Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 828/
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea - -- - B, împotriva sentinței civile nr.225/CA din 25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 2 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.225/CA din25.03.2009 a Tribunalului Brașova fost respinsă excepția de nelegalitate a deciziei nr. 8 din 20.02.2007 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, precum și acțiunea formulată de reclamanta - B având ca obiect anularea acestei decizii și a procesului verbal de constatare a insolvabilității din data de 30.12.2006 pe care le-a menținut.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Brașova reținut următoarele:
Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalizate se poate invoca numai în cadrul unui proces în fața altor instanțe decât cele de contencios administrativ iar nu în instanțele de contencios administrativ unde actul administrativ se atacă pe cale principală și nu pe calea excepției. Astfel atâta vreme cât prin acțiune se solicită anularea deciziei de soluționare a contestației pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, excepția de nelegalitate invocată cu privire la aceeași decizie este inutilă și în consecință lipsită de interes.
S-a reținut că prematuritatea și inadmisibilitatea procesului verbal invocate de reclamantă nu sunt excepții procesuale deși sunt echivoc formulate, constituind în realitate motive de netemeinicie ale actului atacat pe care reclamanta înțelege să le invoce pentru considerentul că obligațiile bugetare reținute au un caracter litigios, creanțele fiscale nefiind certe, iar pe de altă parte reclamanta deține bunuri și valori susceptibile de executare silită.
Cu privire la nulitatea procesului verbal invocată de reclamantă instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost legal întocmit de organul fiscal competent la data emiterii, potrivit anexei nr. 1 la. nr. 585/2005 și conține elementele actului administrativ fiscal prevăzute de art. 46 Cod procedură fiscală sub sancțiunea nulității.
Astfel, nu este întemeiată susținerea reclamantei că procesul verbal este nul deoarece deși este semnat de conducătorul organului fiscal, nu se precizează numele și prenumele acestuia deoarece potrivit art. 46 din Cod procedură fiscală această cerință se adresează "persoanei împuternicite a organului fiscal" care a încheiat actul și a îndeplinit această condiție și nu conducătorului autorității care a avizat procesul verbal".
Instanța de fond a reținut că reclamanta a avut și are posibilități potrivit legii să atace titlurile de creanțe fiscale și titlurile executorii emise de organele fiscale în instanță conform art. 205 coroborat cu art. 218 alin.(2) Cod procedură fiscală.
Ca urmare, s-a stabilit că procesul verbal de constatare a insolvabilității constată o stare de fapt, formalitate prevăzută de lege pentru trecerea într-o evidență separată ținută de organul fiscal, a agenților economici considerați insolvabili potrivit art. 172 (devenit art. 176) din Codul d e procedură fiscală.
Astfel, s-a apreciat că potrivit alin.2 al art. 172 (art. 176) organul fiscal are obligația legală de a scoate debitorii insolvabili din evidența curentă și de a trece creanțele fiscale ale acestora într-o evidență separată.
Se prezumă totodată că atâta vreme cât reclamanta nu a obținut în instanță anularea titlurilor de creanță fiscală și nici anularea titlurilor executorii, organul fiscal epuizând procedura executării silite, creanțele fiscale sunt certe, lichide și exigibile și în consecință procesul verbal de insolvabilitate este întemeiat, fiind inadmisibil a se repune în discuție, după finalizarea executării silite, caracterul cert al creanțelor fiscale, atâta vreme cât reclamanta avea posibilitatea să invoce apărările de fond invocate în cauza de față, prin contestația la executare, potrivit art. 399 alin.(3) Cod procedură civilă.
Împotriva hotărârii de mai sus a formulat recurs reclamanta - - - -, iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată pe considerentul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor invocate și a expediat excepțiile printr-un considerent sumar potrivit căruia acestea nu sunt excepții procesuale, ci apărări de fond însă acest aspect nu înseamnă că instanța nu avea obligația de a le analiza.
De asemenea, hotărârea atacată este criticată pentru nelegalitate deoarece pe fondul greșelilor de judecată în fapt, nu reține încălcarea de către pârâtă a mai multor dispozițiuni ale Codului d e procedură fiscală, respectiv art.5, art.7 (2), art.16, art.24, art.45, art.46 raportat la art.43 lit.g), art.125 (1), art.13, art.134 (1) și art.176 și emite considerente fie nepertinente, fie neîntemeiate în fapt și în drept.
Recurenta a invocat și nulitatea sentinței, conform art.105(2) Cod procedură civilă, pentru înscrierea în dispozitiv a unui alt domiciliu decât acela la care figura reclamanta, fiind încălcate dispozițiile art.261 (1), pct.2 Cod procedură civilă.
În opinia recurentei nu sunt întemeiate considerentele instanței relative la nulitatea Procesului verbal de constatare a insolvabilității; nulitatea este efectivă și pe deplin ostenabilă deoarece Procesul verbal din speță nu reprezintă forma de executare silită ci act administrativ fiscal a cărui validitate este cenzurabilă prin raportare la prevederile art.43(2) lit.g) din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală; așa fiind, acesta este act al organului fiscal emitent și nu poate fi valabil decât dacă nu este menționat și numele conducătorului care a dispus (aprobat) emiterea lui; în acest sens, pentru a contracara susținerile pârâtei precum și considerentele formulate în această privind de către instanța de fond, recurenta a invocat în condițiile art.4 din Legea nr.554/2004, excepția de nelegalitate a prevederilor art.1 pct.34 din Ordinul MEF nr.585/6.05.2005 privind formularul - model al procesului verbal de constare a insolvabilității pe care o justifică.
Potrivit art.4(1) din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, cum este cel din speță, poate fi invocată și cercetată în cadrul unui proces, pe cale de excepție sau la cererea părții interesate.
În ceea ce privește prezumția potrivit căreia câtă vreme nu a obținut în instanță anularea titlurilor de creanță și a titlurilor executorii și a fost epuizată procedura executării silite, creanțele fiscale sunt certe, lichide și exigibile, aceasta nu corespunde realității și astfel, concluzia că în aceste condiții procesul verbal de constatare a insolvabilității este întemeiat, nu numai că nu corespunde adevărului dar nici nu rezolvă chestiunile de fapt și de drept deduse judecății prin acțiune, fiind nepertinente cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare a insolvabilității din 30.12.2006 Agenția Națională de Administrație Fiscală a constatat existența unor obligații fiscale neachitate de către recurentă în sumă totală de 1.848.080 debit principal, 4.245.666 lei dobânzi și 457.738 lei penalizări de întârziere. Toate aceste obligații fiscale sun detaliate în cuprinsul procesului verbal, fiind menționate și somațiile ce constituie titluri executorii și care stau la baza fiecărei obligații fiscale în parte. Recurenta susține că aceste obligații nu au un caracter cert întrucât au fost atacate în justiție, însă acest aspect în mod corect a fost înlăturat de către instanța de fond.
Într-adevăr, contestarea în justiție a titlurilor executorii ce au stat la baza emiterii procesului verbal de constatare a insolvabilității nu afectează caracterul cert și exigibil al acestor obligații câtă vreme acestea nu au fost desființate. Doar anularea titlurilor executorii obținută prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile poate avea consecință asupra valabilității procesului verbal atacat prin care nu s-a făcut altceva decât să se constate existența de fapt a acestor obligații fiscale și, ca o consecință, în baza legii, să se constate insolvabilitatea agentului economic.
În speță, recurenta nu a făcut dovada desființării nici unuia dintre titlurile executorii ce au stat la baza constatării insolvabilității sale iar desființarea ulterioară a acestora îi dă posibilitatea legală de a se redresa economic, în acest sens fiind necesar a se lua în considerare și finalitatea legii în ceea ce privește protecția celorlalți subiecți de drept ce ar putea avea relații comerciale cu recurenta.
În ceea ce privește facilitățile fiscale invocate de recurentă curtea reține că acestea pot fi valorificate doar în cadrul contestațiilor asupra titlurilor executorii iar nu în acest cadru procesual în care instanța nu este învestită cu analiza valabilității obligațiilor ce au stat la baza constatării insolvabilității.
Prin urmare, organul de executare a parcurs procedura prevăzută de OG nr.92/2003 și a constatat existența unor obligații fiscale ce nu au fost desființate în vreun fel astfel încât și decizia nr.8/2007, a fost emisă cu respectarea legii.
Relativ la nulitatea deciziei pentru înscrierea altui domiciliu curtea reține că potrivit art.105 alin.2 Cod procedură civilă recurenta nu a făcut dovada unei vătămări care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului atacat. O eroare cu privire la domiciliul părții poate avea relevanță doar în ceea ce privește aprecierea termenului în care a fost formulată contestația ori, sub acest aspect, interesele recurentei nu au fost vătămate în vreun fel.
De asemenea, cu privire la excepția de nelegalitate a art.1 pct.34 din. nr.585/2005, Curtea reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică întrucât excepția de nelegalitate poate fi invocată ca un mijloc de apărare, o cale indirectă de control al legalității care poate fi utilizată numai în cadrul unui proces aflat pe rol, indiferent de natura acestuia, neputând fi formulată concomitent cu acțiunea în anulare prin care se tinde și la criticarea actului administrativ sub aspectul legalității.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat.
În recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta - -- - B cu sediul în Municipiul B,- împotriva sentinței civile nr 225/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: LB/12.02.2010
Dact: MD/19.02.2010 - 4 ex.
Jud.fond: /
02 2009
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
