Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 811/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 811/ Dosar nr-
Ședința publică de la 5 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - JUDECĂTOR 3: Simona
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - Î Buzăului și pârâta Direcția Regională Vamală împotriva sentinței civile nr.641 din 17 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 decembrie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 5 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin Decizia civilă nr.733/R/11.11.2008, Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SRL împotriva Deciziei nr.206/R/25.09.2008 a aceleiași instanțe de recurs, pe care a anulat- Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Brașova reținut următoarele:
Curtea apreciază că această contestație în anulare este fondată raportat la prevederile art. 318 Cod procedură civilă.
Pentru admiterea contestației în anulate specială, codul d e procedură civilă prevede două motive și anumite condiții de admisibilitate.
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
În speță nu s-au identificat astfel de greșeli materiale.
Al doilea motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă - omisiunea cercetării unui motiv de casare - poate fi invocat numai dacă recursul a fost respins sau admis numai în parte. În cauză recurentei reclamante SC SRL i s-a admis în parte recursul, deci contestația sa în anulare este admisibilă prin prisma acestei condiții.
Art. 318 Cod procedură civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivul de casare invocate în termen de către recurent iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte.
Curtea constată că recurenta a invocat faptul că ar fi achitat taxe vamale pentru 3 autovehicule, iar aceste sume nu au fost avute în vedere de organul de control vamal și nu au fost deduse.
Acest motiv nu a fost analizat de instanța de recurs.
Prin sentința civilă nr. 641 din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - Î - Buzăului în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Direcția Regională Vamală B, s-a dispus anularea în parte a deciziei nr.62/26.04.2006, s-a admis contestația, s-a anulat în parte procesul verbal de control nr.10/16.02.2006 în sensul diminuării drepturilor vamale datorate de reclamantă de la suma de 105.549 lei la 102.752,6 lei. Reclamanta a fost exonerată de plata diferenței de 2.796,4 lei și pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei cheltuieli de judecată 9,3 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit declarațiilor de import nr.973, 970, 968, 969, 974 și 971 din 3 august 1998, - Î - Buzăului, a importat de la o firmă din Olanda trei autospeciale pentru transport bușteni, două marca și una marca SCANIA împreună cu trei remorci marca, două și una marca.
Regimul vamal stabilit pentru aceste autovehicule a fost import temporar, conform cererilor formulate de reclamantă în acest sens, a autorizațiilor de admitere temporară a importului nr.158 și nr.159 din data de 3 august 1998 cu o valoare de vamă de 10.680 USD pentru autospeciale și 8.560 USD pentru remorci.
Aceste vehicule au fost închiriate firmei importatoare, cum rezultă din aceleași declarații vamale în temeiul unor contracte de închiriere cu termene stabilite prin acordul autorității vamale până la 15 iulie 2001.
La data de 12 iulie 2001, anterior expirării termenului de închiriere, au fost depuse de importator declarații vamale sumare de import definitiv, unde s-a stabilit valoarea de vamă datorată.
Prin facturile fiscale nr.-, nr.-, ambele din 21 martie 2005 și - din 16 aprilie 2003, certificatelor de radiere s-a procedat la înstrăinarea a două autospeciale, una marca, una marca SCANIA și a unei remorci.
Direcția Regională Vamală B, în urma controlului efectuat asupra destinației bunurilor importate, prin procesul verbal nr.10 din 16 februarie 2006 reținut că vânzarea celor trei vehicule reprezintă în sensul art.71 din Legea nr.141/1997, a pct.19 din HG nr.244/2001, schimbarea destinației bunurilor importate, care au beneficiat de scutirile de plată reglementate de Legea nr.133/1999. Astfel, a luat naștere obligația importatorului pentru a suporta drepturile vamale aferente, stabilite de organul de control la suma totală de 105.548 lei, constând în taxe vamale, comision vamal, TVA, majorări de întârziere pentru taxele vamale, majorări de întârziere a plății pentru comisionul vamal și majorări de întârziere pentru TVA.
Împotriva acestor constatări, firma impozitată a depus contestație prin care a arătat că valoarea de vamă luată în calcul pentru cele trei vehicule este incorectă față de declarațiile vamale cu consecințe asupra cuantumului obligației de plată și că organul de control nu a luat în considerare taxele vamale decontate în intervalul 1998 - 2001, data declarării importului definitiv la care se adaugă faptul că în baza certificatelor EUR 1, nu datorează obligații vamale. Totodată a apreciat ca eronat stabilită și valoarea majorărilor de întârziere a plății.
DGFP C prin Decizia nr.62/26.04.2006 a respins contestația și a menținut actul de control amintit ca legal și temeinic în considerarea destinației vehiculelor, pentru care au fost acordate la import facilități vamale, care a fost schimbată înainte de împlinirea termenului de 5 ani, de la data declarațiilor vamale, în raport de Legea nr.133/1999, a art.61 alin.1 din Legea nr.141/1997.
La cuantificarea majorărilor s-au avut în vedere dispozițiile art.176 alin.1 lit.c și d din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Referitor la valoarea de vamă avută în vedere și care diferă de cea cuprinsă în declarația vamală inițială, dar care este identică cu cea înserată în declarațiile vamale de import definitiv, autoritatea pârâtă a argumentat că au fost avute în vedere prevederile art.2 din nr.687/2001, față de care vehiculelor folosite, cum sunt și cele din speță, încadrate tarifar la pozițiile, printre altele și 87.04 și 87.16 le sunt aplicabile valorile din anexa nr.2-6, funcție și vechimea și caracteristicile tehnice ale mașinilor.
Sub aspectul susținerii contestatoarei că nu s-a luat în calculul drepturilor vamale, taxele plătite până la data importului definitiv, prin dispoziție s-a făcut trimitere la statuările art.121 alin.1, art.122 alin.2 din Legea nr.141/1997 și art.285 alin.1 din regulamentul de aplicare a Codului vamal și că din documentele depuse nu rezultă că importul intră sub regimul temporar, precizând că firma contestatoare nu a făcut dovada plății procentului de 3% din suma datorată ca drepturi vamale.
Nu s-a reținut ca justificată nici susținerea vizând scutirea de obligații vamale, întemeiată pe originea comunitară a bunurilor, întrucât regimul vamal stabilit prin declarația vamală acceptată și înregistrată nu poate fi ulterior schimbat, conform art.50-51 din Legea nr.141/1997, or reclamanta a solicitat regimul vamal instituit de Legea nr.133/1999.
Instanța de fond a constatat că soluția pronunțată este nejustificată parțial.
În urma cererilor reclamantei, autovehiculele importate au fost plasate sub regimul de import temporar, vehiculele având destinația activității proprii de producție și servicii, reglementat de Legea nr.133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, modificată și completată ulterior, edificator în acest sens este și avizul acordat de Ministerul Industriei și Comerțului asupra acestei operațiuni.
Prin vânzarea celor trei vehicule a fost schimbată destinația acestora cu consecința pierderii facilităților acordate.
Potrivit pct.19 din HG nr.244/2001 de aprobare a normelor de aplicare a legii, la schimbarea destinației bunurilor importate scutite de taxe vamale, importatorul are obligația de a întocmi formalitățile legale, deci să înștiințeze autoritatea vamală despre schimbarea destinației bunurilor, potrivit art.71 din Legea nr.141/1997.
În această situație valoarea de vamă se calculează la cursul de schimb valutar din ziua constatării schimbării destinației bunurilor - pct.19 din norme, astfel critica reclamantei cu privire la acest aspect este nefondată.
Reclamanta nu a depus înscrisuri din care să rezulte că a înștiințat autoritatea vamală, anterior vânzării mașinilor, pentru a aplica regimul vamal corespunzător noii utilizări, deci au fost nesocotite normele legale enunțate.
Susținerea referitoare la îndreptățirea obținerii scutirii de plata obligațiilor vamale, în temeiul certificatelor EUR 1, aferente vehiculelor importate, depuse la dosar este fără corespondent legal și ar echivala cu schimbarea regimului vamal stabilit la data efectuării importului, ceea ce este inadmisibil.
Art.75 din Codul vamal statornicește că, aplicarea regimului tarifar preferențial se face conform regulilor și formalităților necesare pentru determinarea originii mărfurilor, prevăzute în acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.
Protocolul privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european ratificat prin amendamentele ulterioare, reglementează procedura de eliberarea a adeverințelor de circulație, respectiv a certificatelor de origine comunitară, în temeiul cărora se acordă facilitățile scutirilor vamale.
Art.17 din Protocol, printre altele dispune că se eliberează de către autoritățile vamale ale țării exportatoare, în baza cererii exportatorului sau sub răspunderea acestuia, scop în care aceștia completează atât certificatul de circulație EUR 1 cât și formularul de cerere, potrivit formularelor prestabilite în anexa nr. III a protocolului, de îndată ce exportul a fost executat sau asigurat și vor însoți traseul mărfurilor. Este posibilă eliberarea certificatelor și "a posteriori", în cazuri excepționale, în condițiile art.18.
De observat că certificatele prezentate de reclamantă poartă anul eliberării 2006, deci după aproximativ 8 ani de la data importului, respectiv a exportului, în primul rând iar în al doilea rând nu au fost puse la dispoziția autorităților vamale, respectiv a pârâtei pentru verificare.
Așadar, concluziile expertizei financiar contabile efectuate în cauză în sensul că reclamanta beneficiază scutirea de obligații vamale datorită certificatelor de origine comunitară prezentate, sunt inexacte.
Legat de problema taxelor vamale de 2.796,4 lei, achitate în perioada importului temporar în cuantum de 3% din totalul drepturilor vamale, corespunzător lunii august 1998 - mai 2001, se constată că pretențiile reclamantei sunt justificate, acestea nefiind luate în calcul de organul de control la determinarea obligațiilor vamale suplimentare.
Expertul contabil a stabilit că în perioada de referință a fost plătită suma de 27.964.500 lei (ROL), ceea ce impune ca drepturile vamale suplimentare de 105.549 lei (RON), să fie diminuate cu această valoare, rezultând o obligație de plată de 102.752,6 lei (RON).
În consecință pentru motivele expuse și având în vedere reglementările art.1, art.8 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus anularea parțială a actelor atacate cu privire la diferența de drepturi vamale nedatorate de 2.796,4 lei (RON) cu exonerarea de plată a acestei sume.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanta - Î - Buzăului, cât și pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală
Recurenta - Î - Buzăului a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată la fond și recurs.
În motivare recurenta - Î - Buzăului a arătat că nu datorează taxe vamale, comisioane vamale și majorări de întârziere deoarece în perioada importului temporar a achitat integral taxele vamale aferente utilajelor importate.
Recurenta a susținut că la data schimbării destinației autovehiculelor (10.04.2003 respectiv 21.03.2005) taxele vamale aferente acestora sunt 0%, având în vedere dovezile de origine din comunitate eliberate la data de 6.11.2006, respectiv a certificatului EUR 1.
Recurenta a mai arătat că potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză nu datorează taxe vamale, acestea fiind achitate în perioada importului temporar.
Recurenta - Î - Buzăului a contestat valoarea comisioanelor vamale și a majorărilor de întârziere reținute în sarcina sa prin Procesul Verbal nr.10/2006.
Recurenta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Bas olicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că din suma totală a creanței fiscale stabilită prin procesul verbal de control la 105.549 lei trebuie scăzută suma de 2.796, 4 lei achitată de reclamantă în perioada regimului suspensiv de admitere temporară (regimului inițial, acordat înainte de plasarea bunurilor sub regim definitiv de import), întrucât la data efectuării controlului vamal ulterior ce s-a finalizat cu încheierea procesului verbal de control nu s-a prezentat de către administratorul societății dovezi privind achitarea procentului de 3% calculat la valoarea în vamă la momentul depunerii declarației vamale de import. Astfel, taxele vamale au fost calculate conform Ordinului Ministrului Finanțelor nr.687/2001 pentru aprobarea valorilor în vamă. Conform dispozițiilor acestui act normativ valoarea în vamă se stabilește pentru fiecare mijloc de transport și tip de marfă în baza fiecărei declarații vamale de import. Baza de calcul luată în considerare este cea menționată în declarația vamală de import (și nu cea din declarația vamală de admitere temporară) conform actului normativ arătat anterior deoarece s-a constatat înstrăinarea bunurilor fără înștiințarea autorității vamale.
La dosar au depus întâmpinări Direcția Regională Vamală B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B (fila 16), (filele 17 -20) prin care au solicitat respingerea recursului.
În întâmpinarea depusă Direcția Regională Vamală Bai nvocat dispozițiile art.19 din HG nr. 244/2001 potrivit cărora "la schimbarea destinației bunurilor importate scutite de la plata taxelor vamale, întreprinderile mici și mijlocii sunt obligate să îndeplinească formalitățile legale privind importul bunurilor și să achite drepturile de import. În acest caz valoarea în vamă se calculează la cursul de schimb valutar din ziua constatării schimbării destinației bunurilor".
Au mai fost invocate și prevederile Legii nr.133/1999, HG nr.244/2001, art.50, 51, 68 și 69 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice C în întâmpinarea depusă, de asemenea a invocat prevederile art.22 din Legea nr.133/1999, art.19 din HG nr.244/2001, art.394 alin.2 din HG nr.1114/2001 și art.71 din Legea nr.141/1997.
De asemenea, - Î - Buzăului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de Direcția Regională Vamală B (filele 25 - 26).
Acesta a arătat că a făcut dovada achitării taxelor vamale în procent de 3%, depunând la dosar chitanțele. Achitarea acestei sume a fost reținută și în concluziile raportului de expertiză.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar, constată că recursul promovat de - Î - Buzăului este întemeiat în parte, iar recursul formulat de Direcția Regională Vamală B este nefondat.
În mod corect a reținut instanța de fond faptul că recurenta reclamant - Î - Buzăului datorează taxe vamale, TVA și comision vamal, precum și majorări de întârziere pentru bunurile a căror destinație a fost schimbată după efectuarea importului definitiv.
Recurenta nu se poate prevala de faptul că pentru aceste bunuri a obținut ulterior certificatul EUR 1. Aceasta deoarece potrivit art.71 din Legea nr.141/1997, în vigoare atât la data importului provizoriu cât și la data importului definitiv: " sau beneficiarii importului de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior declarației vamale, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligați să înștiințeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări."
În cauză, recurenta reclamantă nu a respectat această obligație legală imperativă, ci, pe parcursul soluționării litigiului a făcut demersuri pentru obținerea certificatului de circulație EUR 1, de care s-a prevalat în vederea obținerii unei noi scutiri de la plata taxelor vamale.
Potrivit art.18 pct.1 lit.a din OUG nr.1/1997 pentru ratificarea Protocolului privind definirea noțiunii de "produse originale" și metode de cooperare administrativă certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 se eliberează în condiții excepționale după exportul produselor, dacă nu a fost eliberat în momentul exportului din cauza unor erori, omisiunii voluntare sau circumstanțe speciale.
Dovada originii este valabilă 4 luni de la data emiterii și trebuie prezentată în acest termen autorităților vamale ale țării importatoare.
În speță, recurenta reclamantă nu a făcut dovada condițiilor excepționale care au împiedicat-o să obțină acest certificat anterior realizării importului și nici nu l-a depus la autoritatea vamală română. De altfel, pentru a beneficia de o scutire de la plata taxelor vamale în temeiul altor dispoziții legale decât cele avute în vedere la data efectuării importului definitiv, recurenta reclamantă avea obligația de a depune diligențele necesare, respectiv să aducă la cunoștința autorităților vamale schimbarea destinației mărfurilor, înscrisurile de care se prevalează și să formuleze o cerere în acest sens. Or, recurenta nu a făcut aceste demersuri.
Pe cale de consecință, ținând seama și de principiul potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria sa culpă ("nemo auditur propriam turpitudinem allegans"), instanța de recurs va constata ca nefondat acest motiv de recurs invocat. Instanța de fond a omis, însă, să analizeze cererea recurentei potrivit căreia a achitat taxe vamale pentru 3 autovehicule, iar aceste sume nu au fost avute în vedere de organul de control vamal și nu au fost deduse.
Având în vedere că recurenta reclamantă a achitat o parte din taxele vamale datorate la importul definitiv în perioada importului provizoriu, aspect reținut de instanța de fond, acesta nu datorează nici TVA, comision vamal și majorări de întârziere aferente, Curtea va modifica hotărârea instanței de fond și va dispune exonerarea recurentei reclamante de plata acestora.
Motivele de recurs invocate de Direcția Regională Vamală B în sensul că nu s-a făcut dovada achitării taxelor vamale în perioada importului provizoriu, sunt nefondate, având în vedere atât chitanțele depuse la dosar cât și concluziile raportului de expertiză. De altfel, verificarea achitării acestor sume recurenta o poate face analizându-și propria activitate.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.641/17 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Direcția Regională Vamală B și în consecință: va dispune anularea parțială a Deciziei nr.62/26.04.2006 a C și a procesului verbal de control nr. 10/16.02.2006 a B și exonerarea reclamantei de plata taxei vamale în cuantum de 7.834,25 lei, a taxei pe valoarea adăugată, a comisionului vamal precum și a majorărilor aferente acesteia: va menține celelalte dispoziții și va respinge recursul declarat de recurenta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art.274 și 276 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Direcția Regională Vamală B la plata sumei de 5165 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, sumă rezultată din taxele de timbru, timbru judiciar achitate de reclamantă la fond și în recurs, onorariul expertului și onorariul avocatului, proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
Admite în parte recursul declarat de recurentul cu sediul în orașul Î Buzăului,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.641/17 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr.584/119//2006.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Direcția Regională Vamală B și în consecință:
Dispune anularea parțială a Deciziei nr.62/26.04.2006 a C și a procesului verbal de control nr. 10/16.02.2006 a B și exonerarea reclamantei de plata taxei vamale în cuantum de 7.834,25 lei, a taxei pe valoarea adăugată, a comisionului vamal precum și a majorărilor aferente acesteia.
Menține celelalte dispoziții.
Respinge recursul declarat de recurenta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală B împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Direcția Regională Vamală B la plata sumei de 5165 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. 12.12.2008/dact.VP 15.12.2008/2 ex
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Simona
