Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 87/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.87
Ședința publică din data de 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de contestatoareaRAFINĂRIA ROMÂNĂ SA,cu sediul în Câmpina,-, județul, în contradictoriu cu intimataAGENȚIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, cu sediul în B, sector 5,-.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 17 lei, potrivit chitanței nr. - și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 mai 2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință.
Curtea având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea contestatoarei să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 11 mai 2009, când s-a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin contestația administrativ-fiscală înregistrată sub nr-, contestatoarea SC Română SA Câmpina a solicitat ca în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B, să dispună anularea Deciziei nr. 11 din 10.03.2009 emisă de intimată, prin care a fost respinsă contestația sa, a notelor de compensare a obligațiilor fiscale nr.6291-6295 din 26.01.2009, să fie obligată intimata să restituie suma totală de 19.721.428 lei, ce a fost compensată prin notele precizate, și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că prin raportul de inspecție fiscală nr. 268/2008 s-au stabilit în sarcina societății o serie de obligații fiscale suplimentare și majorări de întârziere, întrucât livrările de bunuri efectuate în cadrul antrepozitului fiscal nu ar fi scutite de TVA, ulterior emițându-se decizia de impunere nr. 268/2008, aceste acte administrativ-fiscale au fost contestate în conformitate cu art. 205 din OG 92/2003, însă organele fiscale au respins contestația, în paralel a fost inițiată procedura de executare silită a titlului de creanță, reprezentat de decizia de impunere, contestatoarea a promovat contestație la executare, iar Judecătoria Câmpina, prin încheierea din 29.01.2009, a suspendat executarea silită până la soluționarea contestației la executare.
S-a mai arătat de societatea contestatoare că a solicitat rambursarea sumei de 19.721.428 lei, aceste cereri au fost admise de către organele fiscale, fiind emise în acest sens, decizii la 29.12.2008, ce au fost comunicate către SC Română SA la 24.02.2009, la aceeași dată fiind comunicate și notele de compensare nr. 6291-6295, prin care, în mod nelegal, s-a procedat la compensarea acestei sume, pe care organele fiscale o datorau societății, conform deciziilor de rambursare cu suma datorată de societate în baza deciziei de impunere nr. 268 din 27.01.2008, ce a fost anulată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin sentința civilă nr. 256 din 4.12.2008.
Contestatoarea a susținut că notele de compensare au fost emise fără a fi îndeplinite condițiile legale pentru a opera compensarea între sumele aprobate la rambursare și sumele reținute prin decizia de impunere, compensarea nu poate opera, decât în măsura în care creanțele sunt deopotrivă certe, lichide și exigibile, condiții care nu sunt îndeplinite. Astfel, decizia de impunere a fost anulată de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, creanța deținută de organele fiscale nu mai are caracter cert, chiar dacă hotărârea judecătorească nu este irevocabilă, ANAF promovând recurs împotriva sentinței civile nr. 256 din 4.12.23008, de la momentul pronunțării acestei hotărâri se produc efecte între părțile în litigiu, această sentință, chiar dacă nu este irevocabilă, se bucură de putere relativă de lucru judecat, incertitudinea creanței fiscale nu rezultă doar din faptul că au fost contestate în instanță, ci și din împrejurarea că o instanță judecătorească a procedat la anularea deciziei de impunere, iar suspendarea executării unei hotărâri judecătorești, prin efectul declarării recursului, nu are nici un impact juridic asupra puterii de lucru judecat provizorii, iar executorialitatea unei hotărâri judecătorești se referă la susceptibilitatea acesteia de a fi adusă la îndeplinire prin executare silită, ceea ce nu trebuie confundată cu puterea de lucru judecat, părțile din litigiu sunt obligate să respecte hotărârea și efectele acesteia, chiar dacă hotărârea nu este irevocabilă.
SC Română SA a mai susținut că nu este îndeplinit nici caracterul exigibil al creanței fiscale cu care s-a făcut compensarea, întrucât actul administrativ fiscal este opozabil contribuabilului doar începând cu data comunicării sale către acesta din urmă, conf. art. 45.pr.fiscală, notele de compensare au fost comunicate la 24.02.2009, la această dată executarea silită începută în temeiul titlului de creanță reprezentat de decizia de impunere era suspendată, conform încheierii emise de Judecătoria Câmpina, încheiere ce a fost adusă la cunoștința organelor fiscale din 10.02.2009, astfel că nu putea opera compensarea, iar soluționarea contestației fiscale s-a făcut fără verificarea registrelor interne, în scopul stabilirii datelor reale la care au fost efectuate operațiunile prevăzute de Ordinul nr.1857/2007, conform solicitării societății, decizia nr. 11/2009 nu face nicio referire la această solicitare, încălcându-se astfel disp. art. 213 alin.1 din Codul d e procedură fiscală. S-a arătat că la data de 10.02.2009 contestatoarea solicitase restituirea sumelor aprobate la rambursare prin decizii, iar la 12.02.2009, reprezentanții societății au fost într-o audiență la intimată, însă aceștia nu au comunicat faptul că operațiunea de compensare fusese deja efectuată încă din 26.01.2009, acesta fiind un indiciu în sensul că datele operațiunilor prealabile indicate de vizele aplicate pe notele de compensare nu sunt identice cu datele la care operațiunile au fost în mod real efectuate.
De asemenea, s-a mai susținut că nu există nici un motiv factual și legal pentru ca organele fiscale să procedeze la compensarea creanțelor fiscale stabilite prin decizia de impunere, în condițiile în care creanța fiscală nu îndeplinea condiția caracterului cert și exigibil, este irelevant dacă emiterea notelor de compensare s-a făcut din oficiu sau la solicitarea societății, chiar dacă, prin adresa din 5.11.2008, societatea cerut compensarea sumelor a căror rambursare o solicitase, la data respectivă creanța fiscală îndeplinirea atât condiția caracterului cert, cât și pe aceea a caracterului exigibil, însă, la momentul emiterii notelor de compensare, aceste condiții nu mai erau îndeplinite, notele de compensare sunt lovite de nulitate absolută, organele fiscale nu erau îndreptățite să mai finalizeze operațiunea de compensare față de manifestarea de voință a societății, în sensul că dorește restituirea sumelor din deciziile de rambursare.
Prin întâmpinarea depusă la 6.04.2009, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației, întrucât notele de compensare sunt legale, fiind compensate sumele stabilite prin decizia de impunere nr. 268 din 27.06.2008 cu sumele aprobate la rambursare prin deciziile din 29.12.2008, iar titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, creanța organelor fiscale are, deci, caracter cert, lichid și exigibil, termenul de plată stabilit prin decizia de impunere fiind luna iulie 2008, iar, referitor la autoritatea puterii relative de lucru judecat, aceasta nu poate avea consecințe asupra certitudinii și exigibilității creanțelor fiscale, împotriva sentinței de anulare a deciziei de impunere s-a declarat recurs, fiind suspendată executarea acestei hotărâri judecătorești, actul administrativ fiscal bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate până la soluționarea irevocabilă a cauzei, iar suspendarea executării silite nu are efecte asupra titlului de creanță, suma evidențiată în acesta putând fi stinsă prin orice modalitate prevăzută de Codul d e procedură fiscală.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În perioada 10.03.2008-25.04.2008, 5.05.2008-16.06.2008 și 24.06.2008-27.06.2008, la domiciliul fiscal al societății contestatoare, s-a efectuat inspecție fiscală parțială cu privire la taxa pe valoarea adăugată, pentru perioada 1.11.2005-31-03.2008, inspectorii fiscali stabilind în sarcina societății obligații fiscale suplimentare în cuantum de 19.002.767 lei, la care se adaugă majorări de întârziere în sumă de 5.374.404 lei, întrucât livrările de bunuri efectuate de societate în cadrul antrepozitului fiscal nu sunt scutite de TVA, conform raportului de inspecție fiscală din 27.06.2008, pentru aceste sume fiind emisă decizia de impunere nr.268 din 27.06.2008 (filele 19.117).
Aceste acte administrativ-fiscale au fost contestate de societate, însă organele fiscale au respins contestația prin decizia nr. 347 din 20.10.2008, ulterior, SC Română SA Câmpina a promovat contestație în fața instanțelor judecătorești, care a fost admisă prin sentința nr. 256 din 4.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care a fost anulată decizia de impunere nr. 268 din 27.06.2009 și raportul de inspecție fiscală nr. - din 27.06.2008 (filele 119-127). Împotriva acestei soluții, a declarat recurs intimata ANAF, în prezent, dosarul fiind înaintat către ICCJ, în vederea soluționării căii de atac (filele 172-184).
La data de 5.11.2008, societatea contestatoare a formulat o cerere către organele fiscale, prin care a solicitat compensarea TVA de plată, cu TVA de rambursat, cerere înregistrată sub nr.1027.471 la MEF, arătându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 116 alin.1 pr.fiscală, societatea este debitor în baza deciziei de impunere nr. 268 din 27.06.2008 și Raportului de inspecție fiscală, dar și creditor față de stat, conform deconturilor cu sume negative de TVA, depuse la autoritățile fiscale pentru lunile aprilie, iunie, iulie, august și septembrie 2008 (fila 190-191).
Intimata emite la data de 29.12.2008 deciziile de rambursare a taxei pe valoarea adăugată aferentă lunilor aprilie, iunie, iulie, august și septembrie 2008, fiind aprobate la rambursare sumele solicitate de către societatea contestatoare, evidențiate în deconturile depuse la organele fiscale, ce totalizează 19.721.428 lei, iar prin adresa nr.- din 18.03.2009 a comunicat SC Română SA soluția privind aceste deconturi, precum și faptul că au fost emise notele de compensare nr. 6291-6295 din 26.01.2009, pentru această creanță ( filele 147-154 și 255-259).
Organele fiscale au procedat la compensarea creanțelor din deciziile de rambursare, pentru care societatea contestatoare are calitatea de creditor, cu cea din decizia de impunere nr. 268 din 27.06.2008, în care SC Română SA are calitatea de debitor, dându-se eficiență dispozițiilor art.116 pr.fiscală, modalitate de stingere a creanțelor administrate de MEF, cu creanțele debitorului, acest text de lege reglementând o modalitate de stingere a datoriilor, și nu de executare silită, putându-se efectua, la cererea părții, cât și din oficiu, ori de câte ori organele fiscale constată existența unor creanțe reciproce, în cauza de față compensarea efectuându-se la cererea societății contestatoare, formulată la data de 5.11.2008.
Astfel, în mod corect, organele fiscale au procedat la compensarea datoriilor reciproce, pentru suma de 19.721.428 lei, pentru care contestatoarea are calitatea de debitor și de creditor, cele două creanțe având caracter cert, lichid și exigibil.
În ceea ce privește apărarea societății contestatoare, potrivit căreia creanța stabilită prin decizia de impunere nu are caracter cert, întrucât, prin sentința nr. 256 din 4.12.2008 a fost anulată decizia de impunere nr. 268 din 26.06.2008, hotărârea judecătorească bucurându-se de prezumția relativă de autoritate de lucru judecat, Curtea urmează aoî nlătura, întrucât această hotărâre nu este irevocabilă, numai după ce ICCJ se va pronunța asupra recursului declarat de ANAF, sentința nr. 256 din 4.12.2008 se va bucura de autoritate de lucru judecat, prezumție absolută, prevăzută de art. 1200 pct.4 și 1201 Cod civil, ce nu poate fi răsturnată prin nicio altă probă.
Întrucât această hotărâre judecătorească a fost recurată, executarea sa este suspendată, conform art. 20 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, astfel că, până la soluționarea definitivă și irevocabilă, decizia de impunere se bucură de prezumția de legalitate, până în prezent, executarea deciziei nr. 268 din 27.06.2008, nefiind suspendată, în conformitate cu art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ.
Este adevărat că de la momentul pronunțării sentinței nr. 256 din 4.12.2008, aceasta produce efecte juridice între părțile litigante, însă numai după ce hotărârea va deveni irevocabilă, recursul declarat suspendă executarea, astfel că aceste efecte vor fi efective numai după ce hotărârea va deveni irevocabilă, aplicându-se retroactiv, în aceste condiții nefiind afectat caracterul cert al creanței, stabilite prin decizia de impunere, care este titlu de creanță, conform art. 110 (3) din OUG nr.92/2003 și este executorie, conform art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală.
De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea contestatoarei, potrivit căreia creanța din decizia de impunere nu este exigibilă, întrucât titlul de creanță devine titlul executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau de organul fiscal, în decizia de impunere nr.268 din 27.06.2008 stabilindu-se că sumele să fie plătite în funcție de data comunicării, până la data de 5 a lunii următoare, când data primirii este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună și până la data de 20 a lunii următoare, când data primirii este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, astfel că aceste obligații trebuiau achitate în cursul lunii iulie 2008, creanța fiind, deci, exigibilă, termenul de plată curge de la data comunicării titlului de creanță, reprezentat de decizia de impunere, nu de la data comunicării notelor de compensare și deciziilor de rambursare, prin notele de compensare emise de ANAF stingându-se datoriile reciproce ale părților, nefiind executat silit titlul de creanță.
Cât privește faptul că, prin încheierea din 20.01.2009, Judecătoria Câmpina a suspendat executarea silită, începută în dosarul de executare nr. 2827/2008, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, Curtea reține că această măsură nu produce efecte asupra caracterului executoriu al deciziei de impunere nr. 268 din 27.06.2008, executarea acestei decizii nefiind suspendată în conformitate cu art. 14 și 15 Cod procedură fiscală, creanța constatată prin decizia de impunere fiind exigibilă și executorie, conform art. 141 din OG nr.92/2003.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect organele fiscale au procedat la compensarea creanțelor stabilite prin decizia de impunere nr. 268 din 27.06.2008 și prin deciziile de rambursare emise la 29.12.2008, această modalitate de stingere a creanțelor reciproce deținute de către contestatoare și intimată a fost inițiată la cererea SC Română SA din 5.11.2008 și finalizată prin notele de compensare din 22.01.2009, fiind necesară parcurgerea mai multor etape prealabile, pentru a se stabili caracterul cert și exigibil al creanțelor reciproce, soluționarea cererii de rambursare a TVA, finalizată prin emiterea deciziilor de rambursare, iar în situația în care una din creanțele ce au făcut obiectul compensării, respectiv cea din decizia de impunere va fi stabilită ca nedatorată prin hotărâre definitivă și irevocabilă, există modalitățile de stingere a acestei creanțe, prevăzute de OG nr. 92/2003, notele de compensare nr. 6291-6295 din 26.01.2009 au fost legal emise, în mod corect intimata a respins contestația promovată de contestatoare împotriva acestor note de compensare, soluția de respingere, prin decizia nr. 11 din 10.03.2009, fiind legală și temeinică, contestația promovată împotriva acestor acte nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea RAFINĂRIA ROMÂNĂ SA, cu sediul în Câmpina,-, județul P, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, cu sediul în B, sector 5,-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
red.MS
Tehnored.MA
4 ex./22.05.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria
