Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 863/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 863/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică din data de 16 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarate de pârâta Direcția Fiscală a Municipiului împotriva sentinței civile nr. 139/AF/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect anularea act control.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 decembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 16 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 139/AF/20.10.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - CAF SA in contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B din cadrul Consiliului Local
A fost anulată dispoziția nr. 81/07.05.2008 și, pe cale de consecință, și decizia de impunere nr. -/14918/20.02.2008, ambele emise de pârâta Direcția Fiscală
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Dispozițiile art. 250 pct. 9 din. 571/2003 privind Codul Fiscal instituie scutirea de la plata impozitului a clădirilor din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar dispozițiile art. 257 pct. 1 din același act normativ prevăd scutirea de impozit pentru terenurile pe care sunt situate parcurile industriale, științifice și tehnologice potrivit legii. Reclamanta din prezenta cauză își desfășoară activitatea in perimetrul parcului industrial Pro R, așa cum acesta a fost înființat și delimitat prin Ordinul 255/2004, nr.OG 65/2001, OUG 115/2003, HG 1019/2004.
Rezultă așadar că, prin dispozițiile legale mai sus citate, au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale care, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 pct. 2 din nr.OG 65/2001, reprezintă o zonă delimitată in care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei. de la plata impozitului pe clădiri și pe terenuri operează in virtutea legii, fiind nefondată și nedovedită susținerea pârâtei că acestea ar reprezenta un ajutor de stat și că acordarea scutirii contravine prevederilor art. 87-89 din TCE, in condițiile in care nu s-a stabilit o altă natură a scutirilor de impozit.
Având in vedere dispozițiile art. 250 al. 1 pct. 9 și art. 257 al. 1 lit. l din. 571/2003 privind Codul Fiscal, instanța de fond a constatat că in mod greșit a fost emisă decizia de impunere nr. -/14918/20.02.2008 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului in condițiile in care aceasta este scutită, prin lege, de la plata impozitului pe clădiri și pe teren și, de asemenea, in mod greșit a fost respinsă contestația administrativă, prin dispoziția nr. 81/2008.
Raportat considerentelor expuse, in temeiul dispozițiilor art. 218 din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, art. 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 și art. 250 al. 1 pct. 9 și art. 257 al. 1 lit. l din. 571/2003 privind Codul Fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei și au fost anulate dispoziția nr. 81/07.05.2008 și, pe cale de consecință, și decizia de impunere nr. -/14918/20.02.2008, ambele emise de pârâta Direcția Fiscală
Împotriva sentinței primei instanței a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală B, iar, în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța a omis să aibă în vedere corespondența purtată cu Consiliul Concurenței care este abilitată să facă aprecieri asupra naturii scutirilor de la plata taxelor și impozitelor prevăzute în Codul fiscal. de care beneficiază reclamanta reprezintă ajutor de stat în sensul dispozițiilor art. 87 și 88 din Tratatul CE și sunt suspuse notificării Consiliului Concurenței, prin adresa nr. 2132/8.05.2008 a învederat pârâtei că schema de ajutor de stat notificată îmbracă forma unui ajutor de apărare, astfel că reclamanta nu poate beneficia de facilități fiscale.
La dosar, intimata a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de pârâtă, precum și din prisma dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Potrivit art. 250 pct. 9 din Codul fiscal, sunt scutite de la plata impozitului clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar conform art. 257 pct. l din Codul fiscal, sunt scutite de la plata impozitului pe terenuri pacurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii.
Rezultă că, prin dispozițiile legale mai sus arătate, au fost scutite de la plata impozitului pe terenuri și clădiri parcurile industriale care, așa cum prevede art. 1 pct. 2 din OG nr. 65/2001, privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, acestea reprezintă o zonă delimitată în care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică, într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei.
Simpla afirmație a recurentei că, scutirea de la plata impozitului pe clădiri și terenuri acordată pacurilor industriale reprezintă ajutor de stat care contravine prevederilor art. 87-89 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene, nu poate fi reținută de curte, atât timp cât dispozițiile art. 250 pct. 9 și 275 pct. l din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sunt în vigoare respectiv nu au fost abrogate și nici constatate neconstituționale, iar Curtea Europeană de Justiție nu a constatat prin nici o hotărâre incompatibilitatea acestor dispoziții cu normele de drept comunitar.
Se poate reține astfel că susținerile recurentei din motivele de recurs sunt nefondate și neîntemeiate, deoarece, nu ne aflăm în prezența unui ajutor de stat așa cum este reglementat de dispozițiile art. 87 și 88 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene deoarece nu s-a constatat și nu s-a dovedit că acesta denaturează sau amenință să denatureze concurența pe piață ori că ar afecta schimburile comerciale dintre statele comunitare.
Față de aceste considerente curtea ca respinge recursul pârâtei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Fiscală a Municipiului împotriva sentinței civile nr. 139/AF/20.10.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. - 16.12.008
- 18.12.008/2 ex.
Jud. fond- M
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara
