Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 9/R/2009 Dosar Nr-
Sedința publică din 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice Z împotriva sentinței civile nr. 135/AF din 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 13 ianuarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 135/AF/ 15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL Z în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Z; s-a dispus anularea actelor administrativ fiscale nr. 2377/20 februarie 2008 și a Deciziei nr.1/19 martie 2008 emise de pârâtă; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 6036 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare achitată de reclamanta cu chitanța nr. TS 3 B nr. - din 2 iulie 2007; s-au respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ),cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție,cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care s-a făcut referire anterior.
Instanța nu a reținut apărările pârâtei privind incidența Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008,pe considerent că taxa ce face obiectul cauzei a fost încasată anterior datei de 01.07.2008 și a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, astfel că se impune aplicarea principiului conform căruia când un stat membru a impus și a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituire taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Mai mult, reclamanta a promovat acțiunea la data de 16.04.2008, anterior intrării în vigoare a Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și în aceste condiții nu i se poate impune taxa de poluare cu încălcarea principiului neretroactivității legii.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens și la anularea actului nr. 2377/20.02.2008 și a Deciziei nr.1/19.03.2008 emisă de intimată în soluționarea contestației administrative.
Cu privire la pretenția reclamantei la dobânda legală a respins-o având in vedere că, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de Legea nr. 571/2003, în vigoare până la data de 01.07.2008, neputându-se reține în aceste condiții nici culpa procesuală a pârâtei în temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, ANAF - DGFP B pentru dministrația inanțelor ublicep. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a dispus, obligarea pârâtului la restituirea taxei de primă înmatriculare deoarece pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat reclamanta avea obligația achitării taxei de primă înmatriculare în România, potrivit art.2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Această prevedere legală a fost respectată de către reclamant la data înmatriculării autoturismului în România.
Solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe adresată de către reclamantă Administrației Finanțelor Publice Municipiul Z nu este întemeiată și nu are suport legal, întrucât pe de o parte acesta nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal în înțelesul art. 41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar pe de altă parte legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Instanța de fond, analizând art. 2141, trebuia să rețină faptul că plata acestei taxe are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât în condițiile stabilite de către legiuitor, respectiv potrivit art. 2143, text de lege în care reclamanta nu se încadrează.
Legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei speciale de primă înmatriculare, organele fiscale neputând deroga de la aceste prevederi în cazul de față, sens în care cererea reclamantului nu este întemeiată. Având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este stabilită în mod expres de către legiuitor, organele fiscale au pus în mod corect și legal în practică dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acestuia.
Textul de lege nu a fost declarat neconstituțional și instituțiile Comunității Europene nu s-au pronunțat în legătură cu aceasta.
Invocarea prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituția României și ale art. 90 din Tratatul de aderare a României la CE nu are relevanță în cauza de față având în vedere faptul că taxa de prima înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special.
Opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe paza principiului "poluatorul plătește".
Recurenta precizat că potrivit art. 11 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Procedura de restituire se face conform Anexei la Hotărârea de Guvern nr. 686/2008.
Având în vedere regimul juridic instituit de legiuitor față de această taxă însușită de această dată de către Comisia Europeană, este evident că obligația ei va subzista și ulterior în cazul reclamantului de față, întrucât aceasta în noua sa formă nu mai contravine Tratatului Comunității Europene și nici Constituției României.
Pe baza noului act normativ se va face practic o compensare între cuantumul taxei achitate în prezent și taxa de poluare ce va trebui achitată, restituindu - se diferența dacă este cazul, conform prevederilor art.11 din OUG 50/2008, sens în care interesul reclamantului de a se soluționa favorabil această acțiune devine parțial. Se menționează și punctul de vedere al expertului.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă Curtea, constată că recursul este nefondat.
Corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - a arătat următoarele:
În sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completă neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel) Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât cel în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acea țară și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă. ( În speță se analiza situația Ungariei ).
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea Europeană de Justiție a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal în care acele diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană să se facă pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Compensarea nu este posibilă atâta timp cât nu este stabilită o creanță a recurentei pârâte împotriva reclamantului având ca obiect taxa de poluare. Prin compensație se sting dacă două obligații reciproce până la concurența celei mai mici. În prezent doar creanța reclamantului este certă, lichidă și exigibilă, recurenta pârâtă nu deține o creanță față de aceasta. Dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu pot retroactiva.
Pentru aceste considerente constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de recurenta ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru Administrația Finanțelor Publice Z împotriva sentinței civile nr. nr.135/AF/ 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Intimata a solicitat cheltuieli de judecată dar nu a precizat cuantumul acestora și nu a făcut dovada efectuării a lor, (nu a depus chitanțe, facturi etc.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEFII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 135/AF din 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. -13.01.2009
Dact. -21.01.2009/2 ex.
Jud. fond.-.
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Clara Elena Ciapă, Georgeta
