Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 85/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 85/ Dosar nr-
Sedința publică din 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B împotriva Sentinței civile nr. 886/CA/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimatul reclamant, lipsă fiind recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B și recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursurile sunt declarat în termen legal și scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea recursului și în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Se constată depus la dosar prin serviciul registratură, întâmpinare într-un singur exemplar din partea intimatului reclamant.
Avocat, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, solicită respingerea recursurilor cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față
Constată că prin sentința civilă nr. 886/CA/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu, și în consecință s-a dispus anularea Decizia nr. 269/03.06.2009 emisă de pârâta B; a obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și Administrația Fondului pentru Mediu să plătească reclamantului suma de 3722,00 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobândă legală aferentă, începând cu data de 15.04.2009 și până la data plății efective; a obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Fondului pentru Mediu să plătească reclamantului suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea de chemare în garanție formulată de B în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul s-a solicitat obligarea pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU PRIN PREȘEDINTE la restituirea taxei de poluare încasată nelegal pentru un autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculat în România.
Conform dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 part. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementării comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, înainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Instanța a constatat că în România taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din nr.OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țară de provenință, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 par. 1 din Tratat, prevederi față de care instanța a apreciat că dispozițiile art. 4 din nr.OUG 50/2008 sunt contrare, taxă achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătire, cerere care nu i-a fost soluționată, fiind în prezența unui refuz nejustificat de restituire.Împrejurarea că reclamantul a achitat voluntar taxa este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului este condiționată de efectuarea acestei plăți, în caz contrat, reclamanta neputând folosi un bun pe în proprietate personală.
Într-un astfel de caz, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrar normelor comunitare, pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU PRIN PREȘEDINTE fiind obligate în acest sens ( prima încasând taxa, iar cealaltă fiind beneficiara taxei).
In astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Totodată s-a anulat Decizia nr. 269/03.06.2009 emisă de pârâta B și a fost admisă și cererea de actualizare a sumei plătite cu titlu de taxă de poluare, actualizare ce s-a dispus a se face cu dobânda legală, dat fiind dispozițiile art. 1088 Cod civil, care prevăd că la obligațiile în bani daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâte, tribunalul a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât taxa a fost încasată nelegal, așa încât se aplică reglementările generale în materie de dobândă ( și nu cele speciale prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală), ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantă, prin plata unei taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei.
Cererea de chemare în garanței formulată de pârâta Baf ost respinsă, având în vedere că chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU PRIN PREȘEDINTE a fost obligată ca pârâtă la restituirea taxei de poluare în litigiu.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, s-a dispune obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamantă, constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B și pârâta chemată și în garanție Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B a arătat că nu s-a indicat care este temeiul legal al acordării dobânzii, nu se poate aplica dreptul comun când există legi speciale în domeniul fiscal, reclamantului nu i se poate restitui suma plătită ca taxă de poluare care se face venit la fondul pentru mediu. Potrivit prevederilor art. 3 din HG 686/2008. Înmatricularea autovehiculelor se face conform prevederilor art. 19 OUG 195/2002 și art. 7 alin.1 din Ordinul MIRA nr. 1501/2006 în baza unor documente printre care și dovada achitării taxei de poluare care se plătește în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008. Fără plata taxei autovehiculul nu poate fi înmatriculat.
Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, cu caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul " poluatorul plătește " este acceptat la nivelul Uniunea Europeană.
Armonizarea legislației interne cu legislația comunitară revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Nu există temei pentru restituirea taxei achitată benevol la recomandarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Taxa de primă înmatriculare era una din condițiile de înmatriculare a autoturismelor. Codul fiscal nu are un caracter permisiv ci imperativ; doar deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și nici o instanță nu s-a pronunțat cu privire la nelegalitatea actului normativ emis.
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplica legea la situația de fapt stabilită pe bază de probe, în cazuri concrete fără a fi legată de soluții pronunțate anterior.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B precizează că taxa de poluare a fost încasată în baza unui act administrativ fiscal, iar împotriva deciziei de calcul nr. 8192/16.03.2009 reclamantul a formulat contestație soluționată de DGFP și respinsă ca tardivă, deci instanța nu se putea investi cu soluționarea cauzei. Pe fond reiterează apărările de la prima instanță care coincid cu ale recurentei Administrația Finanțelor Publice Consideră că nu poate fi obligată la dobânzi și cheltuieli de judecată deoarece nu are nici o culpă că a respectat legea în vigoare, iar referitor la chemarea în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu această cerere trebuia admisă deoarece banii plătiți au ajuns la aceasta.
Recurenta pârâtă și chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu arată, de asemenea, că s-au respectat principiile comunitare în stabilirea taxei de poluare, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este act normativ compatibil cu dreptul comunitar, iar procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009. Se explică principiile ce stau la baza modului de stabilire a taxei de poluare și se citează din hotărâri.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile pârâtelor Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B precum și recursul Administrației Fondului pentru Mediu sunt parțial fondate.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de poluare la Administrația Finanțelor Publice B în data de 4.05.2009, iar această sumă nu i-a fost restituită. Reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând să se revină asupra obligativității plății acestei taxe considerate de el a fi fiscală și nu una de mediu. Prin Decizia nr. 269/3.06.2009 contestația i-a fost respinsă de DGFP B ca nedepusă în termen. Reclamantul a depus cererea de chemare în judecată apreciind că refuzul de restituire a sumei achitate în data de 15.04.2009 ca taxă de poluare este nejustificat. Nu a atacat Decizia nr. 269/3.06.2009 prin care contestația i-a fost respinsă de DGFP B ca nedepusă în termen. A apreciat că a făcut o plată nedatorată și a cerut restituirea ei.
Susținerea recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice B că instanța nu putea să soluționeze cererea reclamantului nu poate fi reținută, prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut în limitele sesizării și competenței sale.
Celelalte motive sunt comune celor trei recurente deci vor fi analizate împreună.
Plata sumei de bani constând în taxa de poluare, în fapt tot o taxă de primă înmatriculare în România, este o operațiune prealabilă înmatriculării. S-a pus în discuție nelegalitatea taxei percepute.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Aceiași dispoziție s-a menținut și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. Conform art. 4 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;" Nu s-a pus în discuție înmatricularea unui autoturism nou ci a unuia ce fusese deja înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință ( în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
Referitor la acordarea dobânzii legale Curtea constată că aceasta este parțial neîntemeiată.
Prima instanță a dispus restituirea taxei achitate integral și cu dobânda legală calculată de la data de 15.04.2009, data plății acesteia.
Potrivit art. 1084 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi "pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit". În speță reclamantul are dreptul să i se restituie suma achitată ca taxă de poluare integral (taxă nelegală conform celor arătate anterior).
Conform art. 1088 cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate".
Deci reclamantul nu este ținut să justifice vreo pagubă, dar acordarea dobânzii legale se realizează la cerere după punerea în întârziere a debitorului obligației bănești. Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate în data de 4 mai 2009 conform stampilei registraturii Administrației Finanțelor Publice Și art. 117 din Ordonanța de Guvern 92/2003 prevede că sumele plătite ca urmare a unor aplicări eronate a prevederilor legale se restituie la cerere.
Se constată deci că doar petitul privind acordarea dobânzii este întemeiat, reclamantul având dreptul la dobânzi legale de la data cererii de restituire respectiv 4.05.2009, toate celelalte motive de recurs sunt nefondate.
citate de recurenta pârâtă și chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu din jurisprudența vin să întărească cele arătate anterior. Această taxă, stabilită Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este percepută doar în cazul înmatriculării în România a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Faptul că taxa ajunge la fondul de mediu nu schimbă caracterul discriminatoriu al acesteia.
În privința cheltuielilor de judecată s-au respectat prevederile art. 274 Cod procedură civilă, s-au acordat părții care a câștigat procesul la cererea acesteia și după verificarea documentelor justificative depuse la dosar. În speță se constată că nu se impunea nici aplicarea dispozițiilor art. 274 alin 3 Cod procedură civilă deoarece onorariul solicitat a fost într-un cuantum rezonabil raportat la munca îndeplinită de către avocat, iar pârâtele nu au solicitat micșorarea acestuia în fața instanței de fond.
Deoarece sumele achitate au fost virate la fondul pentru mediu s-a admis cererea de chemare în judecată și față de aceasta urmând ca plata să se facă din contul în care au ajuns sumele achitate de reclamant.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursurile pârâtelor Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B precum și recursul pârâtei și chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și în consecință să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va dispune restituirea sumei achitate cu dobânda legală calculată de la data de 4.05.2009; va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Se vor avea în vedere și prevederile art. 274 alin 1 și 3 și 276 Cod procedură civilă. S-a depus de către intimat chitanță de plată a onorariului avocațial și s-a solicitat obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs. Față de obiectul pricinii, munca depusă de avocat în recurs și soluția pronunțată, Curtea va obliga recurentele la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B împotriva Sentinței civile nr. 886/CA/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că dobânda legală se va plăti începând cu data de 4.05.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Obligă recurentele în solidar să plătească intimatului reclamant suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./03.02.2010
Dact./11.02.2010/6ex.
Jud. Fond:
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
