Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.81/R/Dosar nr.1288/119/R/-./2008
Ședința publică din data de:-3 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaAdministrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf.împotriva Sentinței civile nr.1588/AF din data de 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr.-, având ca obiect "anulare act control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului declarat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf., în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009, când părțile au lipsit, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 3 februarie 2009.
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, coroborate cu motivele de recurs, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr.1588/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Administrația Finanțelor Publice Sf. G, și pe cale de consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 4.847 RON, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, achitată cu chitanța seria - nr.- din 09 aprilie 2008 emisă de Trezoreria Sf.
A fost respins capătul de cerere privind anularea adresei nr.37676/ 21.05.2008 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 599,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Principiul efectului direct al Tratatului asupra ordinii juridice interne a României, precum și prevederile art.148, alin.2 și alin.4 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, instanța de contencios administrativ a constatat că prevederile art.2141- art.2143din Codul fiscal, sunt reglementări contrare celor comunitare și astfel se impune înlăturarea aplicării lor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Instanța de fond a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008, este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, prima instanță a apreciat că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008, iar pe de altă parte nici nu se poate admite că reclamanta trebuia să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri, în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf.G, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, recurenta arată că acțiunea este inadmisibilă, iar reclamanta avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat cu obligația achitării taxei de primă înmatriculare în România, potrivit art.2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Această prevedere legală a fost respectată de către reclamantă la data înmatriculării autoturismului în România.
Solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe adresată de către reclamantă Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sf.G, nu este întemeiată și nu are suport legal, întrucât pe de o parte acesta nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal în înțelesul art.41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar pe de altă parte legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Instanța de fond, analizând art.2141, trebuia să rețină faptul că plata acestei taxe are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât în condițiile stabilite de către legiuitor, respectiv potrivit art.2143, text de lege în care reclamanta nu se încadrează.
Legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei speciale de primă înmatriculare, organele fiscale neputând deroga de la aceste prevederi în cazul de față, sens în care cererea reclamantei nu este întemeiată. Având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este stabilită în mod expres de către legiuitor, organele fiscale au pus în mod corect și legal în practică dispozițiile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Invocarea prevederilor art.148, alin.2 din Constituția României și ale art.90 din Tratatul de aderare a României la Comunitatea Europeană nu are relevanță în cauza de față, având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special.
Opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii.
Potrivit art.11 din nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule "axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 inie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Având în vedere regimul juridic instituit de legiuitor față de această taxă, însușită de această dată de către Comisia Europeană, este evident că obligația ei va subzista și ulterior în cazul reclamantei de față, întrucât aceasta, în noua sa formă, nu mai contravine Tratatului Comunității Europene și nici Constituției României.
Pe baza noului act normativ se va face practic o compensare între cuantumul taxei achitate în prezent și taxa de poluare ce va trebui achitată, restituindu-se diferența dacă este cazul, sens în care interesul reclamantei de a se soluționa favorabil această acțiune devine parțial.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.1588/AF/06.11.2008 a Tribunalului Covasna este neîntemeiat.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost invocată de către pârâtă, deoarece refuzul organului administrativ de restituire a sumei solicitate, se încadrează în dispozițiile art.1, alin.1 din Legea nr.554/2004.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantei este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art.90 alin.1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art.2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art.90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, p. 1-4981, par.66 și jurisprudența acolo citată).
47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art.90, par.1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par.67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria, înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare, nu este relevantă. Scopul art.90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par.30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Recursul este însă fondat în parte sub aspectul datei de la care putea fi acordată dobânda legală, aceasta putându-se acorda conform art.1079 din Codul civil, de la data notificării, 11 iunie 2008 și până la data plății efective a sumei și nu de la data plății taxei speciale, 21 februarie 2007.
Față de aceste considerente, Curtea va admite în parte recursul pârâtei, iar în baza art.304, pct.9 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei calculată de la data de 11 iunie 2008 și până la data plății efective a sumei.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtaAdministrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf.(cu sediul în mun.Sf.-, jud.C), împotriva Sentinței civile nr.1588/06.11.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf.G să plătească reclamantei -, dobânda legală aferentă sumei, calculată de la data de 11 iunie 2008 și până la data plății efective a sumei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/03.02.2009
Dact.:-/3 ex./
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Marcela Comșa, Georgeta
