Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.81/
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1787/21.08.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice G prin consilier juridic și intimata INTERNAȚIONAL SRL G, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul recurentei, depune la dosar un înscris ce reprezintă lista administratorilor și asociaților, și înmânează și apărătorului intimatei o copie de pe aceasta.
Apărătorul intimatei, precizează că are cunoștință de acest înscris depus de reprezentantul recurentei, și nu solicită acordarea unui termen în vederea studierii acestuia.
Întrebate fiind părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei, față de considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, dispozițiile legale incidente și probele administrate în cauză, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate împotriva Deciziei nr. 58/31.03.2006, ca fiind nefondată.
Apărătorul intimatei, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Solicită obligarea societății recurente la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței reprezentând onorariu apărător. Depune concluzii scrise la dosar.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.R/- la ribunalul Galați, reclamanta " INTERNAȚIONAL" G, a solicitat anularea deciziei nr.58/31 martie 2006 emisă de
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.1787/21.08.2007 a admis în parte contestația, dispunând anularea parțială a Deciziei nr.58/31 martie 2006, în ce privește obligațiile fiscale suplimentare, respectiv colectată suplimentar, dobânzi aferente, penalități de întârziere, impozit pe profit, dobânzi de întârziere la profit, penalități de întârziere la profit.
A fost respinsă contestația cu privire la obligațiile fiscale suplimentare, reprezentând, dobânzi și penalități de întârziere aferente
Instanța de fond a reținut în motivare că, la sediul contestatoarei în perioada 14 decembrie 2005 - 23 decembrie 2005, s-a desfășurat o inspecție fiscală, având ca obiectiv verificarea tuturor impozitelor, taxelor și contribuțiilor de la ultima inspecție fiscală.
Rezultatul controlului, se regăsește în raportul de inspecție fiscală nr.547/18 ianuarie 2006 întocmit de - Serviciul Control Fiscal 3, și care a stabilit obligații fiscale în sarcina contestatoarei, referitoare la, impozit pe profit,
Referitor la, s-a reținut de instanță ca fiind aplicabile disp. art.138 lit.b din Legea nr.571/2003 care prevăd că, baza de impozitare a se ajustează în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea sau prețul bunurilor livrate sau a serviciilor precitate.
Legat de a mai reținut instanța că, în luna decembrie 2004, magazinul societății a fost spart, iar contestatoarea a depus plângere penală, în legătură cu furtul a două laptopuri, care, nu poate fi asimilat cu lipsa în gestiune, ceea ce face, inaplicabile disp.art.21 alin.4 lit.c din Legea nr.571/2003.
Referitor la impozitul pe profit, instanța, a apreciat că nu este datorat, întrucât el a fost calculat corespunzător majorării profitului impozabil, aferent facturii de stornare a bunurilor ce au fost sustrase.
Cum pentru aceste două împrejurări nu se datorează, pentru identitate de națiune, nu se datorează impozit.
În fine, instanța reține că, nici în ce privește, acesta nu poate fi reținut pentru că, suma achitată unui salariat al său ca și concediul medical, a fost compensată cu suma ce trebuia a fi dedusă conform Legii nr.19/2000 și care urmau a fi plătite pentru luna următoare.
Împotriva sentinței, a declarat recurs G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât instanța de fond a stabilit o eronată stare de fapt, făcând și o greșită aplicare a legii.
Astfel, în legătură cu neobligarea contestatoarei la plata sumei de 1.254 lei reprezentând de plată, din actele depuse în dosarul cauzei, a rezultat că, nu poate fi vorba de un refuz de plată, ci de renunțarea reclamantului la încasarea creanței.
Referitor la impozitul pe profit, din modul în care a fost soluționată această problemă de instanță, prin înlăturarea obligației, se invocă de recurentă, încălcarea art. 21 alin.1 din Legea nr.571/2003, și art.21 alin.4 lit.
Sub un alt motiv de critică, a fost înlăturată nejustificat obligația intimatei de la plata sumei de 1.403 lei, reprezentând colectată suplimentar, pentru lipsa a două laptopuri, constatate lipsă în gestiune.
Or, aceste bunuri sunt considerate livrări de bunuri efectuate cu plată conform art.128 al.3 lit.a, astfel că -ul urma a fi colectat și datorat.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a situației de fapt, astfel cum rezultă din probele cauzei.
Între " Computer " și " Internațional", au apărut disensiuni, legate de executarea contractului nr.11/2002 astfel cum a fost modificat prin actul adițional, ceea ce a condus la refuzul Computer, de a achita valoarea facturii nr.-/31.06.2007, așa cum rezultă și din cuprinsul adresei nr.38/5 iulie 2007 și procesul-verbal de reconciliere aflat la dosar.
În esență, este vorba de executarea în afara clauzelor contractuale a contractului de închiriere, pe perioada încriminată și care a dus la refuzul de plată a facturii.
Față de această împrejurare, au devenit incidente disp.art.138 lit.b, din Legea nr.571/2003 care stipulează că, baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată se ajustează în cazul refuzurilor totale, privind cantitatea, calitatea sau prețul livrării sau a serviciilor prestate.
Recurenta prin acest motiv de recurs, nu a indicat de ce este incorectă procedura de stornare a facturii și care ar fi textele de lege încălcate, astfel încât, pentru cele ce preced, critica va fi înlăturată ca nefondată.
Corect a apreciat instanța de fond că, în cauză nu pot fi aplicate disp.art.31 alin.4 lit.c din Legea nr.571/2003 în legătură cu obligația de achita impozitul pe profit, aferent majorării profitului impozabil, de către intimată.
Textul se referă la nedeductibilitatea cheltuielilor cu pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu neîncasate, situație ce nu se regăsește în cauza de față, fiind vorba de faptul că, prin stornarea facturii, nu poate fi vorba de o creanță în litigiu, incertă, ci de inexistența unei creanțe.
Refuzul de a achita factura se circumscrie executării unui contract cu bună credință.
Ulterior discuțiilor dintre părți, emitentul facturii a recunoscut propria culpă în neexecutarea contractului, ceea ce a condus la acceptarea clauzelor stipulate în procesul-verbal, iar această operațiune juridică, nu este interzisă de lege.
Din examinarea motivelor de recurs, rezultă ca fiind nefondată și critica privitoare la suma de 1.403 RON, reprezentând colectată suplimentar, aferentă valorii a două laptopuri, sustrase din magazinul intimatei, și la fel și suma de 1.846 RON, impozit pe profit suplimentar, corespunzător majorării profitului impozabil, aferent valorii bunurilor sustrase.
În fapt, nu poate fi vorba de o lipsă în gestiune ca urmare a sustragerii, pentru care se efectuează cercetări penale, împrejurare necontestată de altfel de recurentă și care fac inaplicabile disp.art.21 alin.4 din Legea nr.571/2003, cu atât mai mult cu cât, existând dovada că bunurile respective nu se mai află în posesia intimatei, ar fi lipsit de rațiune că pentru aceste bunuri să se achite impozit pe profit și ca și cum acestea ar fi înstrăinate și s-ar fi obținut o anume valoare.
Față de cele expuse, Curtea, văzând și disp.art.312 Cod proc.civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1787/21.08.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
.
Grefier,
- -
Red. /29.02.2008
Tehno ZE/29.02.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
