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Sf. G, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va admite în parte și se va modifica sentința civilă atacată doar în ce privește data de la care curge dobânda legală, ca fiind de la 9.07.2009, și atacată cu recurs în loc de data achitării taxei, cum greșit a reținut instanța de fond prin sentința pronunțată.
În ce privește restul dispozițiilor sentinței atacate acestea vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf. G, împotriva sentinței civile nr.938/22 octombrie 2009 Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că,
Data de la care curge dobânda legală este 9 iulie 2009, în loc de data încasării.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 2 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Maria
- - - - - -
Grefier,
Red. - 3.02.2010
Dact. T- 8.02.2010/ 2 ex.
Jud fond - G
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
