Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 883/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 883/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat de - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței civile nr. 737 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pentru ziua de astăzi, 07 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 737/14.11.2008 a Tribunalului Mureș, s-a admis acțiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, și s-au anulat Decizia nr. 66/30.11.2007, Decizia de impunere nr. 503/30.02.2007 și Raportul de inspecție fiscală nr. 1/20.03.2007 emise de pârâtă; prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată suplimentară de 136.375 lei, cu titlu de TVA și accesorii aferente și a fost exonerată reclamanta de la plata acestei sume.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că prin raportul de inspecție fiscală din 20.03.2007, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas tabilit obligații suplimentare de plată în sarcina reclamantei, constând în TVA - 87.299 lei, majorări și întârzieri - 44.580 lei și penalități de întârziere - 4.496 lei, întrucât societatea nu a respectat prevederile legale în materie - art. 152 alin.1 și 7 din Legea nr. 571/2003, respectiv că până la data controlului, societatea nu a depus la organul fiscal, declarație de înregistrare ca plătitor de TVA, dar a înregistrat TVA deductibilă aferentă achizițiilor și înscris în facturile fiscale emise TVA colectat, întocmind jurnale de cumpărare și de vânzări depunând la organul fiscal deconturile privind TVA aferent perioadei aprilie 2003 - ianuarie 2004.
Mai mult, pentru perioada aprilie 2003 - decembrie 2005, societatea a depus TVA, deși nu avea drept de deducere, nefiind înregistrate ca plătitor de TVA, iar plafonul a fost depășit doar la 31.12.2005; pentru ca în perioada ianuarie - decembrie 2006, când plafonul a fost depășit, nu a solicitat înregistrare ca plătitor de TVA.
Instanța a apreciat că obligația de plată în sumă de 136.375 lei este nelegală, urmând a fi anulată, întrucât după înființare ( la 19.05.1992) reclamanta a fost înregistrată la Reghin sub nr. 706/04.09.1992, când și-a manifestat și opțiunea de plătitor de TVA. Aceeași opțiune a fost reiterată și ulterior, cu ocazia modificării actului constitutiv ( înregistrat sub nr. 23224/28.10.2003 ), dar faptul că în perioada 2003 - 2005 nu a obținut venituri este plafonul de impozitare nu echivalează cu lipsa înregistrării și obligării de a înregistra datele furnizate de contribuabili (declarații, raporturi, note, bilanțuri, balanțe, deconturi, etc.) revine probei. Concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză au fost însușite de instanță, care a apreciat că reclamanta era înregistrată ca plătitor de TVA, a dedus în acest sens deconturi, astfel că obligația stabilită în sarcina sa, este nelegală, neputându-se susține că nu avea drept de deducere întrucât nu era înregistrată, sau că nu a depășit plafonul de venituri.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că reclamanta a depășit plafonul legal abia în decembrie 2005, dar cu toate acestea, pentru perioada ianuarie 2004 - decembrie 2005 colectat TVA, deși nu era înregistrată ca atare ala organele fiscale; iar pentru perioada ianuarie - decembrie 2006 nu a respectat prevederile legale, prin înregistrarea cu întârziere a calității de plătitor de TVA. S-a mai reținut că de la înființarea societății reclamante, au fost în vizare mai multe acte normative care au reglementat diferit taxa pe valoare adăugată și obligațiile aferente ale contribuabililor, însă reclamanta nu a respectat aceste dispoziții legale.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta a reiterat prin cererea de recurs aceleași motive care au fost expuse în întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, că încă de la înființare reclamanta și-a manifestat opțiunea de a fi înregistrată ca plătitor de TVA, depunând în acest sens deconturi; și mai mult, a fost sancționată de organele fiscale pentru întârzierea depunerii de deconturi referitoare la TVA. Mai mult, neînregistrarea de către Reghin a societății ca plătitoare de TVA, este dovedită conduita culpabilă a pârâtei care avea această obligație de înregistrare, fiind invocate în acest sens dispozițiile art. 25 din nr.OG 3/1992, art. 67 din nr.HG 598/2002.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Perioada supusă inspecției fiscale a fost cea cuprinsă între 01.04.2003 - 31.12.2006, iar referitor la TVA aferent acestei perioade, au fost defalcate următoarele perioade:
-aprilie - decembrie 2003, când reclamantei i-au fost stabilite în sarcină obligații de plată a TVA colectat de 9.201 lei, potrivit art. 69 din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002, aprobate prin nr.HG 598/2002 ( alin.1, 2), întrucât reclamanta nu îndeplinea condițiile de luare în evidență ca plătitor de TVA;
-01.01.2004 - 31.12.2005, când reclamantei i s-au stabilit în sarcină obligații de plată a TVA colectat de 60.521 lei, potrivit art. 145 alin. 3, art. 150 alin.1 și art. 152 alin. 1, 5 și 7 din Legea nr. 571/2003, întrucât a colectat în mod nelegal TVA în perioada ianuarie - decembrie 2005;
-ianuarie - decembrie 2006, când reclamantei i s-au stabilit în sarcină obligații de plată a TVA colectat de 17.507 lei, potrivit art. 152 alin.3 din Legea nr. 571/2003 și pct. 56 alin. 4 lit. a din nr.HG 44/2004, întrucât reclamanta a depășit plafonul de scutire, dar nu a solicitat înregistrare, în termen, ca plătitor de TVA.
Pentru a aprecia însă dacă reclamanta datorează aceste obligații bugetare suplimentare, se impune a fi analizate, prin prisma succesiunii actelor normative în materie, conduita reclamantei în ceea ce privește obligațiile acesteia de a solicita sau nu înregistrarea ca plătitor de TVA.
Astfel, la data înființării societății reclamante, respectiv 19.05.1992, era în vigoare nr.HG 349/1992, agenții economici, cum a fost și cazul reclamantei, înființate până la 1 iulie 1992, aveau obligații să întocmească și să depună la organul fiscal pe raza căreia își desfășura activitatea, până la 15 iulie 1992, formulatul anexă, în vederea atribuirii codului fiscal, potrivit art. 1 alin.1. Petenta a înregistrat declarația cerută de textul legal la data de 04.09.1992, și a primit codul fiscal la 29.11.1992. De menționat că nr.HG 349/1992 a fost abrogat prin art. 8 al nr.HG 224/1993, cu începere de la 01.06.1993.
Potrivit declarației de înregistrare, depusă de reclamantă, aceasta a indicat drept dată a începerii activității anul 1993, iar în anexa nr. 2 acestei declarații a bifat la rubrica "Impozit pe circulația mărfurilor/taxa pe valoare adăugată" căsuța "DA", fără a declara dacă obține venituri anuale estimate peste plafonul de scutire stabilit prin lege.
În acest context este irelevantă susținerea pârâtei, potrivit căreia la data depunerii declarației de către reclamantă, nr.OG 3/1992 referitoare la TVA, nu era în vigoare ( a fost aplicată doar de la 1 iulie 1993), astfel încât nu putea să fie luată în evidență ca plătitor de TVA. Aceasta întrucât, prin completarea căsuței respective cu răspunsul "DA", reclamanta s-a conformat conduitei prescrise de legea în vigoare la data respectivă, manifestându-și în acest fel dreptul de opțiune prescris de legiuitor. De altfel, aceeași opțiune a fost manifestată de reclamantă și la data de 24.10.2003, când a înregistrat modificările actului constitutiv.
Așadar, la data intrării în vigoare a nr.OG 3/1992 privind TVA, reclamanta își manifestase deja, anterior, opțiunea de a fi plătitor de TVA, astfel că referirile la actele normative în vigoare la data perioadei controlate, nu pot fi reținute ca aplicabile, în ceea ce privește calitatea de plătitor de TVA a reclamantei.
În acest sens sunt și concluziile expertizei contabile, efectuate în cauză, potrivit cărora debitele suplimentare stabilite în sarcina reclamantei sunt nedatorate, cu atât mai mult cu cât societății i-au fost aplicate în anul 2003, sancțiuni ca urmare depunerii cu întârziere a deconturilor de TVA. Și mai mult, potrivit certificatului de atestare fiscală nr. 7951/14.05.2003, eliberat de Reghin, rezultă că societatea nu are datorii față de bugetul de stat la data de 31.03.2003.
În aceste condiții, Curtea constată că recursul promovat în cauză nu este întemeiat urmând ca potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, să-l respingă ca atare, menținând hotărârea atacată ca legală și temeinică, întrucât nu au fost identificate motive care să atragă reformarea acesteia, nici ca urmare a examinării din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, județul M, împotriva Sentinței nr. 737/14 noiembrie 2008 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică la 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./19.11.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
