Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 843/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 843/ Dosar nr-
Sedința publică din 8 decembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - JUDECĂTOR 3: Marcela
- - - judecător
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE FELDIOARA împotriva sentinței civile nr. 798/CA/06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentelor pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice Feldioara și a intimatului reclamant.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul declarat de pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice Feldioara este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 147/1996.
Intimatul reclamant nu a depus la dosar întâmpinare.
Având în vedere că în cuprinsul cererii de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța în baza actelor existente la dosar rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 798/CA/06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B, invocată prin întâmpinare; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a Com.Feldioara și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud.B și, in consecință, pârâta Administrația Finanțelor Publice Feldioara a fost obligată să plătească reclamantului suma de 6.444 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă, începând cu data de 25.07.2007 și până la data plății, precum și suma de 739,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud.,ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B, invocată, este fondată, raportat la faptul că reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare la Com.Feldioara și tot către această pârâtă s-a adresat pentru restituirea diferenței de taxă rămasă de restituit.
Pentru aceste motive și în baza art.33 alin.1 din OG nr.92/2003 a fost admisă această excepție, acțiunea fiind respinsă în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin chitanța seria - nr.-/25.07.2007 reclamantul a achitat suma de 10.808 lei în contul Trezoreriei Feldioara cu titlu de taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Opel Vectra, înmatriculat ulterior sub nr. -. În urma cererii de restituire, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Com.Feldioara a restituit suma de 4359 lei, iar pentru diferență a formulat prezenta acțiune.
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul a invocat neaplicarea dispozițiilor Tratatului, tribunalul a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legea nr. 343/2006, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și scutiri de la plata taxei (in cazul vehiculelor istorice, etc.). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
S-a reținut faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost admisă în parte, reținându-se taxa de poluare. Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 tribunalul reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.686/2008.
Tribunalul a mai reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
S-a mai reținut și faptul că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Prin urmare, decizia pârâtei de restituire parțială a taxei este nefondată.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 (1) din Tratat, tribunalul a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare integral, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
Suma va fi restituita actualizata in raport cu dobânda legală de la data plătii efective, deoarece numai în acest mod reclamanta va fi despăgubită integral.
Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, tribunalul a reținut că in cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 124 Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, întrucât, după cum am arătat anterior, dispozițiile legale in baza cărora a fost încasată taxa de poluare nu sunt conforme cu dispozițiile comunitare, așa încât se aplică reglementările generale in materie de dobândă, ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin plata unor taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxelor.
În baza art.274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamantă constând în onorariu de avocat, taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice Feldioara criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamantul nu a atacat decizia nr 66/2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Feldioara cu plângere prealabilă, astfel că acțiunea sa este inadmisibilă.
Pe fond a arătat că pretențiile reclamantului nu sunt fondate. Restituirile de sume se pot face numai în baza art. 117 din OG nr 92/2003. Invocarea prevederilor art. 148 alin 2 Constituție și art. 90 Tratat de aderare a României la CE nu au relevanță în cauză întrucât taxa de primă înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special. Organele fiscale au obligația de a respecta prevederile legale naționale. Instanța trebuie să se raporteze și la prevederile OUG nr 50/2008. taxa de primă înmatriculare nu a fost eliminată de Comisia Europeană, ci s-a solicitat României stabilirea unei alte modalități de calcul. Nu se datorează suma reprezentând dobândă întrucât plata taxei s-a făcut benevol. S-a invocat decizia Curții Constituționale prin care s-a stabilit că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al autoritatea contractantă acestora.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania, stat membru UE, autoturismul marca Opel Vectra, înmatriculat pentru prima dată în Germania, și l-a adus în țară unde i s-a solicitat de către Ministerul d e Finanțe prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, plata taxei de primă înmatriculare de 10.803 lei, sumă ce a fost plătită prin chitanța seria - nr -/25.07.2007.
Ulterior, Administrația Finanțelor Publice Feldioara a emis, în urma cererii reclamantului, decizia nr. 66/2008 prin care s-a aprobat restituirea sumei de 4359 lei reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pe autovehicule, apreciind suma de 6444 lei ca datorată conform deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule.
Nu este fondată solicitarea formulată în recurs prin care s-a solicitat a se constata că nu s-a îndeplinit procedura plângerii prealabile împotriva deciziei nr 66/2008. Obiectul judecății nu este contestarea acestei decizii, ci a însăși legalității taxei de primă înmatriculare, taxă stabilită printr-o decizie anterioară de pârâtă.
Nu este fondată afirmația potrivit căreia taxa de primă înmatriculare a fost plătită benevol, ceea ce echivalează cu recunoașterea legalității ei. Reclamantul nu a avut de ales între aop lăti sau a nu o plăti. Plata acestei taxe este în legislația internă o obligație fiscală ce nu poate fi omisă, obligatorie pentru înmatricularea autoturismului.
Faptul că reclamantul a plătit taxa pentru înmatricularea autoturismului importat nu conduce în mod automat la concluzia că taxa este legală, mai ales că acesta contestă acest fapt, iar instanța este investită în a se pronunța asupra acesteia.
Instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic faptul că în speță cadrul legal nu este reprezentat doar de OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, abrogată prin OUG nr 218/2008, <LLNK 12008 50180 301 0 46>OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, Legea nr. 571/2003, art. 1082, 1084 Cod civil, ci acesta se întregește, potrivit art. 148 din Constituție, cu Tratatul Instituind Comunitatea Europeană, ratificat prin Legea Nr. 157/2005 - art. 90 par. 1 și art. 33 din a Șasea Directivă 77/388/CEE din 17.05.1997 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la impozite.
Recurenta face o apreciere nefondată atunci când afirmă faptul că prevederile art. 148 alin 2 Constituție și art. 90 Tratat de aderare a României la CE nu au relevanță în cauză întrucât taxa de primă înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special.
Principiul supremației dreptului comunitar este reglementat în însăși legea fundamentală a statului - Constituția. Instanțele naționale trebuie să asigure eficiența practică a acestuia.
Instanța de recurs constată faptul că Curtea Europeană de Justiție a dezvoltat constant conceptul de "efectivitate a dreptului comunitar" ca principiu de drept și a accentuat principiul protecției judiciare efective ca drept fundamental, având ca temei juridic Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a introdus și principiul răspunderii statului de a plăti despăgubiri pentru încălcarea dreptului comunitar.
Cauza de față este o cauză tipică de recuperare a unei taxe imputate cu încălcarea dreptului comunitar. Instanța analizează condițiile efectivității și echivalenței atunci când decide că norma de drept națională în cazul taxei de primă înmatriculare subminează exercitarea unui drept comunitar. Prevederea națională care guvernează aplicarea acestei taxe se examinează ținând seamă de circumstanțele specifice, de scopul ei real.
Există așadar un regim juridic fiscal discriminatoriu între taxa aplicată autovehiculelor aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării acestora in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, și cea aplicată pentru autovehiculele înmatriculate deja in România, pentru care nu se percepe taxă de reînmatriculare. Se încalcă art. 90 par 1 din Tratat care prevăd că "nici un stat membru al Comunității Europene nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Conform OUG 50/2008, a cărei aplicare se solicită a se analiza de recurentă, pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre.
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Conform jurisprudenței europene, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate. Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Curtea a observat că dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente.
În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective și pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului, criteriu care nu mai este obiectiv. Taxa de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
În concluzie, judecătorul național este obligat să aplice direct normele comunitare, dacă normele interne contravin acestora, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008, însă instanța constată că în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 Constituție.
Se constată că normele comunitare interzic orice formă de protecție din partea statului, care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din țările membre.
Recurenta a mai invocat decizia Curții Constituționale din 27.05.2009 prin care s-a stabilit că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al autoritatea contractantă acestora. Această decizie nu este însă aplicabilă în speță.
Astfel, în ce privește susținerea intimatei pârâte că sunt incidente dispozițiile art. 11 din OUG nr 50/2008 se constată că cele două taxe, de primă înmatriculare și de poluare, au naturi juridice distincte. Faptul că legiuitorul a apreciat că taxele încasate legal se compensează nu conduce la concluzia că înseși taxele sunt legale, aceasta fiind o situație care este examinată în speță de instanță.
Este obligatorie restituirea taxei achitate, dar nedatorate conform dreptului comunitar. Întrucât s-a restituit parțial taxa încasată, este adevărat pentru alte considerente decât cele reținute prin prezenta, urmează a fi obligată pârâta a restitui taxa integral, conform prezentei.
În ce privește data de la care se datorează dobânda legală se constată că acesta nu curge de drept, că organele fiscale au aplicat legea națională și nu le este imputabil acest fapt, că dreptul la dobândă curge de la data cererii de restituire, de la care se constată a exista paguba în patrimoniul reclamantului, astfel că recursul se dovedește a fi fondat și va fi admis, potrivit art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, pentru aceste considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 798/CA/06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte cu privire la data de la care curge dobânda legală și, în consecință:
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Feldioara să plătească reclamantului dobânda legală aferentă începând cu data de 17.06.2009 și până la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. MR 28.12.2009
dact. VP 30.12.2009 4 ex
Judecător fond M
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu, Marcela
