Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 877/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2348/CAF/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 877
Ședința din Camera de Consiliu de la 7 mai2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
-- - - Președinte Secție
-- - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier -
XXXXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 23 aprilie 2008, privind acțiunea formulată de reclamanta - Serv SRL, în contradictoriu cu pârâta DGFP G, cauză reținută în fond spre rejudecare, în urma casării sentinței nr. 204 din data de 9 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 605/C/2006 prin decizia de casare nr. 7157 din data de 31 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 23 aprilie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Tribunalul Gorj - Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 359 din 21 noiembrie 2005, admis acțiunea formulată de reclamanta - " Serv"SRL și a dispus anularea deciziei nr. 30 din 5 mai 2005 emisă de Comisia de contestații din cadrul DGFP
Pe fond admis plângerea formulată împotriva deciziei de impunere nr. 11311 din 3 martie 2005, întocmită de DGFP G și a procesului verbal de inspecție fiscală nr. 11311 din 3 martie 2005.
A anulat decizia de impunere și procesul verbal de inspecție fiscală, exonerând petiționara de plata sumei de 2.484.217.174 lei, reprezentând impozit pe profit, dobânzi și penalități, impozit pe profit.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit situației întocmită de expertul desemnat în cauză rezultă că societatea reclamantă, în perioada 1 ianuarie 2001 -30 septembrie 2004, obținut venituri din activitate în zonă defavorizată în procent de 97,49 % din total venituri și venituri în afara zonei în procent de 2,51 % din total venituri, că evidența contabilă reflectă în mod distinct veniturile, cheltuielile și profitul sau pierderea realizată din activitatea de comerț, astfel că nu datorează sumele reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere și penalități de întârziere.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea cererii de recurs s-a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond și- întemeiat soluția doar pe expertiza efectuată în cauză, însușindu-și în totalitate opinia expertului, fără a se analiza prevederile legale aplicabile, situație ce echivalează cu nemotivarea în drept a soluției.
Prin decizia nr.172 din 28.02.2006, pronunțată în dosarul nr.272/CAF/2006, Curtea de APEL CRAIOVA, Secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul pârâtei, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că, deși reclamanta a formulat contestație, împotriva deciziei nr. 30 din 5 mai 2005, emisă de DGFP G, acest act administrativ nu a fost depus la dosar și, mai mult, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că a anulat și decizia de impunere nr. 11311din 3 martie 2005 și procesul verbal de inspecție fiscală cu același număr.
La rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr.605/C/2006, iar prin sentința nr.204 din 9 mai 2005, aceeași instanță a admis acțiunea reclamantei, în sensul că a anulat decizia nr.30 din 5 mai 2005, emisă de DGFP G și parțial decizia de impunere nr.11311 din 3 mai 2005, pentru sumele de 1.560.260.810 lei, impozit pe profit, 745.699.841 lei, dobânzi impozit pe profit, 178.256.523 lei, penalități.
De asemenea a fost anulat parțial și raportul de inspecție fiscală, pentru aceleași sume, fiind menținut acest raport, precum și decizia de impunere pentru restul sumelor.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că raportul de expertiză este o probă concludentă, astfel că expertul de specialitate contabilă a constatat că din operațiunile reflectate în contul 707 nu s-a obținut profit, că societatea deține magazine sau depozite de mărfuri, esența litigiului constituind-o circuitele de compensare care s-au realizat între societatea reclamantă și beneficiari.
A avut în vedere prima instanță că reclamanta a avut relații comerciale cu și Complexele energetice, serviciile prestate către acești parteneri fiind achitate prin ordine de compensare cu energie electrică, fiind un mijloc de decontare.
Astfel, obligațiile fiscale suplimentare contestate au fost stabilite nelegal de organul de control.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP G, considerând că este netemeinică și nelegală.
S-a susținut că instanța de fond pronunțat o soluție greșită, fără a avea în vedere prevederile art.9 din HG 728/2001, în sensul că profitul obținut din desfășurarea de activități în afara zonei defavorizate, precum și cel rezultat din desfășurarea de activități în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate nu beneficiază de scutire de la plata impozitului.
Prin decizia nr. 1641 din 12 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 2348/CAF/2006, s-a admis recursul declarat de pârâta DGFP G, s-a modificat sentința, în sensul că s-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că soluția pronunțată de tribunal, de admitere a acțiunii reclamantei, este nelegală, pentru următoarele considerente:
Societatea -" SERV" SA Tg.C este o societate cu răspundere limitată,cu capital privat, care în baza certificatului de investitor în zonă defavorizată, beneficiază de facilitățile prevăzute de dispozițiile art.6 din OUG 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate, pentru activitățile pe care le desfășoară, constând în realizarea de confecții metalice și reparații utilaje miniere.
Potrivit art.9 alin.1 din HG 728/2001, privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea actului normativ sus menționat, societățile cu capital majoritar privat - persoane juridice române care au sediul social și își desfășoară activitatea în zona defavorizată declarată, în domeniile de interes economic clasificate în anexa 1 și care angajează forță de muncă în condițiile acestor norme, beneficiază, pe baza certificatului de investitor, de scutirea de la plata impozitului pe profit prevăzută la art.6 lit.c din ordonanță.
Aliniatul 2 al aceluiași articol înlătură această facilitate pentru profitul rezultat din efectuarea operațiunilor de lichidare a investiției conform legii, pentru profitul obținut din vânzarea de active corporale și necorporale, câștigurile realizate din activități financiare și profitul obținut din desfășurarea de activități în afara zonei defavorizate și cel rezultat din desfășurarea de activități în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate, declarate potrivit legii.
În situațiile mai sus arătate, pentru care scutirea de la plata impozitului pe profit nu se mai aplică, conform alin.3, partea din profitul impozabil aferentă fiecărei activități prevăzută în alineatul precedent este cea care corespunde ponderii veniturilor obținute din acestea, în volumul total al veniturilor.
Controlul efectuat de organul fiscal pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 30 septembrie 2004 constatat că societatea reclamantă a desfășurat activități pentru care beneficiază de facilitatea prevăzută de dispozițiile art.6 din OUG nr.24/1998 și art.9 alin.1 din HG 728/2001, dar și activități economice în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate.
Astfel, societatea a desfășurat activități de comerț cu ridicata cu piese auto, produse chimice, înregistrate în contabilitate în contul 707 "venituri din vânzarea mărfurilor", precum și activități în afara zonei defavorizate.
Reclamata și-a însușit obligațiile fiscale stabilite de organul de control, aferente părții din profitul impozabil, obținut din activitatea desfășurată în afara zonei defavorizate, contestând doar diferența de impozit pe profit aferentă veniturilor obținute în alte domenii decât cele de interes pentru zona defavorizată.
S-a apreciat că susținerea reclamantei, potrivit căreia operațiunile reflectate în contul 707 "venituri din vânzarea mărfurilor" și contul 607 "cheltuieli privind mărfurile"s-au făcut în baza unor ordine de compensare și prin urmare neincluzându-se vreun adaos comercial, nu a realizat nici un profit, fiind în realitate un mod de decontare între agenții economici, nu poate fi primită, după cum nu pot fi reținute nici concluziile expertului referitoare la excluderea din totalul veniturilor, a celor din vânzarea mărfurilor - cont 707.
Aceasta, deoarece, pentru activitățile desfășurate societatea reclamantă a emis facturi fiscale, iar compensarea contravalorii prestațiilor facturate cu energie electrică reprezintă un act de comerț care este exceptat din categoria activităților economice pentru care sunt acordate facilitățile prevăzute de dispozițiile mai sus arătate.
Împotriva acestei decizii s-a formulat cerere de revizuire de către reclamantă.
În motivarea cererii s-a precizat că instanța de recurs, rejudecând acțiunea, nu s-a pronunțat asupra operațiunilor de compensare, reținând că în cauză s-au efectuat operațiuni comerciale.
În susținerea operațiunilor privind circuitul de compensare a plăților între reclamantă și alți parteneri, s-au depus acte eliberate de către - Orăștie, etc.
Prin decizia nr.5199 din 26.09.2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis cererea de revizuire, a desființat decizia nr.1641 din 12.10.2006 și a stabilit termen pentru rejudecarea recursului.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se exercită împotriva hotărârilor irevocabile, în condițiile expres și limitativ prevăzute în art.322 Cod de procedură civilă.
Art.322 pct.2 Cod pr.civilă reglementează ipotezele în care instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut, s-a pronunțat unor lucruri care nu s-au cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
S-a avut în vedere că în speța supusă analizei în motivele de recurs formulate de pârâta DGFP G s-a precizat că reclamanta a desfășurat operațiuni comerciale în alte zone decât cele defavorizate, motiv pentru care nu trebuia să beneficieze de facilități, iar instanța de recurs a analizat operațiunile comerciale înregistrate în contul 707, respectiv venituri din vânzarea mărfurilor și contul 607, cheltuieli privind mărfurile, care vizau modul de decontare între reclamantă și alți agenți economici, fără ca aceasta să constituie motiv de recurs.
S-a reținut că reclamanta a contestat numai impozitul suplimentar stabilit pentru compensări.
Recursul s-a formulat cu privire la impozitul pe profit realizat în zonele defavorizate și în afara acestor zone și că instanța, fără a exista motiv de recurs, a reținut că reclamanta a efectuat operațiuni comerciale și că astfel a efectuat acte de comerț supuse impozitului, motiv pentru care în baza art.322 Cod pr.civilă cererea de revizuire a fost admisă.
Rejudecând recursul, Curtea, prin decizia nr.7157 din 31 octombrie 2007, admis recursul declarat, a casat sentința cu reținere în vederea completării raportului de expertiză.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Reclamanta -" SERV"SRL a contestat obligațiile fiscale suplimentare, stabilite de organul fiscal prin reajustarea bazei impozabile.
Din analiza raportului de inspecție fiscală (fila 13 dosar 702 C/2005), s-a reținut că organul fiscal a procedat la reajustarea bazei impozabile și implicit la stabilirea unor obligații fiscale suplimentare sub două aspecte.
În ceea ce privește facilitățile fiscale, derivate din certificatul de investitor în zonă defavorizată, s-a apreciat de organul fiscal că în perioada 1 ianuarie 2001 - 30 septembrie 2004 reclamanta a desfășurat activități și în afara zonei defavorizate, precum și în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate.
Ca urmare, s-a procedat la stabilirea ponderii veniturilor și profitului, aferent fiecărei operațiuni, prin raportare la volumul total al veniturilor.
Pentru a determina ponderea veniturilor și profitului, organul fiscal a considerat că reclamanta a desfășurat comerț cu ridicata cu piese auto, produse chimice reflectat în contabilitate în contul 707 "venituri din vânzarea mărfurilor", ceea ce reprezintă activitate desfășurată în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate.
Reclamanta a susținut, atât în cursul procedurii prealabile, cât și în faza judiciară a litigiului că nu a efectuat acte de comerț propriu-zise care să conducă la realizarea de venituri înregistrate în contul 707.
A precizat că a prestat servicii și a efectuat lucrări către beneficiari din sectorul energetic, iar aceștia au achitat serviciile prestate prin compensare cu energie electrică.
Așadar, în cauză se pune în discuție lămurirea unei situații de fapt, constând în determinarea detaliată a operațiunilor economice înregistrate în contul 707.
În conformitate cu prevederile art.5 din OUG 24/1998, societățile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române, care își au sediul și își desfășoară activitatea în zonă defavorizată beneficiază de mai multe facilități, între acestea fiind și scutirea la plata impozitului pe profit pe durata de existență a zonei defavorizate.
În detalierea textului ordonanței s-au prevăzut în art.9 alin.2 și 3 din HG 728/2001, modalitățile concrete de acordare a beneficiului de scutire de la plata impozitului pe profit.
Astfel, textul art.9 alin.2 din HG 728/2001 prevede că profitul obținut din desfășurarea de activități în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate nu este scutit de impozit.
În același text se reglementează în alin.3 modalitatea concretă de determinare a părții din profitul impozabil, și anume partea din profitul impozabil aferentă fiecărei operațiuni sau activități este cea care corespunde ponderii veniturilor obținute din aceste activități în volumul total al veniturilor.
Față de prevederile legale analizate, Curtea a apreciat că se impune a se stabili cu certitudine și cu rigoare științifică care este profitul rezultat din desfășurarea de activități în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate, și care este ponderea veniturilor obținute din aceste operațiuni în volumul total al veniturilor.
Având în vedere motivele de recurs formulate de către pârâtă, dar și susținerile reclamantei, urmează să se stabilească ce anume venituri a realizat reclamanta în alte zone decât cele defavorizate.
În acest sens, s-a dispus ca expertul să detalieze toate operațiunile cuprinse în contul 707 și să explice izvorul fiecărei operațiuni, respectiv actul în baza căruia s-a efectuat înregistrarea.
Întrucât reclamanta susține că nu a efectuat acte de comerț în afara zonei defavorizate la nivelul stabilit de organul fiscal, ci a efectuat compensări, urmează ca expertul să verifice și să detalieze raporturile juridice dintre reclamantă și furnizori, care au determinat înscrierea operațiunilor în contul 707.
S-a dispus să se verifice de expert sumele înscrise în procesele verbale de compensare și să se explice dacă reclamanta a avut relații contractuale cu părțile implicate în această operațiune, în sensul că aceasta a livrat bunuri sau a prestat servicii către firmele înscrise în ordinele de compensare și care a fost valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate, precum și să se verifice dacă sumele înscrise în contul 707 se regăsesc în circuitul de compensare.
De asemenea, cu privire la facturile care au format obiectul compensării, s-a dispus să se verifice emitentul facturii, beneficiarul bunurilor sau serviciilor.
Curtea a apreciat că se impune refacerea raportului de expertiză în limitele de mai sus, deoarece în raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual nu se regăsesc suficiente detalii pentru a se forma convingerea instanței cu privire la caracterul operațiunilor înregistrate în contul 707.
La termenul de judecată din 28 noiembrie 2007, s-a dispus completarea raportului de expertiză, stabilindu-se și obiectivele la care trebuie să răspundă expertul, în concordanță cu decizia de casare.
Din examinarea fondului cauzei, Curtea reține următoarele:
Organul de control fiscal a stabilit, prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 28.02.2005, în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare, rezultate din realizarea de venituri în afara zonei defavorizate, precum și activități în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate.
S-a apreciat că reclamanta a desfășurat activitate de comerț cu ridicata cu piese auto, produse chimice, reflectate în contabilitate în contul 707, venituri din vânzarea mărfurilor și că aceasta nu a ținut evidența contabilă distinct pe activități, respectiv venituri, cheltuieli și profitul aferent din activitățile economice, desfășurate în afara zonei defavorizate.
Reclamanta a susținut că operațiunile înregistrate în contul 707 nu sunt operațiuni comerciale propriu-zise, ci numai operațiuni financiare, respectiv evidența compensărilor efectuate cu beneficiarii serviciilor sale.
Verificarea temeiniciei actului de control, ținând seama și de susținerile reclamantei, urmează să se facă printr-o probă științifică, respectiv o expertiză de specialitate, care se va corobora cu restul probelor administrate în cauză.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv contractele de prestări servicii încheiate între reclamantă și Oltenia (fila 48) cu Berbești, rezultă că reclamanta, în calitate de prestator a efectuat lucrări de reparații mecanice beneficiarilor care-și desfășoară activitatea în sectorul minier, situat într-o zonă defavorizată.
În contractele respective s-a prevăzut ca modalitate de plată compensarea cu energie electrică în procent de 100% (fila 57, 63, 69, 83, 89).
Din expertiza efectuată în cauză și completată în rejudecare, se reține cu certitudine că operațiunile înregistrate în conturile 371, 607 și 707 au fost efectuate în exclusivitate pentru a evidenția distinct modul de recuperare a sumelor din ordinele de compensare și că acestea nu au avut caracter economic, ci numai financiar, că circuitele de compensare au fost înregistrate la Institutul de Management și Informatică a Ministerului Economiei și Comerțului.
În aceeași lucrare, expertul a arătat că în perioada 2001-2004 reclamanta a livrat bunuri și a prestat servicii către și unitățile din sectorul minier, în valoare totală de 38.123.953.178 ROL și venituri în alte zone defavorizate, pe aceeași perioadă, în valoare de 1.464.299.277 ROL, rezultând pentru zonele defavorizate un profit în valoare de 418.187.074 ROL.
Expertul a efectuat și ponderea veniturilor din alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate, stabilind în perioada supusă controlului o pondere de 1,51%, pentru care reclamanta datorează impozit pe profit.
Același expert a arătat în lucrarea sa că societatea a ținut evidență contabilă distinctă pentru operațiunile din zonele defavorizate și cele din afara zonei defavorizate, că înregistrările s-au efectuat în conturile 707 venituri din vânzarea mărfurilor, contul 607 cheltuieli privind mărfurile și a efectuat înregistrări în contul 121 pentru comerț.
Observând răspunsul la obiectivul nr.2 al expertizei, stabilit în primul ciclu procesual (fila 85), se reține că prin înregistrările efectuate în contul 707 reclamanta nu a obținut profit în perioada 2001-2004.
Având în vedere contractele încheiate cu beneficiarii, a căror analiză sumară s-a efectuat în precedent, precum și constatările expertului, Curtea reține că într-adevăr reclamanta a înregistrat în contul 707 numai operațiunile financiare, în vederea efectuării plății prin compensare în circuitul legal întocmit.
La dosarul cauzei au fost depuse și procesele verbale ale ședințelor de compensare.
Analizând aceste procese verbale, Curtea observă că reclamanta, în vederea încasării prețului pentru lucrările de prestări servicii efectuate, a făcut parte dintr-un circuit de compensări, în care figurează beneficiarii lucrărilor efectuate de reclamantă.
s-au efectuat în ședințele de compensări și în toate procesele verbale s-a trecut, în ceea ce o privește pe reclamantă "compensări".
Curtea precizează că unul dintre modurile de stingere a obligațiilor, reglementat în legislația civilă română, respectiv art.1143-1153 Cod civil, este compensația.
Prin compensație se înțelege stingerea a două obligații reciproce, până la concurența celei mai mici dintre ele.
Compensația poate fi legală, convențională și judecătorească.
În speța de față, compensarea are caracter convențional, fiind instituită prin contractul încheiat între părți, dar de asemenea ea își are temeiul și într-o serie de acte normative.
În conformitate cu OG 77/1999, societățile comerciale cu capital privat sau de stat din industrie, care nu aveau plătite la scadență datoriile, aveau obligația de a întocmi o situație pe care trebuiau să o depună la Institutul de Management și Informatică din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului, în vederea includerii în procedura de compensare a datoriilor neplătite la termenele scadente.
Hotărârea nr.685/1999 a reglementat normele metodologice de monitorizare a datoriilor nerambursate la scadență, respectiv regulamentul de compensare a datoriilor nerambursate la scadență.
În această hotărâre s-a prevăzut la art.3 că începând cu 01.10.1999 este interzisă utilizarea altor documente de compensare în afara celor prevăzute în regulamentul de compensare, aprobat prin această hotărâre.
În Anexa nr.2, cuprinzând regulamentul de compensare, se arată în art.1 că obiectul acestui regulament îl constituie compensarea succesivă a obligațiilor de plată reciproce dintre persoanele juridice.
Conform aceluiași regulament, compensarea operează între două sau mai multe persoane juridice în vederea stingerii obligațiilor de plată reciproce între acestea.
Același act normativ reglementează în art.11 faptul că ordinul de compensare emis de Serviciul de compensare reprezintă document justificativ, de înregistrare în contabilitate a stingerii creanțelor și a datoriilor care au făcut obiectul compensării.
În speță, din examinarea proceselor verbale ale ședințelor de compensare și a ordinelor de compensare, se constată că a fost respectată procedura legală și ca urmare Curtea apreciază că prin compensare s-au stins datoriile reciproce între părțile care au intrat în circuitul financiar respectiv, că reclamanta nu a realizat venituri din aceaste operațiuni, motiv pentru care nu datorează nici impozit pe profit pentru sumele încasate în baza ordinelor de compensare.
În consecință, actul de control prin care s-au stabilit obligațiile suplimentare este parțial nefondat.
În afara acestor argumente mai trebuie arătat că actul de control nu este nici argumentat sau susținut de probatorii, motiv pentru care el încalcă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform căreia actele autorităților publice trebuie să fie motivate, argumentate și susținute de probatorii.
Având în vedere motivele expuse în prezenta hotărâre, în baza art.1 și 18 din legea 554/2004, acțiunea va fi admisă.
Se va anula decizia nr.30/2005 a DGFP G, decizia de impunere 11311/2005 și procesul verbal de inspecție 11311/2005, în parte, pentru suma de 2.484.217 lei ROL, reprezentând impozit pe profit, dobânzi și penalități.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - Serv SRL, în contradictoriu cu pârâta DGFP
Anulează decizia nr.30/2005 a DGFP G, decizia de impunere 11311/2005, procesul verbal de inspecție 11311/2005, în parte, pentru suma de 2.484.217 lei ROL, reprezentând impozit pe profit, dobânzi și penalități.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
